Permite munca de acasă mai mult timp de calitate cu familia?

(c) Buburuza cu Ghetuțe

Acest timp primar prioritar cu familia poate fi tradus în întâlniri organizate în jurul meselor, activități ludice cu sau fără copii, activitate sexuală, vizionarea de filme sau alte programe de televiziune, dar poate constitui, în același timp, o evaluare a interacțiunilor privind suportul relațional reciproc. Unele studii ne arată că înțelegerea timpului disponibil de investit în activități individuale sau petrecut cu familia variază între clase de venit, în funcție de resursele disponibile pentru a fi investite în acest timp cu familia, timpul fiind de asemenea considerat o dimensiune a sărăciei, pentru că timpul investit în activități remunerate intră de fapt în competiție cu timpul investit pentru familie (Merz & Rathjen 2014). Mai mult, cel mai probabil, distribuirea sarcinilor casnice depinde de reprezentarea partenerilor privind ce e considerat drept sau echitabil în alocarea timpului în familie. Astfel, putem avea două principale orientări valorice, care afectează stabilitatea cuplurilor căsătorite (Bellani et al.2018)[1], în funcție de cum aderă fiecare partener la una dintre ele și se extind, cel mai probabil, și asupra simbolizării timpului de calitate cu familia:

1) o logică bazată pe proporționalitatea sarcinilor între parteneri  (exemplu: unul dintre parteneri câștigă mai mult și/sau muncește mai multe ore, drept urmare celălalt partener îngrijește mai mult copiii și/sau gospodăria)

sau

2) reperele în a stabili ce e corect au referințe culturale, raportate cu precădere la mediul exterior cuplului (de exemplu, grupul de prieteni(e) al femeii din parteneriat susține o mai puțină implicare a femeii în munca domestică și atunci are loc acest transfer de reprezentări considerate și ele echitabile în cadrul parteneriatului prin, de exemplu, decizia de a cumpăra un aspirator robot, care prin autonomia lui să preia o parte din activitățile de curățenie). În acest caz, parteneriatele unde sunt împărtășite aceleași orientări valorice pot considera justă o situație în care timpul e investit diferit de către parteneri în activitățile care susțin gospodăria, înclusiv timpul petrecut cu familia.

Ce știam despre România

În România, ancheta INS din 2011-2012 privind utilizarea timpului nu indică separat o componentă de utilizare a unui așa zis timp de calitate, pentru că aprecierile acestui timp conțin o plajă largă de evaluări subiective. Însă raportul sondajului realizat de INS ne arată că acest timp poate fi regăsit în statisticile privind timpul liber și în cele privind timpul de îngrijire a gospodăriei și a familiei. Chiar și aici, distribuirea timpului investit diferă în mod fundamental, femeile petrecând în medie 4h 40 minute pe zi pentru activități de îngrijire a gospodăriei și familiei, comparativ cu 2h bărbații, în timp ce pentru timpul liber bărbații investesc în medie 4h 23 min/zi, iar femeile aproximativ 3h 40 minute/zi (INS 2013)[2].

În gospodăriile în care femeile și bărbații au programe de lucru diferite, în gospodărie sau în afara acesteia, cel mai probabil membrii aceleiași familii se vor ocupa de sarcinile casnice în intervale orare diferite. Adăugând la aceasta și faptul că timpul liber poate fi petrecut în familie sau în afara acesteia, ceea ce înseamnă că este posibil ca timpul în care membrii aceleiași familii să se intersecteze pe durata unei zile poate scădea și mai mult, dezideratul timpului de calitate cu familia se poate dovedi destul de dificil de atins. Conform EQLS 2016, în România, 47% dintre femei și 41% dintre bărbați doreau să petreacă mai mult timp împreună cu familia[3].

Contextul social și familial

Câteva caracteristici ale contextului familial sunt importante  pentru timpul de calitate cu familia al persoanelor care lucrează (și) de acasă. Mai exact, cum există și sunt reproduse, inclusiv în munca de acasă (domestică și profesională) inegalități de venit si de gen (și altele). Sunt câteva exemple simple pentru a ilustra aceste inegalități de timp care se traduc atât în cantitatea de timp petrecută acasă, cu membrii familiei sau cu alte sarcini în gospodărie, cât și în calitatea timpului petrecut.

Un exemplu ar fi dacă familia ta are sau nu mașină de spălat vase. Mașina de spălat vase e câmpul de luptă al multor „eliberări de gen” legate de munca domestică, dar care pare să fie posibil doar pentru familii sau aranjamente familiale (de cuplu/ familii extinse) cu un anumit nivel de venituri. Cât timp e scutit? Cum este timpul acela investit? Cine decide cum este acest timp redistribuit, reorientat spre alte activități? 

Un alt exemplu ar fi dacă în gospodăria ta sunt sau nu persoane care muncesc de acasă (și cât de mult fac asta) și care scutesc timpul pentru deplasare la /de la locul de muncă, fiind, plăcut sau nu, mai aproape și de ceilalți membri ai familiei care stau și ei acasă. Și bineînțeles, la fel de aproape de mașina de spălat rufe, care merge în timp ce lucrezi la un articol, de televizorul deschis în apartamentul foarte mic sau la care copilul se uită la desene animate în timp ce ești într-o video conferință, cât și de câinele familiei (poate membru mai vechi al familiei sau poate proaspăt adoptat)[4], energizat de fiecare dată când te ridici de la birou sau te îndrepți spre ușa de la intrare. La fel de aproape, desigur, de confortul de a lucra în pijamale sau în pantaloni scurți și o cămașă, pentru că ai întâlnire cu colegii pe Zoom.

Contează dacă sunt una sau sunt două persoane care muncesc de acasă, precum și cum este împărțit spațiul de locuit. În funcție de câți membri ai familiei lucrează de acasă cel mai probabil diferă modul în care se distribuie sarcinile în gospodărie, cât și cum e folosit timpul rămas după terminarea activității profesionale și în ce măsură este acesta „timp de calitate cu familia”. Iar ceea ce face ca timpul cu familia să fie timp de calitate este nu atât natura activităților desfășurate, cât realizarea împreună de activități care să permită consolidarea relațiilor dintre membri.

Datele noastre

În primul val al studiul nostru (WFH18) nu am explorat toate aceste particularități, însă sunt câteva premise care se ascund în spatele afirmației „Lucratul de acasă permite mai mult timp de calitate cu familia”.

1. Indiferent dacă se găsesc sau nu în același spațiu fizic al locuinței, indiferent de statutul marital  sau de numărul de copii, fiecare dintre respondenți are o imagine despre ce reprezintă pentru el familia.

2. Chiar dacă persoana care ne-a răspuns e singură (trăiește singură și/sau (nu) se află în parteneriat cu altă persoană), din nou, există persoane de referință care sunt considerate familie (părinți, alte rude sau alte persoane în afara gospodăriei).

3. Pentru cei care locuiesc împreună și se consideră o familie, există un anumit imaginar legat de ce  reprezintă pentru ei construirea unor relații bune în interiorul acestei familii, relații care sunt facilitate sau nu de munca de acasă.

Uitându-ne la rezultatele studiului nostru, așa cum vedem din graficul bazat pe analiza WFH18[5] și cum detaliam în exemplele anterioare, munca de acasă, numărul de copii și numărul de ore lucrate interacționează pentru a ne arăta ce cred respondenții noștri despre cum lucratul de acasă facilitează sau nu petrecerea de timp de calitate împreună cu familia. Astfel, înainte de apariția pandemiei, rezultatele arătau astfel:

Notă: asocierea cu numărul de copii și orele lucrate de acasă este ilustrată după eliminarea efectului educației, vârstei, sexului, orelor lucrate în total, statusului marital (prin regresie de tip ordinal logit)

1. Dacă au copii, pentru cei care lucrau de acasă dinaintea pandemiei, că lucrează mai mult sau mai puțin ( în număr de ore) nu schimbă reprezentarea despre timpul de calitate cu familia. Ceea ce înseamnă că respondenții noștri care au copii (1-2) au, cel mai probabil, practici, rutine și evaluări care se adaptează în așa fel încât să crească calitatea timpului de familie petrecut, chiar dacă lucrează de acasă și lucrează multe ore.

2. În schimb, dacă nu au copii,  cu cât lucrează mai mult de acasă, cu atât crește măsura în care sunt de acord cu faptul că „lucratul de acasă permite mai mult timp de calitate cu familia”.

Între cele două categorii de respondenți (cu copii/ fără copii) sunt cel mai probabil diferențe de organizare a muncii de acasă, care influențează modul în care aceștia se raportează la timpul de calitate cu familia. Respondenții cu copii își împart timpul între sarcinile profesionale și programul zilnic al copiilor (școală, meditații, cursuri de înot, dans, pian, teme etc.). De cealaltă parte, respondenții fără copii au probabil o flexibilitate mai ridicată în organizarea muncii de acasă (excepție făcând cazurile unde angajatorul are proceduri de supraveghere foarte stricte). De asemenea, contează dacă indivizii lucrează exclusiv de acasă sau dacă lucrul de acasă are loc ocazional (o zi pe săptămână, în cazul anumitor angajatori, sau doar la nevoie).

În ceea ce privește genul, în cazul bărbaților, lucrul de acasă nu schimbă reprezentarea despre timpul de calitate cu familia. Prin comparație, cu cât numărul de ore lucrate de acasă este mai mare, cu atât respondentele sunt în mai mică măsură de acord că lucratul de acasă le permite să petreacă mai mult timp de calitate cu familia.

Așa cum arătă și datele INS și EQLS, repartizarea sarcinilor domestice face ca femeile să experimenteze mai puternic inegalitățile de timp prin alocarea unui număr crescut de ore pentru aceste activități. Conform EQLS 2016[6], 90% dintre femeile din România apreciau că gătesc și/sau fac alte sarcini gospodărești de cel puțin câteva ori pe săptămână, spre deosebire de 57% dintre bărbați. Probabilitatea ca femeia să aloce mai mult  timp decât partenerul pentru treburi gospodărești este mai mare în familiile cu copii mici, probabil ca urmare a faptului că acestea sunt privite ca o activitate adițională creșterii copilului (Voicu et. al., 2009). Așadar, cel mai probabil în cazul respondentelor, lucratul timp de mai multe ore de acasă presupune gestionarea unui spațiu unde activități domestice, de îngrijre a copiilor și sarcinile profesionale nu au granițe foarte clar stabilite, ceea ce poate genera confuzii privind prioritatea rolurilor (Clark, 2000; Eddleston & Muki,2015). Distribuirea sarcinilor casnice între parteneri este influențată atât de nivelul veniturilor familiei, cât și de semnificația diferenței de venituri între parteneri. De exemplu, partenerul al cărui loc de muncă este mai bine remunerat alocă, în unele cazuri, mai puțin timp sarcinilor casnice. De asemenea, nivelul mai ridicat al veniturilor permite membrilor familiei, să „cumpere” timp, externalizând serviciile de curățenie. În plus, valorile de gen (egalitatea de gen fiind susținută mai mult de persoane cu nivel educațional și al veniturilor mai ridicat) pot reconfigura felul în care veniturile totale ale familiei sau diferențe de venit între parteneri sunt simbolizate în relația cu timpul fiecăruia și implicit cu încărcătura de activități domestice pentru fiecare dintre parteneri. Prin urmare, mai ales în familiile cu copii sau în cele cu nivel mai redus al veniturilor, chiar dacă lucrează de acasă, femeilor le rămâne mai puțin timp pentru activități împreună cu ceilalți membri ai familiei care să fie evaluate ca timp de calitate. 

Ce va fi

Ne așteptăm ca, în contextul pandemiei, să se schimbe organizarea muncii de acasă, atât sub aspectul programului, cât și al spațiului. Dacă înainte de pandemie ambii parteneri lucrau parțial de acasă sau doar unul dintre membrii familiei lucra (și) de acasă, este foarte probabil ca în această perioadă lucrul să se desfășoare exclusiv de acasă pentru unul sau chiar ambii parteneri.  Cu siguranță, efecte importante asupra calității timpului petrecut cu familia va avea, în această perioadă, și suprapunerea lucrului de acasă pentru părinți cu prezența copiilor pe toată durata zilei, împreună cu cerințele școlii la distanță, în funcție de vârsta copiilor, părinții fiind nevoiți să-și organizeze munca în funcție de programul acestora. De asemenea, imposibilitatea externalizării sarcinilor domestice va produce, în această perioadă, transformări în rutinele zilnice ale membrilor familiei. Indiferent dacă avem sau nu copii, vom fi nevoiți să adaptăm spațiul de locuit la noile cerințe ale muncii de acasă. Cel mai probabil, chiar modul în care definim „timpul de calitate cu familia” va suferi transformări în această perioadă, în contextul în care opțiunile de petrecere a timpului liber s-au restrâns semnificativ odată cu instituirea măsurilor de distanțare și cei care lucrează de acasă experimentează, în același timp, o cvasi-instituționalizare a timpului petrecut cu familia în timp petrecut in interiorul locuinței.

Referințe

Bellani, D., Esping Andersen, G., & Pessin, L. (2018). When equity matters for marital stability: Comparing German and US couples. Journal of Social and Personal Relationships, 35(9), 1273-1298.

Clark, S. C. (2000). Work/Family Border Theory: A New Theory of Work/Family Balance. Human Relations, 53(6), 747-770.

Eddleston, K. A., & Mulki, J. (2015). Toward Understanding Remote Workers Management of Work-Family Boundaries: The Complexity of Workplace Embeddedness. Group & Organization Management.

Merz, J., & Rathjen, T. (2014). Time and income poverty: An interdependent multidimensional poverty approach with German time use diary data. Review of Income and Wealth, 60(3), 450-479.

Voicu, M., Voicu, B., & Strapcova, K. (2009). Housework and gender inequality in European countries. European Sociological Review, 25(3), 365-377.

Vuk, G., Bowman, J. L., Daly, A., & Hess, S. (2016). Impact of family in-home quality time on person travel demand. Transportation, 43(4), 705-724.

Autori