Ceea ce-l face frumos şi adorabil pe orice copil nou născut este Esenţa sa; aceasta constituie în ea însăşi adevărata lui realitate...
Creşterea normală a Esenţei în orice creatură este, cu siguranţă, foarte mica.
Corpul uman creşte şi se dezvoltă în acord cu legile biologice ale speciei; cu toate acestea, asemenea posibilităţi rezultă a fi, prin ele însele, foarte limitate pentru Esenţă...
Incontestabil, Esenţa poate creşte prin ea însăşi, fără ajutor, doar într-o foarte mică măsură...
Vorbind sincer şi fără ocolişuri, vom spune că dezvoltarea spontană şi naturală a Esenţei este posibilă numai pe durata primilor trei, patru şi cinci ani, adică, în prima etapă a vieţii...
Cu scopul ca Esenţa să crească mai mult, trebuie să se întâmple ceva foarte special, trebuie să se realizeze ceva nou...
Vreau să mă refer, în mod accentuat, la munca asupra sinelui însuşi. Dezvoltarea Esenţei este posibilă numai pe bază de munci conştiente şi suferinţe voluntare...
Este necesar să înţelegem că aceste munci nu se referă la chestiuni de profesie, bănci, tâmplărie, zidărie, reparare de linii ferate sau probleme de birou...
Această muncă este pentru orice persoană care şi-a dezvoltat personalitatea; este vorba de ceva Psihologic...
Noi toţi ştim că avem în interiorul nostru înşine ceea ce se numeşte EGO, EU, EU ÎNSUŞI, SINE ÎNSUŞI...
Din nefericire, Esenţa se află îmbuteliată, cufundată în EGO şi acest lucru este lamentabil...
A dizolva EUL Psihologic, a dezintegra elementele sale nedorite, este urgent, presant, de neamânat... Acesta este sensul muncii asupra sinelui însuşi...
Niciodată nu am putea elibera Esenţa fără a dezintegra în prealabil EUL Psihologic...
În Esenţă se află Înţelepciunea şi toate datele de care avem nevoie pentru AUTO-REALIZAREA INTIMĂ A FIINŢEI...
Nimeni nu ar putea înlatura EUL Psihologic fără a elimina în prealabil elementele inumane pe care le purtăm în interior...
Avem nevoie să reducem la cenuşă cruzimea monstruoasă a acestor vremuri; invidia care, din nefericire, a ajuns să se transforme în resortul secret al acţiunii; lăcomia insuportabilă care a făcut viaţa atât de amară; dezgustătoarea bârfă; calomnia care produce atâtea tragedii; beţiile, mizerabilul desfrâu care este atât de urât etc.
Pe măsură ce toate aceste fapte sunt reduse la praf cosmic, Esenţa, pe lângă faptul că se va emancipa, va creşte şi se va dezvolta în mod armonios...
Indiscutabil, când EUL Psihologic a murit, Esenţa străluceşte în noi...
Esenţa liberă ne conferă frumuseţe intimă; din această frumuseţe emană fericirea deplină şi adevărata Iubire...
Esenţa posedă multiple simţuri de perfecţiune şi extraordinare puteri naturale...
Când „Murim în Noi Înşine”, când dizolvăm EUL Psihologic, ne bucurăm de preţioasele simţuri şi puteri ale Esenţei.