Descoperitorii picturilor parietale din Peștera Coliboaia, Munții Bihor, nu au voie să intre în peșteră
1
Ică Vasile Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Mihai Besesek, care s-a „plictisit” de hoți (vezi declarația lui în imaginea, 1 de la) se arată în septembrie 2019 (vezi imaginile 1 și 2 de mai jos) „fericit” pentru că nu mai poate intra în Peștera Coliboaia. Și vedem imediat că nu spune cine îl împiedică…
2
Am avut deosebita placere sa fac parte din echipa care a descoperit desenele rupestre din Pestera Coliboaia, cele mai vechi forme de arta parietala din Europa Cetrala si de Est si printre cele mai vechi din lume. Astazi, 10 ani mai tarziu, accesul speologilor care vor sa continue explorarea pesterii este obstructionat in mod abuziv. Multumim! (https://www.facebook.com/603487983057479/photos/a.635661699840107/635662029840074/?type=3&theater)
În 20 septembrie 2009 o echipă formată din Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Laura Roxana Ţociu (Asociaţia Speologică Speowest Arad), Tudor Rus (Clubul de Speologie Speodava Ştei) şi Marius Kenesz (Asociaţia Montană Speozarand Brad), profitând de apele foarte mici, a întreprins o tură de explorare post-sifon cu scopul forțării punctului terminus al peșterii. După depășirea sifonului 3, care era deschis 5 cm, au parcurs galeria principală cu porțiuni spațioase, care permit avansarea în general în picioare, cât și zone cu tavan coborât, care necesită târâș, uneori direct prin râul subteran. După parcurgerea acestui sector lung de 150 de m, au ajuns la o confuență de galerii, în care avansarea se realizează prin escaladarea unei prăbușiri masive acoperită de un strat de sediment argilos. Aici au fost observate și primele resturi semnificative de oase de Ursus spelaeus, inclusiv fragmente de mandibulă. După coborârea prăbușirii pe partea opusă la activ, au continuat parcursul, urcând spre o galerie fosilă situată la 6-7 m deasupra activului principal al peșterii. Galeria bine conservată, în general orizontală, cu un dom stalagmitic masiv situat pe axul ei, are planșeul format dintr-o crustă stalagmitică albă, care se întinde până la activ. Pe aceasta apar numeroase gururi și microgururi peste care curge o peliculă fină de apă.
La scurtă distanță de la intrarea pe galerie, pe peretele drept au observat la nivelul ochilor mai multe desene monocrome, reprezentând animale. Pentru prima dată a fost observat un bizon, care este și cea mare reprezentare, acesta având 1 m lungime, urmată de un desen indescifrabil situat mai jos, de un cap de urs realizat din profil și de un desen reprezentând un cal sau o felină. Parcurgând mai departe galeria pe pereți au fost observate alte desene nedescifrate, iar în partea stângă un rinocer de 30 cm lungime. Pe lângă desene pe planșeul galeriei au fost observate resturi de oase de urs, unele calcifiate, dar și numeroase urme de polisaj și grifade, care apar mai ales în capătul galeriei, care se termină în fund de sac. Desenele realizate în negru sunt ușor alterate, în unele cazuri acoperite de o crustă fină de calcit sau de grifade fine, fapt care atestă autenticitatea lor. Pe lângă desenele în cărbune, la întoarcerea spre galeria activă au mai descoperit și câteva gravuri realizate pe perete, a căror semnificație nu a fost determinată cu exactitate. (Mihai Besesek, Valentin Al. Radu - Asociația Speologică Speowest Arad, Tudor Rus Clubul de Speologie Speodava Ștei - Arta parietală paleolitică din România, Peștera Coliboaia, Speomond nr. 15, pp. 28-34)
Bibliografie
Peştera cu picturi Coliboaia, Munţii Bihor