i.
*
per aspera sic itur ad astra
Era o pajiste ireal conturata’n forma de clepsidra in care dominau cei doi copaci din stanga sunetului apei mijite din resemnarea padurii iar pe umerii frunzelor in forma de inima palpitand metafizic, se desluseau bobitele impecabil de stralucitoare, rasarite din respiratia noptii si ascundeau sub ele toata splendoarea acelei dimineti de iulie… din padure, incet, cobora o racoare placuta peste al carei miros se aseza cantecul mierlelor cuprinse de furia iubirii ne’mpartasite… printre firele ierbii un carabus gigant si lenes nu.mi impartasea idilicul privelistii de poveste si cara din greu doua picaturi de roua cazute’n noapte din balconul julietei sale …ofta des, mirosind cuminte locul somnului unde sunt sigur ii era indiferent daca ar mai fi ajuns…sus o randunica mirand voluptos din clestarul cerului, harazi un nor plapand, parca intrebator de aceasta minune… palmei mele stangi, un deget incepu’ sa I se opuna… o mancarime’n palma stanga zic … daaa … iau bani, sigur gasesc comoara dacica cu iz de mure, o vand planetar de scump si.mi cumpar zece ibovnice si.un pegas pe dunare, si cum meticulos gandeam simtii o umbra ca vine spre mine, ma’ntorc incet si vad minunea de poveste mai sus exprimata si nimic altceva…stiam de mic puterea norilor, asa ca pana sa.mi ridic privirea un stol de lumini imi ocupa orbita, abia zarind izvorul culorilor, deslusii ceva ce parea o savarina…hmmm ce buna…deci asta era, am castigat guinessul savarinelor ce milionul in cont mi’l aduna … dar vai, nu….ramasei privitor intens… o stana de piatra…ahaaa nu e doar asta… da ce.o fi…?... paralizat, asa de tare ma mir cum de mai gandeam si.o furnica’n susul gatului urcaaaaaa si ma gadilaaaaa…adica eu stapan destept in lumea voastra ma las calcat de.o furnicaa? Da’ mainii nu.i venea indemnul gandului sa.mi alunge gadilatura… ma si vedeam paralizat la infinit intr.un carucior facut din teancuri de bani…daaaa si cum ma gadilam infinit de tare, o raza din savarina stralucitore cobora shui in a ochilor mei culoare…. NU TE METE!!!, NU TE METE!!!... auzii din mine… smeagol, fii cuminte.mi zic, nu vezi ce ma gadila stapanul furnicilor?...Ucide.l …Ucide.l…se rasti smeagol la mine…. NU TE METE!!!, buuueeei…! ii zic lu’ smeagol ce dracu’ sa nu ma METE???...Stapanu’I bun da’ cam hapsan..raspunse …Offf poate.i savarina cosmica si.mi da mie cercelu’ cu puteri marinimoase’n egocentricul pamantean …
Hmmm… cine dracu’o vorbi..? eu nu mi.s… ,smeagolu’ nici atat …si din angelicul privirii mele intrebator/gadilatoare se auzi din nou… NU TE METE!!! … SHIIT…!!! RESET INIT … NU TE TEME !!!... NU TE TEME ! Sunt eu zana savarinelor,craiasa dolarilor…printesa cosmica a infinitului… te voi rapi asa de dulce, te voi lua cu mine’n univers si voi avea j’de’mii de children cu tine… HAI VIINOOO…valeu mama…, imi spusei…buuueei sefu …ce tare’i gagica’sta cosmica hai rapeste.te cu mine’mpreuna, te roooog, o sa.mi faca si mie smigolini multi,multi …se auzi surescitat din mine, ego’ul naravas…..si.n raza ce ma’mbratisa, parasii asa stramb intors cum eram poiana’n sus, de colinda smeagol prin mine “Sufleeecata pan’la brau\duceaaa, duceaaaa …” De.i tipa.i…taci ma, sa ma concentrez…ca poate.i minciuna , poate.i mama recesiunii si.o vrea’napoi sau poate.i zana guvernului comunitatii univers’oropene si.o venit sa.mi ia impozitu’ de pe privit…SONO, ANXXA… LA VERA DEA DEL PIACERE, INSIEME ANDREMO A SENTIRE TUTTO L’UNIVERSSO DELL POETICO PIACERE… oh mamma mia…..sefuuuu’ vom fi regii savarinelor cosmice, apoi plangand, o vreeeeaaauuuu….. grai egosmeagolu’…hai du.te cu mine, hai vrrrei…? …asa, imobilizat in hamacul razei, ridicai mainile mintii sus si ma predai cu o supunere ancestral dogmatica si paralelipipedic inoculata subliminalului vizibil de pe terra…hmmm bat campii, da e de’nteles, eram rapit ca’n ziarele x, numa ca scully era detasata cu serviciu’ la medgidia, cerceta rapirea fantomelor din industria inexistent consacrata a romanicilor …ce ar face mulder, ma’ntrebai, da era prea tarziu, zana zanisoarelor tuturor epigonilor desemnati artistic la panoul de onoare fizic si pamantesc al bojdeucii poporului, era’n fata mea, iar eu stateam ca blegu’, pardon ca romanu’ la danubiusu’ nou’n fata…, ce.i drept cam imobilizat…si visam alegoric, la unison cu smeagol, tttteeeee iuuubiiiim…NU TE TEME MIERE…(probabil o fi folosit google ca sa se traduca…) NOI IN UNIVERS AVEM DE TATTI…TE VOM IUBI SIDERAL SI UNIVERSAL GALACTIC ASA CUM IUBESTE DOMN’ axexcu PREZENTA COTROCENILOR… si apoi smeagol… da’ daca’ti intonez un poem frumos iti dai radiatia jos? NU ..DA DACA’MI VEI VORBI URAT VOM COMUNICA PRIN msDOS … si din a nudului alien.ata feerie rasari o coasa aurie, cu o voce mai taioasa, mi se telepatiza’n memorie ….CE CREDEAI CA TE.AM RAPIT DIN IUBIRE ? si’ncepu a’mi rade’n nas…iar cu forta mintii lua un microcip pe care zarii in treacat scris mai mare decat cipul …MADE IN CHINA…speriat de decadenta cosmica ma trezii din somnul realitatii cotidiene, simplu si invizibil…a dracu’ vis …si o durere strasnica’n talpa, ma acutiza plauzibil de tare, ma uitai, si vazui o protuberanta de origine… denominat necontrolata… langa al meu ahilian calcai, si’n jurul ei, un condensator expandat degaja un miros straveziu de ceai verde din propan proaspat si,n al carui abur auzii pe smeagol silabisind…fake by romanian industries and china design…adica afara’i chinezesc, inauntru’i romanesc?…what the f..
*
*
ispita sufletului,
soptita patimas cuvintelor,
prin voce de scoica alearga..
acolo unde tu’n loc de suflet tii
o meduza asa firava
incat apa n’o atinge
de frica sa n.o doara
si sa ramana mereu
gandului
cu tine
……
tu straina
incalecand peste valurile amagirii
supuse tie…
te uiti ultima data…
……
timida
oglinda se pretuieste tie
pentru a fi tu…
eternului privirii
apoi
clipind dureros ochiul ploii
la vremea ultimului sarut
adormi sarea buzelor
spre a exista impreuna
mereu
……
aerul marii desavarsind briza pletelor
aici peste al inimii nud
agale… toamna avea sa nu mai vina
si ratacind undeva.n urechea marii
o plaja zadarnicind prin tine
imi numara pasii mie
……
zambind
purifica’vei eterul
invatatandu.l sa fie copil din nou
peste al umilului dumnezeu
acum
rasare chipul tau
……
*
*
Da afara ploua… ca mie.mi placea ploaia, cu toate picaturile ei, da chiar, oare cate picaturi are ploaia acum si oare cati atomi de hashdoio sunt intr.o picatura ca eu ma uit la picatura fix, si contempland noianul de electroni ce torential viseaza printre nuclee… ma deloghez de mine si ma’ntreb… se’iubesc ei unu cu altu oare? Si ce se’ntampla atunci …, dar cand inevitabil si ireversibil ating fonetica pamantului?… oare pe picatura o doare intepatura pamantului? Nu stiu… da stiu ca ma’ntreb ce’o sa se faca electronu cand ametit d’atata privit spiralat a la “mi(t)sa de la costinesti” spre nucleonul stapan, bastard si parvenit pe plantatia atomica…,simplu si revolutionar o sa iasa din matrix si o sa filozofeze acut si bezmetec despre esenta naturii electrice aplicata prajitorului de paine, nesatul si franzelofil… si’ntr.o clipa infinita electronii matrixizati prezinta neutronilor “simpozionul international-universal al perspectivei electrice la nivel de atomdefurnica care’ar duce’n portbagaj corespectiv saptiatomisijumatate de glucoza din lapte”… da… si cum neutronii e mai cuminti de felu’ lor… in minunea de minut urmatoare… tati televizoarele e cu obiectivu’ pe tandarei …”A second nuclear sexplosion of“… FocuShiMaaa… da shi shiuperca o crescut breee “in a big ailand of braila” c.o sa mancam radiatie pi pani toata viata bre,daa toata …si vom eructa angelic numa’ elemente cu izotop atomic 92… daaa… ca am vazut eu intr.un atlas de zoologie cuantica aplicata pandativelor, un nene care ne zicea’n cantec vorbit ca marti vom iesi cu totii din matrix ca nu prea stiu eu ce.i aia, da stiu sigur c.am fost prin el intr.o vineri pe cand se crapa de cu seara,ca ma lua transhumanta pe deal ,ca buciumeau nostalgic turcanele… asa de telefeeric incat mi’au tintuit apendicele matrixului fix in spitalu’ militar de cernobyl ca acolo nu mergeau decat ultrabancherii capitalismului cu chip si asemanare aproape umana... si alienii care tanjeau la el, iar acolo mai era inca’n acea vreme un doctor misterios… Tifoon… care pe cand se benchetuiau izotopii,n orgia planificat-comunista, saracu era de garda si deci normal ca dormea, ca n’auzi saracu padurea de sirene de pe glob si se trezi bietu dupa septe zile cu lacatele pe oras singur cuc precum eterul gnoseologic al muraturii, daaa…. si bucuros de a mea prezenta ne puseram sa numaram meticulos atomii de vodka din poiana, impreuna cu o entatitate substantial albastra care la al al saselea proton d’alcool saracu deja numara din doi’n patru’j’trei cu toata antigravitatia nefizicii pamantesti, ca noi ne.am dat seama ca joaca la cacealma… cu paharu…ca si saracu tifoon era antrenat bietu’, de mic castigase cupa si campionatu raionului si mai primise si medalia de visinata pe colhozuri iar eu dupa ce am terminat tot alcoolul din mendeleev, imbalsamat corect am vrut sa ies din matrix da nu m.a lasat newbluentity o spus ca din matrix se iese… da numa’ far’de apendic si cum aveam anestezia facuta… tifoon injura hipocratic pe sticla de basamac, ca a eradicat tetanosul din mintea lui si ca ma impinge el din matrix a’far’ de apendic… daa… si ce lacrimi am acu cand va povestesc astea... n’o fi de la ceapa asta oare…?... nuuu ca nu m.o durut deloc operatiunea matrix/far’/de/apendice atata doar ca am mai stat trei luni dup’aia in hospitalu care.o curatat elita nemteasca…da, acolo, la nurnberg… ca abia au reusit sa.mi desfaca operatia cusuta’n bare de uraniu mult prea imbogatit… daa ca dupa o saptamana de operatie continua, a la rovinari, coborand’napoi din matrix cerui o ciutura cu apa… da nu fu simplu, ca iesit deja din matrix uitasem epica babiloniala asa ca nursica, biata de ea, cu lumanarea aproape complet arsa’ntr’o mana si cu perfuzia biblica’n cealalta fu asa de impresionata de revenirea mea din matrix, ca euphemistic ii decodifica.i telepathic… “danke dir blau einheit, gegenseitigkeits unternehmens,… ihr seid alle hosenscheisser die sehr dumm sind…” adica eu’ntelegand’o’perfect silabisii… h_y_d_r_o_g_e_n t_z_w_e_i o_x_y_g_e_n…fa n’aude!!! … si ea pleca cu perfuzia dupa domn’doctor pentru totdeauna ca m.a sunat dupa opt ani si mi.a spus ca am lasat.o insarcinata ieri… si io am ramas exacerbat pe langa matrix, cu o sete submarin launtrica si cu nostalgia ploilor a la matrixland … unde e asa … toti destepti …de parka e’n romanica…
alles bahtalo’n matrix tuturor… ca p’aci ne lamuriram …
*
*
Stii cum miroase intunericul
Pomului
traindu,si umbra arzatoare
Prin focul dorintelor, o viata,
La caldura careia ramasi … obtuzi
Priveghem uralele fructelor parguite
Cum face cand isi pierde umbra
pomul
Remizand cu neantul
Seva radacinilor cu gust de aspirina
Si.si infige.n cer bratele noduroase
Cum vede impasibilul durerii
pomul
Cuibarit in lacrimile
Plouate invers… spre nori
Si daruind infinitului
nicaieriul
Cu chip uman de pom
*
*
respiro riturnella
*cantodiscanto*
tarantino,brindisino e/o leccese
“Tu rinnina che vai
Lu maru maru.
Ferma quanno te dico…
Ferma quanno te dico…
Dui paroli…
Oi riturnella ”
benedetta … grazia della musica
meridionale o “nordafricana”
sanguinante,
muore senza... passione.
“Siente cca' bello mio lloco 'nnante
',c'e' na casa 'na nenna 'nc'e' stà
tu la vide ca nun è distante
chella nenna aje da ire a truvà”
Attemporali spiriti.
Tuttora rupestri nell cuore
Volgar’ parla’ ma non pensa’
baciar insegna prima dalla mamma…
“Lu tamburellu miu veni di Roma
Mannaggia a chi nun canta e chi nun sona….”
tragicamente “i romani” ci hanno imparato
la tristeza meridionale.
eppure …
*
*
*
sfaramata…
sunete.ti cad in poala…
tu tematoare,
aduni cuvintele sub pleoapa
pe sub a carei miriste,
manii susurul invocat pletelor himerei
de pe pajistea retinei …
iubita…
impasibila dezveti sfinxul sa enunte valsul ruletei
cand se umple cufarul cristalin cu lacrimi
pe campul desmierdat de copitele
inorogilor rezemati dinspre catapeteasma somnului
crede..
vikinga din spaima voalului respirat
cu chipul inclestat pe sunetul mirobolant al noptii
tu nu veneai in minte la mine
credeai ca.i emisfera unui pendul din lemn de corabie
degeaba
vatamator, te lasi privita’n sus de cer
arlechinul monologului nu se divide.n zambete
in tine
un loc surprins de realitatea lui dali
are o loja asa… catifelat insufletita
incat nici visul nu se mai mira cand
prin cumpat mirosind a iubire
te rezemi de plecare …
*
*
atunci, zari.vei jumatatea …
plecand ‘napoi vei fi parcurs …
tot timpul zilei ce.a urmat
atat de mare este clipa,
odata incapea’n ore douazecisipatru
acum abia’ncape’n sase
desi ceasul n.o arata …
asa de previzibil este raul
incat haina lui nu mai conteaza
de forma si culoarea pielii
nu e un zmeu amerizat,
e un domn … ridicat cu radical din pacat
eu as fi prezis omului asa’n doara
intr.un cuvant, demult, spiritului eradicat
Iubire
iar alchimia ce o noimea…
ar fi ajuns o teorema…
dar de…
biblic, oglindim uman…
si.n soare… asa un frig s.a lasat
desi de obicei…
ce scriu se transforma.n fapt
e visul cel din urma lasat…
din a carui trezire…
nu va exista
poate iubind … fi.vei iertat…
si chipul ne’nsemnarii noastre
O cruce l.a luat
*
*
Da era'ntro joi ca’n noaptea precedenta visasem ca ploua cu bani, daaaa, da nu erau bani obisnuiti, erau un fel de contrabani, ca toti care.i culegeau li se materializa.n buzunar si.o amenda direct proportionala cu suma pe care.o culegeau,si de ce strangeau mai multi, de ce veneau amenzi mai mari, de se facuse o coada.n vis la directia taxelor si impozitelor, de ziceai ca trebuiau sa primeasca bani de acolo, nu sa.i dea, mai ceva ca la pomana porcului vanat de tiriac and co … si.n linistea civilizatului rand se auzi un ropot de aplauze … functionarii iesisera din ghiseu si se asezara la coada unde avu loc o dezbatere cuviincioasa prin care se evidentiau doua tabere, pro si contra faptului ca “functionarii” sa intre.n fata ca sa.si plateasca datoria statului…si pe cand ma retoriceam silentios “cine o sa le incaseze banii?”, mi se concretiza materialistic explicit masina politiei comunitare pe care o evita.i cu iscusinta incepatorului vorbitor de dacica emancipata latineste, adica la dacia mea omiesiceva io cazut doar emblema, da loganu oficial facea pipi cu succes pe el, ca si domnu’ aproape ofiter isi varsa surasul infloritor pe drumul far’ de.o vigneta: “ Ma Bo_eeeP, Beeep.. Beeeeeeeeeep… .orocitule, tu stii cine,s eu ma? Stii? cin’ti’o dat carnetu de conducere ma, n.ai vazut ca am prioritate de oriunde? Iti iau toate punctele de penalizare din familie’n susul pomului genealogic pan’la Burebista…ma beep … ” Si cu un calm aprofundat englezesc incepu sa dea cu sutu’n daciaomiesiceva ca pan’ma dumirii eu, era deja daciasasesute…”dda ioo nnn.am cules parale…” , ”d’aia ba,d’aia” , ” nu nnn uu nu e e.. e.. vinaa meeea…” ii explicai cu voce sigura si de.o masculinitate a la clark gable, ”vai de mine nu mai fac ..ma jur pe.o zemuita savarina …” , ”ba date’n beeeep dracului din drum … ca’l avem cu noi pi ghinladel si trebe toporiscat repede … ghita.. suna la sectie sa ne traga cu homerul, ca s’o izghit dracului incognilateala …”, taman atunci accidental se zburatacea lin si maiestuos un boing marfos al tuturor aliatilor atlantici, pacifici ,indieni/oceanici si din cockpit.ul pilotilor un alien corpolent, se iti prin geam cu greu si rasti cu toti rarunchii, clar si limpede “uere iz de airport offff Tcilibia?” ca eu m’as intreba amu oare alienii au rarunchi?, da p’orma uit firul logicii analogice si nu ma mai regasesc prin ce spun, asa ca ma’ntorc la oile salbatice cu ochi sublim albastri cu care interactionam asiduu precum tarkovski’n film de lynch … daaa, perplexul triunghi format din alien, pilitist si dac, fu strapuns condescendent ambiguu de vocea portbagajului pilitienesc…: “Pe/sau/cu/si’n numele lui Allah voi darama toate autostrazile tarii romanesti asa de tare… ca pandemia shaormica va va afecta digestivul pib.ului pentru eternitatea care a mai ramas …. Apa … Allah…apa … da nu d’asta romaneasca ca astia e otraviti la fantanica si p’orma mor de burta, nu ca’n coran” …era vocea timidului ghinladel, ca din tufisuri aparu un exponat autohton comunitar senghenistic, cu’n puradel nascut pe la bruxelles si care scobindu-se mioritic in nas doinea epopeea subinginerului manole “tataaaa mi’e fooamee …” , iara tat’su indiferent si rece precum un comisar FMI in ograda la romanica …“miiici!!!, bere, suc cine mai doreste … 70 d’eoro buchetu’…”, daaa, desi cop.ul il lua la zeropazeste … ”Mata….” , io m.am prins ca nu era vanzator fara autorizatie ci era wikilizatorul deghizat in roman la paris… ca I se vedeau receiverele matriceale de decodificare reversibila prin uleiul tuciuriu al mititeilor cu 60% carne si restu’ nici ghinladel stie ce era, ca io am vrut sa mananc doi cu mustar da am auzit grimasa aliena “donnottoci” si’ntr’o clipa ceva mai lunguta, fura teleportati pe boing cu totii…ca se auzi “Ba extramorfule Bag…as beep in planeta ta, stai sa.i dau o amenda lu fraieru ala cu daciobuzul…sau sa iau macar de’o … savarina mica micaaaa…hai vreei? , Te rooog…” … ca din intamplare ‘ncepu ploaia ca era exact ca acuma ca nu mai stiai ce anotimp e joi, ca le are pe tati’n el si iarna siberica si vara musonica si cu emblema daciilor in buzunar ma’ndreptai ‘nspre vibrante orizonturi carora le eram dator cu prezenta mea fizica… taman acu, bateau in usa asa de tare, ca zbura si amenda si bani si entitati celeste si atunci cand coborai din pat si realizai stiintifico apoteotic ca e cineva in baie, incepui a dansa doar pentru mine ‘nspre usa… apoi… navalira demascatii peste mine si.n timp ce nu.mi citeau drepturile de autor civil si penal, vezica mea se relaxa inceet, inceet, speriind catelusii ofiteri …
atunci suna ... in sfarsit, ceasul desteptator…
*
*
cumulati cu a treisprezecea freya
din “vidul” undelor scalare
au vectorizat estrogenul xenoglosiei
simuland frematatoarea deschidere a cerului
prin ritualul numerelor
simbolizate energiei haarp’s
pe sasesutetreizeci de nanometri…
Annuit coeptis…
peste puterea noastra de’ntelegere…
“Santa Maria degli Angeli”
mijeste.te catre aldebaran
peste materia iluzoriului mental…
daruind celor ramasi
cheia…
Iubirii…
o tu… Tesla …
in palma carui fulger ai rasfirat ionosfera gandului…?
…oricum e prea tarziu…
ati ales “siguranta” lor
in schimbul
libertatii …
*
*
mitena totemului conturand profilul castelanului
prezentului radiant cu firescul,
desavarsind albele maini tremurate
de adierea noptii sub cele doua luni din aria iubitei…
inghetand insomniei
versul
reconceput din proximitatea realitatilor inocente
si dezvelite conturului infinitelor emulari
pulsate inimii din fiecare lacuna prilejuita visului tau…
iubire exibilianta cu suflet de om
ai agregat fiorul palpabil
respirat trupescului
prin a gandului zamislire …
*
*
cu sufletul nelocuit norului,
dincolo de orizontul intamplarii cafelei in nisipul alb
cu aerul prefacut in sunet cu mult’naintea zambetului…
cate fire de nisip are umbra ta
sub trista atingere a zmeului
pe cerul inrosit de oglinda buzelor
cate picaturi abia soptite ti.au racorit chipul
cand nu inchinai desertului umbra
si unde ai ratacit tu gandul
pe cand urseai drumul drept…
oaza iluziei cu delfini abstracti
fuge ispitei cu setea morganei...
*
*
Pe poteca luminii, radianta anticamerei visului tau,
doi cai nechezand a culoare rasfirata
in spectrul muzicii cuprinse’n diafragma calcaiului,
au plecat sa ne’amageasca urmele …
la imbinarea carora, timpul cu gust de eucalipt sforaia sunetului,
curcubeul rastignit pe coridorul soaptelor…
cu fiorul privirii ratacite’n fosnetul iubirii …
iubire cu iz aramaic peste a carei echimoze
felinarul lacrimilor susura gotic.
Emisarul elvishilor la curtea neomului
veghind patima umbrei, amirosind ipotenuza
intr-o perpendicularitate excomunicata’n iazul desertaciunilor diurne
ingana Requiem-ul pleoapei mute,
clatinand izvorul sarat cu ploaia infiorata luminilor arse’n albele globule pe masa tacerii
la ceas de nesfarsire un cluster rebel
deghizat in esafod, darui ruinei
chipul si asemanarea sa
*
*
Elipsa rozariana, tanguita cutiei vorbelor,
subestimata ascendentului conceptual al colapsului,
nestatornicita desclestarii de tarmul decalogului
si conturata bronzului ideilor
tinde cu pasi colorati inuman
catre coliba privirii matriceale.
Miriapodul valurilor emasculate feeric
la intalnirea contemplativului cu agresivul tocului blond
lasa adn-ului din oglinda locului geometric quadridimensional
ecoul criogenat cu gust de mare.
Cata risipa inoculata efervescentei illuminate de cateterul cosmogonic al moriei tunetului ...
*
*
Cand era mic, cerul, dorea sa se faca curcubeu
Apoi a atins tampla amurgului cu nodul calcaiului,
Sfasiind lacrimi
Cand era mic,timpul,dorea sa se faca eclipsa
Apoi a tainuit demiurgului noaptea dinspre maslinii de soare,
Sub aripa cu chip de nezeu
Cand era mic infinitul,dorea sa fie incredibil de precis
Apoi a marinimit izvorul de culoare,soptind egretelor tacerea
Prin lumina intunericului dintre pleoape
*
*
Mi-aduc bine aminte ca de cate ori venea circul la noi in oras, tare ma mai bucuram. Daaaa. Odata, cand stateam la coada la bilete cineva din spatele meu mi-a cerut un foc. Eu i-am zis ca nu fumez, el a zis “bine” si a plecat sa-si aprinda tigara, iar cand s-a intors a facut lumea scandal ca se baga la mijloc. Atunci el m-a intrebat pe mine daca nu fusese acolo. Eu i-am spus ca n-am foc, iar el atunci a vrut sa-mi scoata ceva din ochi. Dar din nefericire a sarit lumea pe el, ca molesteaza copiii. Dar nici el nu s-a lasat mai prejos, ca le-a explicat ceva despre zei, de unde mi-am dat seama ca era tare invatat. Si mi-a explicat si mie cum am sa vad eu asa….candva. Tare m-am mai bucurat, incat nu am mai intrat la circ si am plecat pe jos spre faleza. Ca la noi se vede tare frumos pe faleza. Si e atata liniste. Am trecut odata si am intalnit o tipa mishto, care s-a oprit si m-a intrebat daca eu sunt Cristi. Am dat din cap si am raspuns: "hiiiiii?" Ea m-a mai intrebat: “dar cine esti?”. I-am raspuns, ea n-a spus decat: "aaaaa" si a plecat in aceeasi directie cu mine, ca l-a un moment dat s-a oprit si cand s-a uitat inapoi a luat-o la fuga, ca m-am speriat si eu si am fugit amandoi, asa, pana cand a venit un domn bine la mine si mi-a aruncat: “Nu-ti e rusine, magarule?”. Eu, nestiind ce sa-i spun, i-am zis ca nu. Ca dovada ca i-a placut raspunsul meu a dorit sa-mi scoata ceva din ochi, dar dupa ce mi-a spart ochelarii, mi-a zis ca el nu se pune cu haimanalele si eu i-am raspuns ca nici eu si iar a vrut sa-mi scoata ceva din ochi. Dar probabil nu era usor de mana, ca mi-au dat lacrimile. Si atunci tocmai trecea o tanti pe strada si l-a facut bou pe domnul ala. El i-a raspuns ca-i o stricata, si a plecat. Dar mie nu mi s-a parut stricata ca mirosea tare frumos. Si m-a luat de mana, la ea acasa, ca era singura saraca, si mi-a dat sa mananc , apoi m-a spalat si m-a intrebat, dupa o saptamana, al cui sunt. Iar dupa ce nu i-am spus, m-a dus la o colega de-a ei, care m-a tinut pana marti, cand i-am spus ca vreau la circ. Atunci ea m-a luat de mana si m-a invatat sa cant prin autobuze. Dar intr-o zi a venit unu’ mai mare la mine si mi-a explicat frumos si repede ca ala e sectorul lui, dupa care a vrut sa-si curete bocancii cu pantalonii mei, dar eu n-am vrut si lumea a inceput sa faca scandal, ca astia din guvern nu ne educa. Eu nu stiu ce-i aia, dar s-a oprit un batranel sa ne explice. Si cand mergeam la orfelinat s-a gasit cu Gelu, si s-au dus sa bea o bere, ca Gelu i-a zis: “ba, eu n-am bani”, si mosul: “nici eu”. “Pai ce facem atunci?” . M-am oferit eu sa le dau bani si ei au zis “bine”. Ca asa se face... N-am ajuns niciodata la circ. Acolo, ca mi-a spus mie o fata care stia sa citeasca afise, ca la circ oamenii zboara din gura leului in gura tunului, pana cand moare unul. Si mai sunt acolo caini si elefanti, ca eu n-am habar ce-s aia, dar cand am intrebat-o pe fata a zis ca seamana cu blocurile dar is mult mai mari si mai destepti. Iar cand a chemat-o Gelu de pe partea cealalta a strazii, ea a plecat si a calcat-o masina. Ca m-am convins ca nu e bine sa stii carte ca s-ar putea sa te calce masina. Asa ca va rog, dati-mi si mie bani sa merg la circ, ca pe noi de la camine, toti ne bate...
*
*
douamiidefiredenisip
am prins in scobitura talpii
cand priveai marea
am iubit cu talpa
douamiidefiredenisip
cand incepea ploaia
peste pielea acaju
bobite cristaline dinspre
obraz spre barbie,ti luneca
douamiidefiredenisip
mor de dorul
picaturilor prelinse pe tine
tu te trezesti din gand
si privesti catre mine
te parasesc..ai ucis
douamiidefiredenisip
si femeia plaja
incepu s,alerge prin mine
in cautarea celor
douamiidefiredenisip
*
*
"nothing of him tath doth fade,
but doth suffer a sea change
into something rich and strange."
crispata laguna .. calcand promisiuni..
..
un ochi alb naruia .. o mie una picaturi..
poemele lui keats si monologurile lui sofocle
..
oricine deschide ochii inaintea rasaritului,
stie c,a mai murit o noapte de,asteptare
..
via reggio
focul focurilor e prea rece pentru tine..
cor cordium..
..
*
*
stapane,
spuse calul catre Fat Aratos
...o murit juliana...
si Fat Aratos se opri la prima bodega din cale..
sa planga...
stapane,spuse hangiul
...ti,o murit calu' ... trecu tiru' peste...
si Fat Aratos planse din nou...
stapane spuse cartea
...o murit ..
o murit..de,a binelea.. Fat Aratos
si noi.. in sfarsit.. am ras..
...bine ca s,o dus...
*
*
pssssssssst! stai asa...!
am dosarul tau... il voi aranja
pentru senat presedentie si guvern
daca nu ma crezi,
am dosarul tau
il voi recomanda
statelor unite,gabonului si muntelui athos
am ,in sfarsit, dosarul tau...
am toate dosarele
il voi,le voi...peste tot
chiar si,n cosmos..
asa..
dosar dupa dosar
universul se varsa-ntr-un pahar...
doar o voce persistenta
striga din ulciorul gol...
..doamne...
am dosarul tau...
*
*
Cum stralucea agale lampedusa in leaganul mediteranean al verii primavaratice
Ma dumiream anevoios cu don fabrizio, relativizand ecoexistenta perimata a prezentului
..
Ce poate fi mai intrigant ca nostalgia unui “pentito” in fata frigaruilor cu sos inventat adhoc
Usturoi,rosii,patrunjel si ulei de masline totul amestecat cu mult iaurt grecesc...
..
“Nici bucataria nu mai e ce a fost...
...nici cosa nostra nu mai are gustul de odinioara”
..
Caderea.. fie ea si din pacat...lasa urme..
don amedeo er drago di lampedusa...
..
*
*
prapastia marginii resemnand ecologic dorinta..
..ar fi gandit bavarez
..
azi batrana fantomului latin..bantuia nicholsonul vostru
cu boccelutza deja teleportata pe nubiru
..
peste subsolul umanitatii as calari farfuriile cu spaghetti
imberb si deghizat intr.un murfatlar de export
caruia mi.as oglindi sarcasmului tau relational cu balene esuate dintr,o doara
uimirea
..
ieri
lacrimand ascunsa pleoapa..
staruinta divina desena asfaltul inimos si quasi paralelipipedic..
cu alte parole cateter pentru demnitate...pe o autostrada inexistenta din ro
..
cate secunde ai mima in locul,functia si inima
..dumnezeului tau..
amin...
,da'..
nu azi..
*
*
Comme si fa...sentire il cadere...
Comme si fa ...andare mentre si dorme...
Comme si fa ...essere mentre si muore...
Comme si fa...
Se fossi dio.. mi sarei dimmeso...
Se fossi un angelo.. mi sarei nascosto...
Se fossi un uomo.. mi sarei visuto...
Se fossi..
Al di la del gioco ...
l’impotenza divina circonda l’aria...
Al di la del gioco...
dietro le macerie..
Eppure ce la speranza....
...ma.... dove...?
..
*
*
’’
Multinationala ibf a anuntat azi lansarea noului biocip bazat pe fotosinteza,
prin intermediul caruia vom reusi cu totii sa traim vesnic,
sa trecem peste cataclisme etc,etc..fara obisnuita otravire de fantani...
biocipul are o capacitate de 16 bilioane de terabiti..
suficient pentru gazduirea tuturor informatiilor dintr.un creier...dar
si un pret pe masura...
concurenta ams a anuntat si ea pentru anu’ viitor lansarea unui biocip lowcost
adresat in special lumii a saptea...sau animalelor de companie...
’’
nu pot sa nu zambesc imaginandu.l pe becali la mititica...
explicand “colegilor” despre marmora da tivoli...
si cautand sapunul lichid prin bathroom...
...trist...desi nu tin nici cu steaua nici cu vreun alt clown..
vorba a,micului :
“noi excelam doar in ograda RSR...in afara ...nu stiu de ce ne mai prezentam”
...multumesc pe aceasta cale....tocmai ma bronzam la soarele intoarcerii acasa..
’’
*
*
Coagula absent amnezia primaverii
Nu mai stia de unde ,pentru ce si incotro plecase
Staruinta zugravului ,vanat de curcubee,
Imbratisat de tacerea pestilor
Intreba caderea florilor ,muscand lacrimile hidrelor,
In palma ochilor mijeau zorii nestingheriti ai nodului dou’j’trei :
“Mi-am furat trupul de copil, l-am înfăşat
şi l-am pus într-un coş împletit,
-şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.
Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!”
*
*
Pe aripa soaptei ce poarta trecatorii
dincolo de.. nicaieri
ne,am amuzat rascolind cutia pandorei
… sigur nu va sti sa o aranjeze-napoi..
*
*
in seara cand mi,ai arata luna
am golit paharul cu setea desertului
si am privit absent umbra culorilor
dintre stelele in a caror constelatie nu mijesc inca ochii ..
*
*
ceva din aerul tau…
nestingherit ramas sub piatra sisifului
a creionat uimirea moirelor..
oricum n,ar fi prima data cand ne regasim in eleusis ..
..
*
*
La caderea pleoapelor
Ai trezit in vis stejarul
La caderea frunzelor
Ai tainuit prevestitor cuvantul
La caderea vorbelor
Ai talmacit eseul curcubeului
La caderea aripilor
Ai privit de sus pacatul
La caderea amintirilor
Ai simtit ecoul resemnata
La caderea mea
Ai trecut chicotind mai departe
La caderea universului
Ai mirat solemn esecul
..
*
*
tempus inesorabilis transit super omnia daemonis
ori
naluca intamplata pe timpul unicornului umberto
daca doua popoare se intalnesc pe o sarma ghimpata suspendata la 40 de metri...
primul caz
poporul alb considera poporul black “barbar,inuman,incult etc” dupa care ori il civilizeaza si,l face sa mearga in sensul sau...ori il convinge de efectul terapeutic al zborlui...si pozand in victima ii face vant cu dispret..
cazul doi
poporul alb recunoaste traditia,istoria si cultura poporului black dar cum acesta din urma trece o perioada de criza il emancipeaza brusc printr,o actiune militara ori financiara,eventual coalizand terze interese i se urca-n carca si,l bate la cap sa mearga unde vrea el
cazul trei
poporul alb intuind in poporul black un puternic aliat sau dusman pe plan cultural,economic,etc are loc un schimb echilateral avantajos pana cand poporul alb afla secretul poporului black dupa care vezi primele doua cazuri..
..
*
*
Peste mantaua inspirat desenata sub
Curcubeul dezorientat al oazei
Am gasit intamplator poteca
Ce aducea rascrucea zambetului la tine..
Ieri prin madrid sperai sa fiu perdeaua rosie catre un dali al licuricilor
Ok.. am parafat pactul de a ma renaste sub podu’ azazelului
Fortand incuietoarea privirii tale condescendente
Mi.am regizat oscarul primului film porno
Pe mirosul placintelelor cu mere
Ai castigat la loto, un milion,
Ai decis sa nu spui nimanui...nici macar tie
Pana acum ai fi vrut totul...acum...
Duci dorul secundelor apuse...
Succes la vise..
Si daca maine ti,as propune o plimbare pe loch ness, ce ai raspunde..?
*
*
De ani
Sub privirile dojenitoare ale lui Borges
Nu sunt corida mult visata de multimea furioasa
De luni
Muezin peste puterea apusului
Nu sunt vantul risipitor de plete poetice
De saptamani
Elegia stancilor prin iluzia marilor
Nu sunt zborul elegant al sonetului de dragoste
Azi
Privind uimit si agasant trecatorul
Nu sunt labirintul ..voi fi candva poate maine ..povestea..
Vorba lui gavagai..:
“Povestea fetitei care se temea de necunoscut mi-a fost spusa de rabi Haym, care o citise intr-un manuscris atribuit lui Serenus Hispanus care il cita pe Hisdosus Scholasticus. Serenius s-a aratat interesat de poveste pentru ca ridica problema cunoasterii infinite a Creatorului. Rabi Haym, la randul lui, crede ca in poveste se pot discerne urme ale cabbalei geometrice, o doctrina straveche la care nu a facut aluzie decat Philon din Alexandria intr-un pasaj obscur.Demult, in tinutul Maccabeilor, locuia fetita care se temea de necunoscut. Statea toata ziua pe o piatra, privind speriata in jur, iar noaptea se retragea in pestera ei si nu inchidea ochii decat pentru a vedea cosmaruri infricosatoare. Anii treceau peste spaimele ei, iar ea devenea treptat o umbra.Intr-o alta varianta a povestii, transmisa de gavagai in jurnalul sau, fetita traia in zilele si in orasul tau, dar este vorba, neindoielnic, de o contaminare.Si intr-o noapte intunecata si rece, pe cand fetita tremura, in pestera ei intra un calator. Terifiata, fetita a inchis ochii asteptand-se la orice. Auzind fosnetul pleoapelor inchizandu-se peste conjunctiva uscata, calatorul a chicotit sinistru.- Tu esti fetita care se teme de necunoscut, zise calatorul cu siguranta rece in glas.Fetita fosni dn nou pleoapele, incercand sa-l zareasca pe calator.- Vino, nu te teme, zise el, iar vocea ii rasuna ca un ciob de gheata.Din pieptul fetitei se auzi iesind un suspin de spaima.- Stii ca nu poti fugi de mine, zise calatorul. N-ai de ce sa te temi.- Dar nu te cunosc, zise fetita cu voce stinsa.- Numele meu este gavagai, o asigura calatorul.Un pic mai linistita, fetita iesi din strafundurile pesterii. gavagai o lua de mana si plecara. De atunci n-au mai fost niciodata zariti in tinutul Maccabeilor.Dar, se pare ca spune Hisdosus Scholasticus citand o sursa necunoscuta, povestea are si o urmare. gavagai a inventat un timp infinit in forma de eternitate si un spatiu la fel de infinit, in forma de labirint, si a adnat acolo toate cartile posibile. Si in centrul labirintului a asezat-o pe fetita care se temea de necunoscut. Iar fetita, pentru a-si infrange spaima, si-a inceput infinita calatorie prin labirint, mergand neobosita printre rafturi, clasand si fisand, citind si cautand si gasind mereu o noua carte necunoscuta.Rabi Haym vede in aceasta poveste expresia cea mai pura a doctrinei Cabbalei geometrice, in care cunoasterea este rezultatul obtinerii unei structuri generative de figuri simple, dispuse labirintic si intercomunicabile. Cercul si dreapta, crede rabi Haym, sunt prea nevolnice pentru a suporta intinderea cunoasterii. Suportul acesteia, labirintul, trebuie sa fie cu necesitate o figura similara celei a subiectului cunoscator, circumvolutiile carteziene.”
*
*
navigam peste oceanul de jaratec
impreuna cu muza..
prin ochiul ..din sticla ..de scotch..
“Nimic mai pamantean ca apa,
Nimic mai visator ca noaptea
Nimic mai trecator ca moartea”,
solzii privirii daruind sarea,
ranind prea putin lacrimele ..
ieri plangeai ..asa de dulce..
..se spune ca in a opta zi dupa solstitiu, zmeii, ies tacuti si visatori dupa ale tale soapte..
talmacind.. creduli.. elipticul destin..
sub un cer fara aerul tau
oarecum din intamplare p’acolo..
desi nu.mi vedeai ecoul,
pastelat gresit cu o guasa alba..
aidoma universului retrorescian..
..traiam
*
*
Dincolo de apa marii
Esti picatura care rastoarna valuri prin mine
Dincolo de aerul muntilor
Esti mirosul avalansei rezemate pe suspine
Dincolo de acest univers
Esti secunda nemasurata_a iubirii androgine
Dincolo de arheologia umbrei
Esti ceea ce,ti aduci aminte despre tine
dincolo..
..
*
*
sub masca de carnaval..
savurand sucul portocalelor rosii de sicilia,
sub albul fumului “clan”..
habemus papam ..
nulla habemus...
cred eu..si o stim cu totii ,
azi o sa ploua..
sub masca de carnaval..
privesti credula miracolul oglinzilor
dincolo de ele esti perfecta
aici fictiunea e prea solida si
are si chip..
sub masca de carnaval
ecoul damnatului anonim..
susura lacrimi de rumba peste zambetul
in a carui inima speram sa nu ne regasim..
si oricum ne sta-n caracter sa inventam
scuze de chihlimbar
sub masca de carnaval
netagaduit de reala in imaginatia mea,
clipind a miracol plauzibil
dansezi rondoul capricios,
pur si simplu fericita..
..
*
*
se acorda oscaru' divin
pentru cel mai bun inger
prezent si omnivizibil..
din..
"viata unui pion nebun..
dupa regina"
..
oscar pentru cea mai intamplata fapta,
nominalizari:
"bunicutza silita sa treaca strada",
"priveste-ti cu ciuda aproapele",
"5-cinci moduri de a,ti face blog in sufletu' altcuiva",
"iubind prea mult aproapele celuilalt"
the winner is..
nu se acorda din lipsa de probe
..
oscar pentru intreaga existenta,
ti se acorda tie dragul meu citior(-oare?)
cu speranta de a nu cadea in platitudine,
a fi sincer si iubit(oare?)or
simplu si'ntelegator...
ohh..
n'am mai fost in aceasta situatie
ma scuzati...
sa,mi revin un pic..
..multumesc parintilor...
staff-ului regizoral,
firmei de cathering,
dochitei ca avea cojoace,
emisferei sudice..ca asa vreau eu..
si voua .. nu in ultimul rand
ca nu ati avut ce face azi..
va pup
..spiritual
..
*
*
a se lua fara regrete doua numere prime..
azi nu mai conteaza sexul lor
a se lua cu simt de raspundere una suprafata macar biplana..
ieri se numea fractie,azi pat ori masa de bucatarie
a se lua cu putere o constanta sau poate doua..
maine nu vor mai conta deloc
a se lua pe nestiute un extractor de liberi radicali..
demult se gaseau prin soviete
a se lua disimuland ceva, orice, o multime non vida..
oriunde gasesti o-ngramadeala de gura-casca
buuun...
se cauta un tutore pe post de pacala,
fluierand , se iau in gluma cele sus mentionate
se incalzesc,se amesteca bine
pana cand atomul creator
incepe a orbecai instabil si bezmetic
buun...
ca din intamplare intra vecinu' de la doi
cu tigara aprinsa si se duce dracului totu'intr,un .. big..,big..,bang
..
*
*
de,as vrea sa naruiesc un planset
as umple o oglinda-n soare
cioburi sticlind a inima as pune-n
mana razelor de uitare
de-as sti forceps pentru buze,fi
un opium dulce, boreal
dansand crepuscular nisipul vietii
ma frige zambetul hartiei
descris traind un orizont..
la marginea infinitului
..
vorba lu' jim:
"as vrea sa fiu o lacrima,
sa nasc din ochii tai,
sa ma scurg pe obrazul tau
si apoi sa mor pe buzele tale"..
*
*
“cuvântul eternitate
neputincios în faţa imaginii infinitului
ca un bărbat pe care l-am cunoscut
în pielea mea
în faţa imaginii unei femei
pe care am cunoscut-o
în mintea mea”
ags, pretenu’..
*
*
la vreme de blog susura intrebari
sub foc de artificii
nedumerind surasul indulgentei
graziani decreta la vreme de iubire,
rastalmacea raspunsuri sub armura evului mediu
catapeteasma elipsei buzelor
uneori ma visez poussin, esti pe canapea, goala ,si nu-mi iese deloc fericirea ta pe panza
la vreme de despartire caut raspuns
peste pagoda sperantelor resemnate
uitand culoarea baroccului...
esti ...
noi?
*
*
"filii sapientiae ecclesia iustorum
et natio illorum obaudientia et dilectio.."
oppure comme non piangere andante nei tempi illustri
a tempo di fuoco nell cammino xenofobo
sentire la chemioterapia sull'blogo..
dolore giapponese sulle morbide ale dell gioioso passato
egregio bimbo,nell tramonto di oggi..
sorisso di una dimenticata storia
anonima eppure veneziana
vangelo che corre dimentica il senso..
l'essere che vola ingana il tempo..
parole dipinte nell'esoterico baccio
..
*
*
sa faci chirpici din neant pe muzica lu' schubert
fluierand un adaggio de clavecin
intr,un bemol nemijlocit
alaturi de doi pornopitici mari cat erasmus de haarlem
(ori poate rotterdam)
pe cand emula nomadul ego, dintr,un domn...
sa strangi la piept un blog
emasculand locul geometric al metaforelor nestiute
asa de simplu incat tacerea pare plauzibila
sa vrei..
un aMic, demult, se lamenta..."ne nastem si murim singuri,indiferent de ambitia noastra de-o viata de a ne imprieteni..."
sa stii..
care e sensul cautarii tale..
banal, da vinu' nu era cine-stie ce...
*
*
ieri dupa o convorbire telefonica de cinci minute
cu ammonius, despre fix-ativele sale..
am imprastiat ecoului doua umbre..
nu,nu erau injuraturi...
taxonomia lui flynn aplicata convergentei ozonului
ma preocupa de vreo doua zile
asa ca am intrat impacat sufleteste ..pe mess..
si ziua, o trecut apocaliptic de usor
zambeam
la radio explica, umberto, amanuntit
"secretul lor (i templari) era...
...ca au avut un secret.."
vorba nepotului... "esti zambita,te zambesc"
*
*
nicicum nu m,am imaginat miercuri seara
adulmecand simfonia gospel
a aminoacizilor sufletului voalat...
samba cuneiformelor pe entorsa retinei ciclopului
altminteri asshole pentru basescieni amorfi,
adevarati romani (a se citi romaneste,romanism...etc) cu IQ -ul putrezit
prin azilul de noapte a lu' gorki
varianta contemporan popey,ana
oricum dupa 11 ore de munca
si prognoza meteo ti se pare lirica
insa anti,comentariul mioritzului...lasa constiinta descuamata...
*
*
te gasesc pin zatul cafelei aburinde privind la zmeul elta
dupa ce in zadar am cercat sa inotam si ne-am inecat c-o zi de vara
dar ai un pic rabdare te voi lua din nou cu mine la mare
departare de crezi in iubire asta iti doresc
in noaptea nuntii te-astept iubind la mine-n gand
imi plac sa vad arzand rochii de mireasa
si miri calugariti plecand de-acasa
spuneam de go ca-i un joc de iubire ori ca o expeditie de cucerire
te-am amagit sa stii ca-n noaptea zilei ce-a urmat ne-am regasit in pat
fiecare in patul lui citeam ca eros e copilul din flori al afroditei cu ares
dar cand intr-al cronosului tarziu anotimp voi reveni incet si pe furis
cu vorbe ma voi pazi de adevar sa ma-ndragostesc
de-al tau zambet fugar si neincapator
ca o voliera pentru papagalul ce-a spart al iubirii sambure
si-am vrut atunci sa-ti tin inima pe genunchi
- papagalul e-un monstru din jungla ce-mi tine loc de creier -
si-am vrut atunci sa-ti mangai Tampla cu-ale aburului soapte
- are inima un gand din piatra, dorinta unui zeu incas -
mai stii ceva de noi iubito?
asa incepe un imaginar descantec din Anzi
inainte de a cuceri machu picchu simturilor noastre
conquistador al vantului
la marginea padurii ti-am mangaiat culcus
zborul condorilor are culoarea ochilor tai
iar soarele se fastaceste de cate ori rasare
din mana te ce iese din noaptea parului meu
iti spal astrul viselor
fata balaie, fiii soarelui te-ar fi luat zeita
si-abia atunci ar fi disparut toate popoarele hispanice
te-ar fi luat sa cresti femeie in templele lor
si ne-ar fi jertfit pe noi in dreptul urnei tale
am cercetat si spun: incasii te-au visat cu totii intr-o noapte
cand au plecat in cautarea ta le-ai descifrat secretul arborelui de cafea
cel din care creste iubirea de intunericul
in care s-au pierdut cu totii inganand cantecul in care-ti tii ochii
jaguarul cu petele solare venit pedeapsa din zeul lor suprem
- vantul trece – pustiu e templul acum -
la cine mi-a vorbit intaia oara de iubire m-am uitat ca un incas la un cal - am zis ca e un zeu
- zece umbre ai - rasari soarele naincrezator in puterea oamenilor -
sfioasa mi-am ascuns privirea si l-am intrebat de unde si cum a venit
o pasare striga pe stanci
si in durerea noptii
mai luneca o stea in amintirea ta
26ian96 lu’ big sora iubitei poetului care a zis “bine” si-a plecat crezandu-ne nebuni
*
*
drama culorilor neimplinite eufemistic in atelierul lu chagall
au revarsat pe panoplia de dendra a rasfatului privirii unui copil de x ani
milionul semiconductorilor galactic rataciti
printre contemporanii concertului brandenburgic
maiestuosi , delasatori si indivizibili cu energia ori masa la patrat al focosului ajuns la maturitate
pateaza incoerenta ciclotronica a materiei adultului resemnat
undeva pe verso acestei pagini gasiti nelamuririle apasatoare ale relatiei voastre cu egoul denaturat al dedublarilor toroidale
niciunde veti ramane contemplativi si critici
la usa acestor cuvinte nu stau preoti si psalmi
in palma ciclovorbelor eul tau se deshidrateaza
la urma urmelor mai bine am bea ceva in sanatatea tuturor..........
*
*
Tot asa cum va spuneam am aflat ieri cand ma duceam la serviciu, cum il cheama pe presedintele companiei la care lucrez, ca am mers cu doua sute opt barat si cand am schimbat cu treizeci si opt, soferul a spus: “Lua-v-ar dracu pe toti” si eu am zis ’de ce?’ si el a luat cheia de doua’s’sapte si a zis ’de aia’ si toti am coborat din autobuz si cand il asteptam pe urmatorul a trecut un mort prin fata noastra si o cucoana intepata mi-a explicat: “Pe asta l-a mancat Nelu ala de la voi” si-apoi a coborat popa din taxiu si-a facut o slujba tare frumoasa ca pana la urma ne-am resemnat cu totii ca a fost un om bun si ne-a scurtat programul de lucru cu doua ore ca a zis Tanta ca bine c-a murit saracu’ ca iar aveam de sters praful de pe birou ca eu mi-am pus ascutitoarea pe agenda de lucru si cand vine Nelu in control iar imi face observatie ca nu-s ordonat si eu ii voi spune bine sefu si el va pleca fericit si impacat metafizic ca de aia stau si ma intreb acum cum se face ca nu ma inteleg cu colegii si din implicatia acestui fapt am sa-l aflu si sa-l cunosc pe domnul presedinte ca m-am dus la gara si mi-au spus ca bilete pentru miercuri pot sa iau de la agentia cfr, da’ nu au si cusete de dormit ca eu de aia sufar de claustrofobie da’ numa’ cand mai sunt si altii in compartiment ca mai demult cand ma duceam la Tecuci a urcat de la Liesti nea’ Radu, ca mi-a zis chiar el ca-l cheama asa si cand s-a intors cu fata la geam am vazut o viespe pe ceafa lui si am vrut sa-i spun da’ el a coborat la prima si apoi trenul a mai oprit in Umbraresti, Malu alb si Malu sec unde a venit controlorul atunci si m-a dat jos de la clasa intai la a doua ca n-aveam bilet ca doar am vrut sa cumpar la a-ntaia da’ am mancat o inghetata si nu mi-au mai ajuns banii si-am vrut apoi sa nu mai plec da de acuma ma urnisem cu tot cu tren ca doar n-aveam nicio treaba la Tecuci da’ pe urma am avut ca mi-am amintit acuma ca-mi uitasem atunci banii acasa si-a trebuit sa vin pe jos inapoi ca am citit eu undeva de unu’ da’ nostru care-a plecat din Carta si-a ajuns la Roma unde-a rupt sase perechi de pantofi ca pe atunci nu puteai merge cu nasul si pantofii erau prosti adica oare din ce erau ei facuti te-ntreb eu pe matale ca tare-mi spunea bunicu’: “Ehei, ma duceam la targ c-o pereche si veneam cu alta.” ca pe vremea aia nu era usor in general si tare o mai duceau greu ca pana la urma mi-am zis sa merg cu nasul, ca stiu ce-nseamna asta da nasu’ meu e la Tulucesti ca eu m-am nascut la Baleni, ca atunci cand o sa veniti la mine o sa vedeti ce vie are tata ca el o-ngrijeste de obicei de primavara devreme pana iarna la-nceput ca m-am gandit sa-i duc presedintelui o damigeana de vin d-ala bun ca tata are si mai slab indoit, intreit....inzecit cu apa ca daca vin aia si ne iau inapoi tot ce ne-au luat mai demult? a? ce te faci ba Nelu, zice tata, ca pe mine tot Nelu ma cheama tata si-mi spune: “Ba nu fi prost! Du-te si da la vaca!” si eu il intreb ce si dupa ce vine sa-mi arate stau numai prin dispensare si spitale, ca au dat si la televizor anunt la emisiunea ’Viata satelor’, ca si la noi in sat se urmareste martea ca asa ajunge la noi la caminu’ cultural ca inca nu ne-au pus curent electric ca au venit in sai’j’doi trei lucratori sa ne instaleze stalpii, da’ s-au indragostit de niste fete care culegeau flori din Tulucesti si au plecat, lucratorii, cu tot cu stalpi la Tulucesti si n-au mai venit pe la noi nici macar dupa ce au divortat, ca mi-a zis mie una din ele ca primarul le-a convins sa nu fie proste si eu am intrebat-o de ce si ea a zis ca-mi spune altadata si apoi l-a luat pe Ion de brat, ca venea de la prasit, si-au plecat razand si asa se face ca eu am ramas cu un gust amar in gura.
Ca de aia va rog, spuneti-mi si mie la ce peron e personalul de Faurei, ca nu vreau sa-l pierd pe domnu’ presedinte ca maine-poimaine tot pe el il aleg si am si bani de-ntors acasa ca m-am invatat si n-am mai mancat inghetata...
*
*
Atat de des ma las cuprins de valul amintirilor incat acesta ma ia in cele mai obisnuite situatii ca parca ma vad cum sedeam linistit pe obiectul cu intrebuintare comuna din interiorul toaletei ca tocmai ma certase muierea mea, Florica, ca tare-mi mai stau cu norii-n cap ca doar asa am si cunoscut-o ca pe mine ma duceau parintii la bunici in vacanta ca erau batrani saracii si eu le nasteam zambetul pe buze ca doar i-a spus bunicu’ lu’ tata ba ia-ti plodul ca ma baga in biserica si tata i-a povestit cum a rupt el bataia din Rai si-apoi l-a chemat Safta pana la ea ca avea banana rupta la antena si ea habar nu avea cum se face de nu l-a luat ea de barbat pe tata ca si asa copilarisera pana se maturizasera impreuna de aia l-a dus pe tata bunicu’ la profesionala si Saftica l-a facut pe Costel dupa ce l-a luat pe Nicu lu’ Blegu si toti stiam dinainte ca-i din flori Costel da’ numa’ Nicu zicea c-a fost si el o data barbat adevarat ca uite asa ma leaga o gramada de copilarii de Costel care era mai mare cu zece ani si facea tot ce spuneam euca asa il invatasera ai lui: “S-asculti de el, adica mine, ca-i destept si de la oras” si uite asa mereu ma ajuta sa-mi construiesc deltaplane si termocentrale in chilerul bunicilor. I-am spus ba hai sa zburam si noi si el a avut o intrebare: “Haaa?”, iar eu am zis bine si l-am trimis sa-mi aduca aracii lu’ tat’su si am luat toate cearceafurile lu’ mamaia ca pe urma a vrut sa plece in toata lumea da’ n-a lasat-o bunicu’ ca-i tare batrana si macar daca avea vreo douazeci de ani mai putin ca de-acuma el are un hobby sa prinda mustile cu palma stanga si apoi cu aia dreapta sa le omoare ca vrea sa faca un campionat cu satele din jur... Tot in satele alea m-am dus si eu dupa piese cand i-am construit lu’ bunicu’ termocentrala cu posibilitatea adaptarii unui incubator special de produs muste ca asa am vazut si eu Brigada patru pompieri in actiune da’ apoi m-au si luat de acolo ai mei da’ apoi in anul urmator m-am intors plin de idei umanitare ca vazusem si eu “Razboiul stelelor” si cearceafurile salvate anu’ trecut de bunica tare mi-au prins bine acuma ca am invatat si legea atractiei universale pe care i-am demonstrat-o si lu’ Costel de zicea tot satul ca am descoperit legea lui Newton si cand a cazut bietul Costel de pe casa nu s-a auzit decat un: “Aoleu mamico” si n-a patit nimic deltaplanul ca mai are si acum semnul la cap, Costel, in poza c-a murit atunci da’ si asa nu era bun de nimic decat sa pozeze-n victima si asa visul acesta al omenirii a mai facut o victima iar pe crucea lui scrie: “Cazut un pui / in zborul lui/ haina soarta / l-a luat cu ea.”, asa mi-am dat eu seama ca trebuie inaltime ca sa poti opri in zborul tau gravitatia deci am ajuns pe turla bisericii ca vroiam sa vin acasa cu deltaplanul, in susul Siretului si de aia am zburat numa’ pana la Florica-n curte ca statea langa biserica si mie mi-a placut de ea de cum am vazut-o si de aia s-a oprit deltaplanul la ea in curte ca se bronza si era studenta la Iasi si mi-a spus: “Ba daca ma violezi te spun lu’ tactu” si pe urma nu mai stiu dac am violat-o sau ba, cert este ca am convins-o si pe ea sa zboare si asa se face ca a doua zi a fost tare frumos, se ingalbenise de-acuma frunza din vii si adia un vanticel caldut si dulceag de mi-a dus-o pe Florica pana la Singapore. Din cauza asta a venit militia si l-a luat pe tata la specializare asa mi-a zis mie mama sa spun la copiii din fata blocului si dupa ce-am ajuns si eu pentru prima data la Bucuresti a inceput revolutia ca mi-a zis femeia de serviciu ca nu-mi va merge bine la Bucuresti pentru ca-mi iesise cu golul da’ eu n-am zis decat sarut mana si-am plecat iar dupa ce-am venit acasa si am aflat si eu de ce a fost tot taraboiul ala am primit o vedere cu Florica in care-mi zicea ca m-a vazut la televizor infasurat in drapelul de stat si de aia a revenit la vechile sentimente si la dragostea dintai m-a cerut in casatorie si eu n-am zis nimic ca avea doi copii si uite asa nu stiu cum ma apuca iar dorul de casa... Da’ nu stiu cu ce sa vin... Sa iau cursa Tarom? Aa? Ce spuneti?
*
*
Acum patru saptamani cand am plecat de acasa la amicii mei, intr-o joi, imi amintesc foarte bine pentru ca-n ziua precedenta fusese miercuri ori poate vineri, am uitat umbrela acasa. Faptul ar putea sa va surprinda insa am sa va explic intocmai ca si amicilor mei ce motiv m-a absorbit atat de mult incat m-a determina sa plec pe un timp ce-i drept destul de frumos , fara umbrela.
Blocul meu e la cinci minute de cel al prietenilor mei. Locuiesc la parterul blocului cu cinci etaje, care are esplanada vopsita in gri iar la etajul trei exista inca urmele unui incendiu datorat batranelului care a si murit din cauza buteliei. Cum va spuneam, locuiesc la parter intr-un apartament modest cu doua camere si o debara, in care tin patru cutii mari din carton dublu presat prim metoda doublepresare si pe care scrie cu litere mari: “PLIN OIL”.
Uneori ma intreb ce o fi fost in ele dar asta se intampla numai cand trec prin dreptul debaralei care avea un defect la sistemul de inchidere al usii motiv pentru care am si dat-o jos mai demult cand m-am intalnit cu un vecin care m-a intrebat : “Ce faci vecine cu usa aia? Ca si eu am una...”, “O dau jos.” i-am raspuns si el a urcat repede sus ca liftul nu mergea si el statea la primul etaj pe partea cealalat, la strada... Generalul Ion Mihaion se numeste strada, ca mai demult au incercat sa o largeasca ca sa ne puna si noua troleibuze si tramvaie, da’ pe cand sapau a gasit unu o inscriptie veche de-ti era mai mare mila: “Pe aici a trecut...” si mai departe nu se-ntelegea ca fusese arsa de vreme, inscriptia, de veme ce la noi timpul nu-i ca-n alte parti ca uneori ploua si uneori nu ploua. Si eu mi-am zis ca de la ploi se trage stersatura inscriptiei si implicit declararea strazii drept exponat de muzeu fapt concludent-determinativ pentru interzicerea circulatiei, a oricaror reparatii si modernizari. Mai bine ca nu stau pe partea cealalta ca-ntr-una din camere am un pat modern cu noptiera, o masa si un scaun pe care nu l-am folosit decat de patru sau cinci ori si in dreptul caruia troneaza sifonierul al carui lemn se asorteaza cu mileul de pe noptiera peste care am pus intr-o seara o iconita mica, mica pe care n-am cumparat-o mai demult de la o tanti care mergea cu calea lui Dumnezeu prin case si care la inceput nu o vrut sa-mi ia banii zicandu-mi ca eu am calea mea saracu’ de mine si eu am intrebat-o de ce? Si ea a zis “lasa!” si a plecat in cealalta camera de unde nu avea ce sa ia ca eu am pus acolo un fotoliu care sta pe un covor albastru care-mi place mult ca are niste carouri si l-am cumparat intr-o seara cand am iesit cu prietena la plimbare ca doar am intrebat-o daca vrea la film si ea a ridicat din umeri si eu am luat-o de mana si am pupat-o si apoi ea mi-a spus “Uite ce rochie frumoasa!” si eu am impins-o-n magazin si am intrebat-o daca-i place covorul si ea a zis da si eu l-am cumparat. Pe urma insa n-am mai vazut-o ca mi-a zis vanzatoarea ca suntem frumosi si ca ea, prietena mea, plecase inainte sa plateasca rochia si ca ea credea ca noi suntem straini, da’ cum duc eu covorul?, cu minibuzul si i-am dat dreptate acasa sub fotoliu. El fauteuil’ e pozitionat avant le lettre adica biblioteca daca nu stiti franceza in care mi-am pus sperantele si pana la urma am decongestionat de pe taraba unui vanzator de antichitati doua bibelouri.
Unu o fetita care de-atata invarteala i s-a ridicat toata fusta ca eu am vrut pe urma sa o schimb da’ anticarul nu si-a amintit sa-mi fi vandut ceva, si un catel chinezesc ca era tare simpatic si-mi amintesc bine ca apoi in drum spre casa m-am tot gandit ce rase de caini au chinezii ca doar bine stim cu totii ca ei gatesc doar pisicile iar de cum am ajuns acasa m-am chinuit o ora doua sa aranjez cainele in asa fel incat sa nu se uite sub fusta fetitei da’ apoi mi-a venit in minte si am pus catelul la intrare pe policioara pe care numai in mod neconditionat pun si cheile ca-mi place sa privesc asa la el cum imi mai pazeste cheile dragalasu’ de el si fetita am distribuit-o-n dreptul evenimentelor din decembrie optzesnoua care sta langa ’Crima si pedeapsa’ iar in partea de dinnapoia fetitei am pus ’Fecioara din Orleans’ ca mie tare mi-au desfatat uimirea... da’ asa-s eu nu ca altii nu-s indiscret cu mine ca sa va spui acu’ patru saptamani nimic nu s-a-ntamplat, da’ a doua zi m-am trezit ca de altfel orice om si m-am imbracat sa ma duc la amicii mei care stau la cinci minute de blocul meu am uitat sa va spui ca mi-s in curatenie va rog scuzati deranjul... si dupa ce am incaltat piciorul drept l-am incaltat si pe cel stang ca doar n-oi fi handicapat. Cautand din priviri umbrela pe revista ’LUXmag’, trag o tara cu privirea pe rubrica – doar un sex sa-ti arat – unde vad ceva de ma-ncremenesc tare, daa tare nenicule, cica citez statisticile fac amor pe wc-u: 1% femei si 5% barbati. Adica cum te-ntreb eu pe matale care ai parte, aia 4% barbati cum se descurca? ha?
Si d’aia tare te rog explica-mi si mie ca m-asteapta prietenii cu datoria. Te pup dulce si bafta-n viata.
*
*
suma tuturor adagio-urilor fiintelor prelinse
sub catapeteasma creditelor doar cu buletinul
e egala cu infinitu
pe marginea neotordoxiei un arab aproape mort
admira extaziat evreii inzestrati aproape americaneste
dincolo de ea comentatori scoliti aplauda indiferent
uitate in oglinda frigului spiritual
ai uitat echivocul focului la-ntamplare
plictisit si egoist nosferu' simuland demisia
plange capitalist...
*
*
evanghelia dupa iuda
am inventat tibrul la picioarele sfantului petru
si am colorat cu zapada ochii inchizitiei
si-ntr'o doara am nemurit toti apostolii
pe cand la marginea mesei bucura un semen, paharul plin
dincolo de wall street caderea universala ne lasa desculti si indiferenti....
de trei ori hip hip iuda
ai citit nevolnicul poem al sutelor de ani
singuratatea vorbelor
somnolenta criticului cascand aproape adormit....
****************************************************************************************************
