Regiunea istorică Bucovina este cunoscută ca un spațiu multicultural în care de mai bine de două secole conviețuiesc în bune condiții români, germani, evrei, maghiari, ucrainieni. Acest fapt a fost apreciat încă din vremea ocupației austro-ungare, când la Viena, se vorbea despre un ideal, un prototip uman: Homo Bucovinensis. Acest tip uman se deosebea de celelalte existente în cadrul imperiului lui Franz Joseph prin faptul că era o persoană tolerantă, vorbitor de cel puțin două limbi străine și deschis spre comunicare și învățare. De asemenea, modul de pregătire a cadrelor didactice a fost mereu în atenția factorilor decidenți astfel, în anii 1869 și 1873 a fost decisă înființarea a două Școli Normale una la Suceava și alta la Cernăuți. Aceste școli au servit drept model pentru celelalte instituții educaționale din Bucovina, au fost susținute de stat și au activat împreună cu școli de aplicație pentru învățământul primar (Ubungsschule) și grădinițe-model de copii (Muster-Kindergarten) pentru cei care se formau pentru a deveni modelatori de personalități. Bazele învățământului superior au fost puse prin înființarea Institutului Teologic de la Cernăuți (în 1827) și apoi prin transformarea în Universitatea din Cernăuți (1875). Cadrele didactice din Bucovina s-au implicat activ în viața comunității organizându-se în societăți profesionale și participând la dezbateri pentru îmbunățățirea învățământului primar. Prima conferință a învățătorilor a avut loc la Cernăuți pe data de 28 iulie- 1 august 1874 (deci 140 de ani!). Iar ultima conferință a avut loc în luna iulie 1913. Toate aceste conferințe, atunci ca și acum, au jucat un rol important în dezvoltarea sistemului de învățământ, în cadrul acestor manifestări fiind dezbătute cele mai actuale probleme ale învățământului și propuse soluții pentru optimizarea situației existente.