e.

pasul nu stie ca e pas pana cand nu.si paseste cuvantul

"Islamul spune că, în ziua neclintită a Judecăţii, oricine va fi plăsmuit cîndva chipul vreunei făpturi vieţuitoare se va trezi o dată cu făptuirea sa, şi va primi porunca de a o însufleţi, şi nu va izbuti s-o facă, şi va fi azvîrlit, cu ea împreună, în flăcările osîndei"

                                                                                              JLB

mi se parea ca

somnul foloseste

timpul ca sa.si regaseasca

palmele siroind herghelii

la al caror fior rascumparat

pescarii clepsidrelor

impiedicand picaturilor

sa.si cunoasca sensul sovait

erau doar locuitorii 

marginii umbrite aievea

golului tau

...

din chilie umezeala pasilor

o masor in lumeni...

lumenii in soapte...

pe a caror spinare

imi despletesti plapand

revenirea tematoare

oglindita cumva absurd

iluziei precaute zorilor

la umbra apei

luciul tine.n spatele muntilor

ratacirile atat de vorbarete

incat numele talmacirii

apasa aerul printre aripile subtilitatilor

rarefiind secundelor

cremenea orizontului incuviintat

din coltul zambetului tau...

la storia della paura

la paura di oggi sarà svelare a priori la storia

del muro bianco

accaduto nel tragitto

quadrato del sole

spietato nell oggi...

oggi cosi ridotto

che visto con occhi chiari

ti farebbe cadere nella gioia

con aspettativa teoreticamente perplessa

che oltre il silenzio quasidefinito

del cielo

nel colore dell indifferenza

il grande zio

sta pregando al volo

col pensiero tratagliato

del ritocco vuoto

accaduto stranamente

nell essere...

qui

solo per una storia

a priori

di paura

pasilor despletiti inutil...

dimineata

dau umerii norului

silabisind pescarusilor

ploaia marginimii timpului

clipind sarutului caprui...

despartirea de sine

ce voce ti.ai dori nepasare?

cu ce val din mare

ai melancoliza pantecului...

orbirea tuturor?

semiintunericul negru

ar fi pionului nebun

pasunea fugita caprioarelor

in zambetul inselat asteptarii...

insa

tu

calatoare indulgenta

ne mangai obrazului drept

soptind rezemata de soarta

lui ipsilon indus...

egalul aproximat

al radicalului convins de noapte

renegarii tulburatoare

din susurul dansului …

asa insa

ramanem dumbrava eroticului

si a incapacitatii chihlimbarului sterp

de a onora medieval

fluctuatia concretului...

las latratului calatoria genelor si gustul mersului descult de soare

faun e numele ursit

cand ploua dintr.o icoana

faradelege noima

sarutului induplecat diminetii

pe aripa temeiului dispretuind

triumful tresarit

chipului tau...

adrenalina in causul primaverii

…

in primul rand au asezat

podgoriile din fluturi

saltimbanci stravezii prin mare

ascultand imperecherea visului

cu muscatura pasilor

din greselile spovedite

derivei lui maine

spre trovantul

regasitei intrebari

picurata lacului

cu vazduhul lebedelor

sprijinitoarea fricii in zei

...

tu...

vei fi parfumul predestinat

te vei numi tei

si vei canta

muzica ondulata a greierilor

sarutul... rasad printre degetele noptii cu povesti

te nasti

ragusind urmele strainului gopo

ca asternut pleoapelor

vestea umbrei e ultimul miracol

cresti

pazind berzelor

speriatul cantec de noapte

ca sa.ti semeni spinii

caraus de ochi

pescuitului noroc

in colbul

terifiantului desen

lasat strain

pe spatarul orgoliului

in doua... trei cuviinte...

adulta

ridici privirea

la indemnul sirenei

cu sare deloc alba

si vin rosu obscur

...

langa stea ai ramas fericitul loc de umbra

...

ai pe masa un pahar

il imiti pe johnny raducanu

asternuta pasului din covor

in marginea pastelului sonor

cu prispa retinei

pridvor zmeului

trait halucinant

concentricului paianjen echinoctial

ieri

sub clape firave

din coridorul fredonat picaturii

ai chef sa schimbi marea

pe cuvinte uscate

carate anapoda lenesului dezvelit

in iarba timorata,

neinteleasa prozaica

deschizi poarta interzisa

si te.ndupleci frenetic

ieftin spre degeaba...

pe argintii din aluminiu

se nasc ingerii

impliniti dusmanilor ...

aproape matematic

trei

undeva corul aplauda acordeonul

din metal neclopotit

aparea un elan timorat

cu aceiasi iluzie a lungimilor de unda

sapte

la est gandul compozitorului

taie cremenea

pe sudul prostituat al poeziei

taie carnea vie

cu muzica lui jean moscopol

indulcind neantul pret de nicaieri

unu

asa un pian depresiv am

asa ... o cadere...

are linistea strigand

in numele tacerii

tatuajul bilunar

cu trupul celuilalt copil

nemainumarand

albul ochilor destin

inzestrati cu cer in pas de deux

carmin si vesel ca un tei

sprijinit muzei ciocanitoare

acolo vor nazui umbrele muntilor pacatosi

sase

ma uit spre tacere

rup un desen din ea

si.ti asez odihna pe pleoapa muta

odata cu copita spasita virtuos

degetelor tale

opt

acum ai...

asa...

niste valuri in ochi

incat mi.e teama sa trimit vulturul

spre neant

daca.mi aduce infinitul gol?

zero

te rezemi de piatra cu tot

inlauntrul meu

cantat onestului fa minor

echivoc din cinci

un dans marin pe cerul gurilor noastre

mirosind a liniste

taci ochii

cu presimtirea lenesa

umbrita

vocii zapezii

aproape doi

mirosul, apa si ideea

tamaduind gandului trecerea...

prea repede...

prea repede... pentru o epopee

ca si unu

am luat tacerea ta

am aseazat.o in inima raului

cu viteza soaptei sprijinite

pe limanul parerilor

cu ochi de crustaceu

si gust linistit de poem ateu

mi.am inlantuit mrejele nelalocului zambit

si ai ...

emulgator

uite aici pilatul universului

lasa.ti umbra sa.ti pazeasca tacerea

coboara.ti treptele.n degete

pana la apusul arpegiului

iar daca nu...

uita.ti oglinda admiratoare

spasita mersului nuc

aidoma somnului nedesenat

din gandul lupului ranit cu soapte

...

tu nu ai gandul pianului

rezemat de obrazul paharului

cu gust inclestat si aspru

de paleta vinului...

...

ai pastrat

doar consoanele mijite

piciorului clestar prelins

cu zambet strengar

ce fuge... fuge...

...

in adagio tampla rezemata

mirand nelinistea dintre sunete

incat tacerii ii lesina curajul

si intra.n pian

virtuos si subtil

precum muntii din seninul

conturului tau

daruit neantului

ramas singurul nud trait

...

in intuneric palma ta,

imbratisand tacerea mea

deznoada visul speriat de

glumele unui cer despletit

treptelor coborate din dimensional

spre toamna povestii

desenate fericit curcubeului

dintre ochii tai lipsiti... mie...

...

un inger lipsit de sine

vegheaza tacerii mirosul tau...

imi innod dorul petrecandu.i fuga

spre izvorul adhoc prelins

ieri in ochii gandului ruga

...

atata liniste framanta pianul

cu aerul tau plapand ursit calcanului... :

“aici adapostim o planeta

hai sa ne murim universal

in baza lui phi pe doi”

...

si.n surasul mareelor

un cobzar grabit

striga luminii

nenumirile noastre

cu o clipire nemaistiuta

respirata dincolo de pretutindeni...

spre timp...

...

se spune ca ar fi trait

vesnic ferecati in nimic...

desi adn-ul staruia sublim...

nu stii

nu stii ca timpul merge pe jos

fara opririle gandului tau

culcat demult peste mine

nu stii ca soarele trebuie sa vada

prin ochii tai,

pentru ca umbra ta sa.mi fie dulce neant

nu stii cata nevoie are marea

de gustul ochilor tai

pentru a esua valul fericirii

nu stii ca au inchis

cerul din acest poem

atat de simplu prin celuloza si pix

…

nu stii cum am tacut fara el

…

nu stii cum au tatuat muzica din el

...

nu stii pentru ca

zi de zi

nu am stiut…

nepoveste

Numele meu este ava amelia zulmira de souza si sunt nascuta la rio de janerio…cu totii avem o poveste care de cele mai multe ori incepe in copilarie, odata cu primele atingeri materializate universului coborat langa noi…copilaria mea a fost ca a tuturor copiilor si implicit total diferita, de mica o.ntrebam pe mama de ce sunt asa de diferita de ceilalti copii… in acea perioada multe entitati calatoreau prin mine dupa bunul lor plac avand un control total asupra mea… mama imi explicase ca sunt descendenta unei sclave cu puteri spirituale asa de mari incat fusese cautata din toata brazilia pentru a stapani si indruma spiritele, Ea a fost cea care ti.a transmis aceasta putere…trebuia sa o daruiasca cuiva si te.a ales pe tine.

…

era o vreme cumplita in noaptea cand m.am nascut, bunica a ajutat.o sa nasca pe mama, iar la un moment dat s.au deschis ferestrele lasand ploaia sa.mi atinga chipul, atunci bunica a simtit dorinta spiritului intrat in camera, m.a luat in brate si m.a consacrat lui orixas… daca ar trebui sa va povestesc in detaliu ce.nseamna sa fii dedicat demonilor ar trebui sa stam saptamani intregi… am sa incerc oricum.

…

inca.mi aduc aminte cand au internat.o pe mama, eram asa coplesita de neliniste , nu mai tin minte cine mi.a spus Stai linistita mama se va face bine, mergi la culcare…ai sa vezi se va.ntoarce repede…aceasta amintire e asa de urata ca nu am reusit niciodata sa o sterg…nu stiu daca v.ati mai trezit noaptea cu senzatia de frica si frig…eu asa m.am trezit atunci…cineva a deschis usa si silueta care a intrat in camera, parea a mamei…Mama ce bine ca te.ai intors… dar nu era ea, era un corp rece care luase figura mamei mele… o forta straina abia sesizabila mie atunci… confuza am incercat sa spun… Mama tu nu esti mama… iar acea creatura a continuat sa vina spre mine apoi a intrat in corpul meu si a fost pentru prima data cand am simtit caderea intr.o gaura neagra…am deschis ochii si mi.a fost asa de clar totul…mama era inca la spital am iesit speriata in curte unde cainele nostru venind spre mine…incepu sa.mi vorbeasca si desi.l intelegeam nu stiam ce spune aveam doar patru ani, de atunci a inceput sa se formeze in jurul meu universul mistic al magiei…la sapte ani deja aveam capacitati paranormale viziuni, dedublare ori levitatie inchideam ochii si ma trezeam deasupra patului imobilizata in aer…ca sa nu mai vorbim atunci cand am inceput scoala a fost din ce in ce mai greu de multe ori nu.mi puteam stapani corpul si.mi amintesc de invatatoare cand m.a scos in fata clasei exemplu negativ pentru ca.n caietul meu in loc de tema era scris doar… Eu sunt demonul de la miezul noptii… si asta avea sa.mi ramana porecla… au vorbit cu mama, spunandu.i de problema mea spirituala si desigur m.au dus la biserica sa fiu exorcizata, si.mi vine sa rad pentru ca eu stiam dintotdeauna… religia nu salveaza pe nimeni… dupa exorcism situatia mea s.a inrautatit si cate drumuri am facut la biserica pana au inteles asta si cei de langa mine …

tin minte biserica catolica din cartier cand intram in ea si auzeam vorbind despre dumnezeu incepeam sa nu mai fiu… priveam picturile de pe pereti acestea imi intrau prin ochi in trup si.ncepeau sa.mi vorbeasca… da imi vorbeau despre pacatele preotilor despre cele ale enoriasilor si aveau asa o voce imbolnavitoare… si ma.ntreb cum se poate defini o rugaciune venind din sinceratatea inexprimabila a fiintei catre o imagine care.ti vorbeste… si.mi vine.n minte sfantul pavel care spunea ca.n spatele idolilor sunt doar demoni si de fiecare data cand cineva cere ajutorul idolilor exista probabilitatea sa fie imbratisati de demoni… eu nu stiam atunci asta… imi amintesc, mama imi spunea destul de des… Daca nu esti cuminte dumnezeu te va trimite.n iad…si aveam asa o imagine a lui dumnezeu cum ca era un batran rautacios care ar fi facut orice sa sperie lumea de aici de jos… iar cand l.am intrebat pe tata cine este dumnezeu, raspunsul lui bagandu.si mainile in buzunar a fost…Dumnezeu inseamna bani, daca nu muncesti nu.l ai… m.a convins oarecum si tin minte ca mi.am spus atunci ca daca exista dumnezeu eu il urasc… si imediat dupa aceea la scurt timp m.am trezit intr.o noapte, iar langa patul meu statea cineva imbracat in negru si primul lucru care mi.a venit in minte a fost ca era un hot dar azi stiu ca era un adevarat hot de suflete… s.a apropiat de fata mea si mi.a spus Eu sunt diavolul, am lesinat insa de atunci acea umbra nu m.a parasit niciodata …ii spuneam mamei Uite.l e langa noi… Daaa sigur imi raspundea…mai tarziu avea sa intre.n sufletul meu…dupa bunul sau plac, iar cand se.ntampla asta, sase oameni nu ma puteau stapani… fratii mei evitau sa stea langa mine si se amuzau ca.s speriata de filmele de groaza… nu, nu ma puteam uita la ele pentru ca eram protagonista propriei orori, care exista in mine.

…

la treisprezece ani m.au dus la diferiti vrajitori intr.o lume aflata intre celelalte doua… atunci au inteles si parintii mei ce se.ntampla cu mine… Fata mea… au intrat demonii in tine… Nu ai simtit nimic?... aveam treisprezece ani dar pe diavol nu.l interesa varsta mea… la scurt timp dupa asta avea sa intre in mine un alt spirit… cel al seductiei, eu care eram timida am devenit in scurt timp o personalitate promiscua am inceput sa beau foarte mult si cam orice.mi cadea in mana, cautam sa gust tot… fumam toate tipurile de tigari, devenisem deja omniprezenta barurilor si localurilor de noapte era vremea cubei lui che guevara si.n mine incepusera a.si face loc drogurile… eram innebunita dupa gustul, mirosul si efectul lor… in acea perioada, chemata de aur, treceam foarte usor de la rhum la droguri pe muzica beatles.ilor, iar la 18 ani eram deja o femeie invinsa, rusinea familiei… iar cei din jurul meu nu arareori sfarseau prin sinucideri in speranta de a trai mai intens… viata … am devenit apoi amanta celui mai mare traficant de droguri iar intr.o seara pe cand petreceam in vila lui o banda rivala a intrat peste noi si dintre toti eu am fost singura care am ramas in viata… atunci putinii cunoscuti care.i mai aveam m.au luat spre a fi sacrificata intr.o procesiune foarte stranie… m.au imbracat in negru in jurul meu au aprins lumanari rosii si negre apoi o femeie a intrat in camera si desi nu avea pupile parea sa vada foarte bine, tinea in brate un crucifix rasturnat si intona ceva straniu… in jurul nostru toti erau intinsi cu fata la podea…imediat apoi aparu un barbat imbracat in alb era extrem de frumos si.avea un ras ciudat, se opri in fata mea si.mi spuse… Te astept de cand te.ai nascut, nu e privilegiul oricui sa.mi fie… atuci aparu alta femeie cu un pumnal in dreapta si o coroana de spini in stanga… atunci am stiut ca el era lucifer… insa pe orb il poti ghida oriunde vrei... si astfel am ajuns lucrarea lui…

…

asa am inceput sa practic magia si nu putine au fost cazurile in care rugaciunile catre lucifer erau ascultate… nu mai stiam numarul sufletelor luate de mine… pana intr.o zi cand lacrima mamei a luat culoarea sangelui atunci in seara aia am aruncat tot ce aveam intr.un rau la marginea vietii orasului meu in speranta ca asa voi scapa de el… in noaptea aia, el a intrat din nou in camera mea, avea ura in loc de ochi… Eu sunt satana nici un sclav nu ma poate abandona… te voi lua cu mine.n infern sa.mi simti vesnicia… tot ce.am putut ingana a fost… Nu te voi mai sluji niciodata…atunci m.a prins de gat si m.a ridicat spre el, apoi deschise abisul infernului sub mine… Maine …maine vei muri… sufletul tau imi apartine …uita.te jos iti vezi cadavrul…?...si ma vedeam moarta sub mine… atunci mi.am spus… daca exista un dumnezeu mai puternic decat lucifer ii promit ca daca ma va salva il voi sluji toata viata… si in acea clipa am auzit o voce, un tunet venind de sus si o lumina ca un zid in flacari ma.nconjura si.ncepu sa ma atinga… stiti desigur cine era… am auzit vocea lui lucifer… Nu te.am luat acum… insa ai sa ma platesti… am sa.ti distrug familia si apoi incet pe tine… biblia spune ca rasplata pacatului ar fi moartea… nu trebuie sa va faceti iluzii tot ce semanati veti culege…

…

in jurul meu imi dadea oricum tarcoale diavolul.. arunca.te de pe pod…omoara.te…si astfel am inceput sa ma pregatesc, am strans bani pentru inmormantare… si apoi cand m.am decis mi.am spus… Asta e ultima mea noapte din viata nu voi dormi deloc si.n mine staruia… Si.asa ne nastem pentru suferinta… totul in jur arata asta… atunci o voce suava cobora langa mine… Dumnezeu te iubeste… si.n gand imi trecu viata.mi obscura… Dumnezeu nu vrea langa el persoane ca mine… si vocea de langa mine se facu auzita din nou… Dumnezeu te iubeste exact asa cum esti… dumnezeu e chiar iubirea, nu te sfii deschide.ti ochii… si din licarul privirii mele se nascu o lumina incredibil de stralucitoare iar din sufletul meu incepura demonii sa intre si sa iasa… un gol se isca si imediat lumina il umplea cu iubire… nu mai eram in camera eram pe golgota vedeam fiul domnului pe cruce vedeam sangele lui, pe maria, erau soldatii acolo si.n toata suferinta din fata mea… am reusit sa spun doar… Opriti va rog acest circ… doamne ce suflet pierdut ne.am fost… si.n clipa urmatoare suna ceasul desteptator…

din prima clipa cand am deschis ochii nu mai eram eu, eram iubire si lacrima... m.am asezat pentru prima data in genunchi catre singurul dumnezeu in a carui sinceritate iubitoare am stiut ca pot sa fiu oglinda lui…

manual de instructiuni

acesta nu e un mesaj...

acesta este gandul tau

care are iluzia ca sunt eu...

eu nu sunt o iluzie...

si aievea fiind

traiesc iluzia gandului tau..

*

tacerea

ar trebui sa fie sursa iubirii.

nu va cramponati in sunet, fiti centrul tacerii fiintei .

fara tacere, iubirea ii face pe oameni nebuni.

tacerea nu vine din propria singuratate,

inainte de a intra in sufletul altei persoane,

trebuie sa te simti confortabil in solitudinea ta,

tu trebuie sa.ti cresti radacinile in solitudine

numai atunci, cand vei trai singuratatea ...

vei sti sa.nfloresti fiinta ...

feelings

tu

inspirai albastrul

din cerul florii de colt…

eu

rataceam zambetul padurii

devenind repede apoi o asteptare…

…

ne

resuscitam cuvantul in cuvant

cu elegia buzelor…

in palma sculptai din intuneric

un lido de mangaieri pentru maine

cand

prin mine vei rascoli incet

amurgul dorului de tine

…

undeva in orizont

tremurau oblic

insomnia si tacerea…

Hu da fac iz alice

Sou/adica

O energie de NERECUNOSCUT provenind din centrul galaxiei?

Da ba nu poate ca sau sigur

Visatorii de manele vor fi instruiţi pentru a practica "Astral Travel" sau "visul lucid", "care vizionează la distanţă", posibilitatea de a vedea cu ochii legati de un fluture lenes calator. Vor fi tratate argumente suplimentare despre Hollow Earth in versiunea NO MORE NUMBER FA N’AUDE şi altor planete din sistemul nostru solar, de asemenea, cabluri tv (fotografii detaliate ... vezi cancan (nr_b)), ezotericului constient universal al omului cat şi efectul pe care îl va avea asupra planetei, Illuminati, sau ne"ales"ilor precum in cer cat şi in agenda lor de control, locuri sigure de pe planeta Pământ atunci când se va schimba ieriul, da sa nu uitati alaltaieriul, cand veţi primi un free pass, şi, dacă doriţi, puteţi participa la marele plan pentru a salva omenirea început de Isus... ori o călătorie de neînţelegere a modului în care omul poate influenţa pozitiv şi neschimba negativ viitorul netrecut de parametralul concordat misticului cosmopolitan oarecum ateu ...

În plus faţă de acest lucru este discutata în detaliu transmisia central universal cosmica fenomenului supranumit "fata cu cercul", sau cercurile din lanuri de porumbi, cautati in calendarul Mayas Long Count Circle Pilsen

Aceste informaţii importante constatate pe scară largă au demonstrat şi documentat, ca vei primi informaţii, indiferent de ratele de la banca, în legătură cu schimbările globale care caracterizează planeta noastră în perioada în care ne va însoţi până la sfârşitul anului 2012, anul transformarii leului in moneda.

O mare parte din aceste informaţii au fost înlăturate, modificate, sau rescrise şi "se amestecă aiurea plebeilor" din contextul original de către un grup cunoscut sub numele de "realeşi", pentru a vă asigura că majoritatea omenirii rămâne conştienta de ceea ce se întâmplă cu adevărat, ca ne apropiem de anul 2012. apoi 2013 samdddd, deoarece o energie necunoscută vine din centrul galaxiei dintotdeauna...

Acest document a fost gasit pe bordura unei strazi dintr.o capitala europeana si trebuie tratat ca atare.

più o meno nel segno del zoppo radicale

voglio raccogliere il blu

attraversando il respiro di mare

salato...

voglio lasciar via le alé

raccogliendo l'apertura di esse

nella ricerca rossa che odora nel sole...

voglio perdere il vortice dei ricordi

rimproverando al cammino

nemmeno il profumo della strada ...

voglio dimenticare l'attimo

salendo sul filo della clessidra

con l'altalena priva di fulmini magri…

…

come il gabbiano

che ruba la solitudine per

affamare la preda

che ...

combatterà comunque...

da sola ...

descompusul imperfect

de luna gust avea

eclipsa...

pe sub fereastra mea

iar maine pridvor...

infernului lui dante... rezema

cum ramane visului

aripa gandului tau?

stiu bine fumului a.i mirosi cafeaua...

cum ramane zborului

voalul zambetului tau?

desi

prefer berea desculta in vara

si poate iarna vestita cu vin...

cum ramane marii

parfumul aerului tau ?

rad mult si des chiar si prin vis…

unde lejer graiesc in aliena veche

cum ramane eterului

patina suspinului tau?

habar nu am de ce nu sunt,

cararii prin care devin...

cum ramane lacrimii

vesnicia cuprinsa ochilor tai?

deduc oricum spre nicaieri

invinsul efemer …

cum ramane atemporalului

chipul cuvantului tau?

sub vorba tarzie

cum ramane…

nu stiu...

asa tace firul de iarba pasilor tai...

nimbul ecoului

sub principiul gandirii

masoara tacerea din umbra…

de talpa surprins tremurul

firav de iarba

la vreme de furtuna

in contrada vremelniciei

acolo unde privirea anonima

innoada concentric pulsul iubirii

in amfora plina cu surzi vorbind…

despre limpezirea vidului

coplesit

de cuvant…

Shemhazai

defaimand geometricul clipei,

undeva dincolo

anticipa involutia colapsului,

din existenta unui zeu

nefilim...

prin estuarul minutelor,

cuprins de transparenta umbrei

cu zambet mare, trist,

calatorea inaltimea undelor

tainuind doar pentru ca nu

avea cui spune…

solidificarea timpului si disparitia spatialitatii

intre banalul genom

si afabilul pietrei ponce,

sarcasmul decriptic

somnolent si limpede

“corpus pineale”

reeduca sintaxa ecuatiei

la constanta phi

subfractionara cosmicului

si insesizabila and.ului efemer

pana cand…

manual simplificat de aplaudat ruga

tangent destinu.mi efemer

coboara acum spre cer

c.o rama de icoana…

el cautand aiurea prin zadar…

barlog de inger autist

la mine.n emisfera dreapta…

*

hell's ditch

cunosc opt zecimi din trupul tau.

cand sforaie, ma sperie sanul tau discret.

biletul, va rog…

vezi honey…

cu gandul la tine, sase lire si opt penny

amenda pentru un an

prin ceaiul firesc dezamorsat de cofeina...

apoi, cu trenul repede la tine.

n.ai timp sa.mi spui ca esti cu o vecina.

si noi gata dezbracati

cu oooo… vecina perplexa

ne iubim repede,

repede …

oh, doamne, oh...

si tu…

si plec.

nu.mi iau si pantalonii cu mine?

intreaba vecina…

a, uitasem…

si.mi aduci aminte: vino si maine

pe strada, john: o stii pe lully?

a zis sa treci repede , acum.

ma duc, iubito…

poate are nevoie de ceva…

ori poate e bolnava saraca…

imi zambeste si.mi descheie nasturii de la camasa

ne iubim repede, sa nu vina…

vreo vecina.

vine?.. nu vine..

ne iubim in liniste…

ne iubim bine …

aa… oo… uu… .

si plec linistit spre casa…

buna, iubito. mi.e o foame …

de snitel… cu smantana,

ca am avut o zi plina la birou si mi.e tare foame…

dupa, iubitule, dupa...

si.mi da nadragii jos…

iar eu, senin…

adorm cu sotia peste mine...

sant’agostino

“asciuga le tue lacrime e non piangere, se mi ami: il tuo sorriso è la mia pace...

rendimi casto, ma non ora...

il tempo non esiste, è solo una dimensione dell'anima il passato non esiste in quanto non è più, il futuro non esiste in quanto deve ancora essere, e il presente è solo un istante inesistente di separazione tra passato e futuro!”

sul braccio dell’ombra

il povero levante

travolto appoggia tramonto

stracciando veli di dolore alla gioia...

dove andrà a portare l’amore

quando risorgerà la notte?

catturando le distanze senz’anima di tempo

per poi respirare la chimica delle bugie

sotto l’angelica ala

a carpe diem annusata

la voce di dio

guardando

verso di te...

under construction... dude

in principio Dio creò il cielo e la terra.

sia la luce!

e la luce fù.

abbastanza

le acque brulichino di esseri viventi

e uccelli volino sopra la terra,

davanti al firmamento del cielo

e Dio vide che era cosa buona…

ci credo... era da solo…

dopodichè ha avuto una pessima giornata

e ha fatto l’uomo…

ha capito forse da subito che era una cosa da niente

ma comunque gentile ha detto…

siate fecondi e moltiplicatevi,

riempite la terra…

e non si riferiva alla stupidità…

le sue giornate

stavano peggiorando

e cosi un mal di testa aveva…

che al epoca di aspirina non si parlava

e poi nel silenzio nato dentro le sue parole

subi nel complicato bus quotidiano

dell'iq humano

un movimento d’ispirazione con tanto

ma tanto…

amore…

che manco oggi si sa per…

come sono andate le cose

e cosi… poco convinto creò

la prima’donna…

e vide subito l’inizio della fine

ma poi più tardi…

con estrema saggezza

si mando il figlio nel campo di boyscout terestri

dove esso messi pochissimo

ad imparare come vanno le cose…

per poi finire sulla fionda…

perchè all'epoca I falegnami erano molto bravi…

come tuttora

oggi

stesso

…

adesso ‘sto vecchietto simpatico

sorride assente cercando qualcosa…

però non si ricorda…

e poi che cavolo e quel circo laggiù…

boh…

,

radical de duios

rostim contextul stiintific

incat...

lemnului i se face prin carne de cui...

gandului ... prin carne de iubire...

textului ... prin carne de context...

mersului ... prin carne de nemers...

iar eu...

erata perplexa prin carne ma uit contextului meu...

muscatura se’nmulteste cu doi… de se.mparte doar la ei

primavara

de crengi surprins respirul oglindit pe cer

floarea de mar

dulce isi creste locul muscaturii ...

vara

de papadie gadilat curcubeul inganat

pantecul din mar

rodeste acrisor seva muscaturii ...

toamna

de auriu nu stiu de.i cerul sau frunza.mi capatai

mar parguind iubirea

pistruiat alearga fericirii, muscatura ...

iarna

frigului clestar mirosind viseaza

marul cuminte aseaza

sub nea masura muscaturii …

primavara

asa un aer caldut… se lasa

retoric mugurul din mar a frunza rosind

cauta pe cer muscatura …

ta...

si daca de aripa arsa…teiul mirosit se lasa

sag din mileniul trecut,cand am inceput sa intelegem ca daca dragoste e,

este si antidotul ei...

sa ne rupem in maini

ochii din muzica aripilor

pentru trei fericiri marunte

si-o foaie de hartie lovita de cuvinte

sa ne odihnim la marginea petei

ridicand casa rasuflarilor

ce ne-au mai ramas de daruit strigatului

rupt din cuvant

sa urcam la ultima suflare

si sa mai lasam ca amintire foii

un apus de soare in cioburi de ochi.

marian in silabe se desparte asa, usor:

ma-ri-an…

despartim vocile în acorduri funebre

despartim strigatele în rugaciuni

duse de herghelii salbatice

de ganduri descompuse

in requiemuri deznadajduite

intre ceruri şi pamant

intre noi şi

spre tine...

doamne...

umbra a propriei tale nemarginiri…

indreptar de aripa

n.am vrut sa fim vanatul

rapit rarefiatului aer ascuns

pamantului subtil.neatins

tacutului ne’ntors privirii

apartinut candva

sub a ochilor tai pata…

…

pe umbra de munte

desenata straja iubirii

dezmierda cerbii

trimisi sa.ngenucheze altei ape…

planse asa suav

ca nu stie epic luminat sa fie

si mimeaza doar iubirea

pentru a uni trupurilor

un singur gand

prin al carui vazduh

nu va mai fi asternut

o bucurie abia plecata

cu ochii’nspre alta apa…

umbrind scalar destinele compar

"tăcere înainte de naştere

tăcere după moarte,

viaţa este sunet pur

între două

tăceri de nepătruns..."

...isabel

coborand rau famatele trepte

dinspre ferula rupta mie

spre inaugurarea lumanarilor

catedralei ravasite cu tacerea lacrimata

memoriei uitarii…

timpul

oprit sa.si traga sufletul...

uitand drumul gandit

pe cand alerga sa ma prinda din urma…

rapit a fost …

de tine…

susurul ispitei scaldat celestului cuvant

in defileul tacerii, asa o vioara am picurat

ca.n pajistea apei

paraul iubirii

spre tine a plecat

…

in foaierul clipei un fosnet am strecurat

ca.n cugetul gandirii

fiorul mangaierii

spre tine s.a varsat

…

in palma fantanii,sarutul lacrimii am plecat

ca.n limpezimea tremurata

chipul iubirii

pe.al tau l.a luat

…

in fiinta negarii, clipind o flacara am lasat

ca.n jarul trairii

ars moriendi…

sa’nvete doar iubirea

geometrie

asa e iubirea ta din mine

un univers ce traieste prin tine

…

asa e visul tau din mine

un curcubeu mirosind a zane

…

asa e cuibul tau in mine

un azimut descantat zorilor cu suspine

…

asa e umbra ta prin mine

un cer instelat ce rasare’n copilarie

...

asa e lacrima ta din mine

un nor ivit din apa luminii

…

asa e despartirea ta din mine

un tunet ratacind ninsori'n privire

trenul asta opreste’n luna mai

fierul trenului imbratisa imaginea nerabdarii

alergate la premiera concertului din culisele lacrimei…

cu toate biletele vandute salii de asteptare

in gara trenului meu…

acolo peronul, aburind destinul cafelei

aplauda trecatorii mirati pervazului plans

din acordul iubirii cu fiinta gandului…

in coltul gurii…

sta un lup speriat de urletul lunii

isi cauta de rana

ascuns in inima la tine

ca vindecat apoi sa vina

muscand recunoscator din mine

spre a straluci asemeni tie’n…

semiluna ce…

din noi picura sange

pentru a nu mai rataci nicicand

muscatura iubirii…

instrainand carari spre tine

asa cuminti stau sangerand spinii…

in racoarea tacerii tale

incat apa norilor plangand secetos…

coboara vitraliul mut spre iazul dezvelit

de catrenul pagan iubirii…

prezis de sarutul stapan

in aerul trupescului vis…

incalecat rasaritului din inima sangelui

pentru asasinarea inversa,

ochilor plasmuiti de jarul

orchestrat abrupt in varful sunetului sagetii…

in gand miezul apei tremurand

strange la piept promisiunea…

vantul va dansa navalitor concavul ierbii

far’de verdele

daruit sfios doar tie…

saratul nor cernut prin cerb de suflet  

si cand aldehida sunetului prin clepsidra fumului

va inunda pianul de vorbe cu lemnul

prosternat portativului cu libelule

din sine … in rubine …

si cand rosul din vin, rapus cortinei din plus

prin sunet oval rostogolit de flacara

cu mignonul hibernat in aerul spinilor

din zambet … in ciorchine …

si cand al pietrei vuiet cardiac

va fi fugit empatic din lantul trofic

prin fluierul piciorului zburand

din fluture … in curcubeu …

si cand vei atinge toaca incet cu suspine…

din umbra abia rezemata lui horus,

a gheara mirosind pe cerul zburat

din mine … in patrat …

eolia

acolo din inima oceanului,

visator asezata’n valuri,

alergi din mine spre golful

in a carui chitara, umbra muzicii,

are asa un timbru trist…

incat apa spasita povestitorului,

adulmeca nisipul plans din talpa ta…

clipei cuibarite ascuns

in rasaritul privirii tale

prin surdina respiratiei mele

chemata’n iudaicul amintirilor

inganate sub umbrela ploilor,

evocand mareele in al caror sens,

copilaresc visele pasilor tai

spre cetatea nedeslusita tunetului

acolo unde condorii despartirii,

incercuiti in timidul lacrimei

pentru a nu gusta chipul fericirii aerului inchinat aievea,

urmelor apasatoare lasate sa.ti cada…

pentru a ne’ntoarce…

definitivul in mine…

romantico, mezzo catartico…

fermecatoare…

sprijinitoare a sefirotilor aripi…

estrogenului intampinat vorbelor 

pescuite din mine 

de mreana gandului tau

inspre miazanoaptea echivocului 

traitor din perfuzia iluziei 

in inima ceaiului serpuitor 

zideste alergarea minotaurului 

decolorat in norul ala mic…

… staruitoare sa.l vezi, 

prin a florii soarelui… 

deochi…

doar atunci cand iti vei lasa parul rebel 

sa fie el

si unghiile sa creasca agale 

cu lumina vitezei,

nu te vor mai confunda ingerii 

cu dumnezeu… 

______________________________________________________________________________________