a.
ce.ai sa te faci
doamne
cand n.o sa mai fiu…
cand n.o sa te mai ignor…
cand n.o sa.ti mai pandesc umbra
ori cand n.o sa.ti mai cersesc clipa…
ce.ai sa te faci
doamne
cand nu voi mai avea nume
si vei surzi de.atata liniste
ce.ai sa te faci
doamne
cand nu vei mai simti
muza prin tampla mea
si vei fi orb de iubire
ce.ai sa te faci cu lipsa zbuciumului
dintre ura si iubire
si cum vei enumera timpul
fara strigatul din mine...
PROBABIL O SA MA FAC
IN SFARSIT BINE
SI.AM SA FUG IN LUME
CANTAND LA UKULELE
“in pleoapa vitraliului
monotonia orei faurind ceasului
taceri ascunse privirii tale
cu aer calm imbratisezi
vidul in neant
teorie comuna dealtfel
secolelor masurate azi
de galopul copitelor
in al caror colb timpul
ne prezinta..surdina turnului
pe cand ceata citita din ascunzisul
gandului clopotit alb
cu marginea sunetului
hexazecimal smaltuita
strajuind barbar
convalescenta unui
labirint de stele
tradus din limbaj nestiut
in cuvinte supraponderale
in spatii conjuncturale
si.n echivocul spiralat
al buclelor tale...
sta intreband calatorii
cu acelasi aer felin…
cate sarutari incap o secunda?
si cata transparenta daruiesti pasului
cand iti inlocuieste drumul?
ca si cum ai fi aievea
ca si cum ai fi…
ca si ieri…
in pleoapa vitraliului
monotonia…”
in causul palmei avea sa nasca un izvor…
inundator de ganduri
prin spatele viselor
avea sa se deschida usa…
peste a carei umbra
fuga noastra in pasi de lespezi
coborand caravanele iluziei
dinspre ghiocul apei
spre tacerea clintita soarelui
profetind
dincolo de imaginar
vremea unui calaret…
aducator de vesti
care grabit
striga.va spre noi
‘mergeti la stavilar
uimirea sta sa inunde…’
mai e timp …
iti voi ocroti umbra
mai e timp…
imi vei saruta tampla
mai e timp…
zari valul
umbra noastra clipind
si ferecandu.si ochii in graba
abandona silueta iubirii…
azi
fara umbra
noi...
nu mai stim …
mai e timp?
dimineata m.a trezit din corzile oglinzii, o fi fost adevarul aparentei, care reflecta elicoidal dincolo de poalele vederii surghiunul unei banci din strada veche ce.si apleca educat menirea doar umbrei elucidate jurului sau, fara a evalua, a judeca, a da nume… aproape fara a urma cararile intortocheate iluziei… numai asa punctul de tacere, treptat, poate deveni un patrat din radicalul speculativ al realitatii relatate… grabei detasate drumului fara atributul refluxului specificat in manualul de instructiuni al cararii … asa ca am ramas mai subtire si mai imaterial, pana cand am trezit suspiciuni fortei aparent infiintate, cumva fara vectori palpabili, din a carei asteptare m.am ridicat si am inceput sa umblu…
in alta zi…
ca asta era compromisa…
virtualizarea echilibrului in ajunul lumii pare trista insa afara nu ploua...
din soapta pietrei
viteza uriasului dedus
colorand timpanului
fuga din gand
spre umbra numerelor...
adunate capcaunului
triumfator pe luciul oglinzii lacrimand...
in a carei varsta negand
umbra ta prada cuvantului
coboara aleator gustul pictat pe lemn...
si astfel in marginea ferestrei
randunica nedumerita tace apoteotic
chiar in fata tremuratului paianjen
peste al carui aer
timpul sta sa se petreaca
opintind penita
cu zambete egal decupate
din miristea de mai sus
peste limitele intunericului...
insa o pata priveste o fetita
avand o.ntrebare si o cutie
in care jumatate de raspuns
tine de urat resturilor devotate
cautarilor ferecate ieri...
cumpana curcubeului tainuind tacut
decoloratul asfintit
in urma lui a ramas locul cuvintelor
asa rabdator asteptand nemiscarea
sa se aseze in cuvant ...
unde...
ai sa aduni scaderile de.o viata...
asemenea,
rostitoarea tandretii
in bataia ploii spre departarea
timpului inoculat melancoliei
exasperand tacerea
sub umbra renuntarilor ...
unde...
am sa impart tacerile de.o noapte
aici vor obosi privirile
peste mirosul incremenit in brad
catre frunzisul innegurat
pervazului somnoros trairilor
irosite tuturor anapoda...
unde...
au sovait trairile de.o soapta ...
__________________________________________________________________________________________