Piatra Craiului, a nins în mai 2013

În Zărneşti, înainte de a intra în traseu, pe o casă o barză şi-a construit cuib (foto 1). Ne abatem pe drumul care duce pe Gura Râului spre intrarea în Prăpăstiile Zărneştilor. În imaginea 2 se observă porţiunea de drum din dreptul cabanei Gura Râului, înspre amonte. În stânga în sensul de mers, din dreptul cabanei, fotografiem începutul crestei care duce spre Vârful Dealul Mic (1224 m) şi mai apoi spre satul Măgura (foto 20 a de la) (foto 3). În dreapta, tot din dreptul cabanei Gura Râului, fotografiem panta mare care duce spre vârful Pietrei Mici (foto 4).

Mai parcurgem puţin şi ajungem la bariera care delimitează rezervaţia (foto 5). Urmăm traseul prin Prăpăstii şi ne înscriem pe drumul care urmeză îndeaproape Valea Mărtoiu. Mergem în amonte până depăşim pepiniera Brusturet, îngrădită şi cu panouri indicatoare, şi imediat după aceasta, pe partea stângă în sensul de mers se desprinde în urcuş o potecă marcată cu triunghi galben (foto 6), care ne-ar conduce în satul Peştera. La circa 50 de metri mai sus de această potecă, pe aceeaşi parte se află un izvor. În vecinătatea acestui izvor ne-am instalat tabăra de corturi (foto 7).

În pădurea din jur, în imediata apropiere a taberei găsim covoare de muşchi. După o noapte nu prea plăcută, pe timpul căreia a plouat aproape mereu, a doua zi dimineaţă pornim spre creasta Pietrei Craiului cu bucurie că cerul s-a degajat (foto 9). Ceţurile dimineţii se ridică din văi şi totul este umed în jur. Drumul dorestier se termină repede (foto 10) şi urcăm pe aceeaşi albie descrisă la  (foto 11). Pe alocuri întâlnim flori dintre cele mai variate (foto 12). Unele de abia acum înfloresc (foto 13) altele îşi etalează deja frumuseţea (foto 14).

Urcăm mai departe şi privirea este atrasă de roşul intens al tufelor de smirdar (foto 19) dar şi de alte flori (foto 20) care stau sub ocrotirea calcarelor albe. Ajungem şi în creastă însă cerul se acoperă brusc şi deşi mâine e 1 iunie şi începe vara calendaristică, începe să ningă. Muntele ne oferă acelaşi spectacol măreţ (foto 21). La început e burniţă dar  destul de repede rămân doar fulgi de nea (foto 22 - pe traseul de creastă, aproape de Vârful Sbirii).

În aceste condiţii decidem să coborâm. Ne înscriem pe traseul de creastă înspre vârful La Om, până într-o şa adâncă şi lipsită de abrupturi periculoase de unde începem coborârea pe acelaşi versant pe care am urcat (foto 23). Continuă să ningă abundent şi ne deplasăm spre jgheabul pe unde am suit, cel din imaginea 10. Coborâm cu atenţie deoarece pe acolo este grohotiş care din cauza umezelii este foarte alunecos. O dată ajunşi la marele grohotiş pe care l-am traversat la urcuş, decidem să coborâm de-a lungul lui, pe partea dreaptă (foto 24, făcută toamna trecută).

Suntem la limita superioară a pădurii şi aici fiind ceva mai cald ninsoarea se transformă în ploaie. Şi plouă destul de tare. Intrăm în pădure urmând o potecă vizibilă. Ploaia se înteţeşte şi începe să tune şi să fulgere ceea ce ne face să mărim pasul. Ajungem în vale unde intersectăm traseul marcat cu triunghi roşu care duce spre dreapta noastră, în sensul de mers, spre Grind. Noi îl vom urma însă spre stânga, în coborâre. Ceva mai jos ne înscriem pe drumul forestier care ne conduce în câteva sute de metri la corturi.

Seara ne prinde în sacul de dormit. Plouă în continuare ceea ce ne ajută şi mai mult la somn.

A treia zi, pe 1 iunie, ne trezim dimineaţă pentru a pune toate la uscat. Deşi este soare destul de puternic totuşi este frig pentru această perioadă, temperatua fiind pe la ora 9 în jur de 6 grade. Între timp facem o fotografie asupra crestei (foto 25) şi ne impresionează schimbarea faţă de imaginea 9, acum partea superioară a muntelui este acoperită cu zăpadă strălucitoare.

Coborâm circa 100 de metri şi chiar înainte de pepiniera Brusturet facem din nou o fotografie asupra crestei (foto 26). Spre dreapta, în imaginea 26 continuă traseele marcate cu triungi roşu şi triunghi galben, care conduc spre cabana Curmătura (foto 27), prin Valea Brusturetului. Am urcat circa 100 de metri acum pe Valea Brusturetului de unde am mai făcut o fotografie asupra crestei (foto 28). Din nou ne uimeşte schimbarea faţă de ziua precedentă.