Trump a dezlănțuit infernul.

2 & 3 aprilie 2025

Ce urmează de aici înainte?

Cu certitudine, urmează complicații (de la zi la zi în creștere) pentru comerțul internațional, pentru viața economică din fiecare țară de pe mapamond. O dată, din cauza tarifelor propriu-zise impuse de Trump, tarife al căror nivel, după cum semnala The Economist, dau ceasul înapoi cu 120 de ani. Și încă o dată, din cauza represaliilor care vor urma din partea celor afectați.

Aceste măsuri de retaliere reprezintă o certitudine, la acest moment necunoscutele ținând doar de amploarea lor. China, UE, India, Marea Britanie și numeroase țări din Asia de est și de Sud urmând doar să cântărească strategia la care vor recurge.

Realitatea este că ziua neagră de 2 aprilie 2025 va fi urmată de alte și alte zile negre, riscul de escaladare fiind extrem de ridicat. E de văzut riposta Europei și Asiei, apoi e de văzut care va fi riposta la ripostă, din partea SUA, apoi riposta dată la riposta care fusese dată la ripostă – și tot așa.

Cel mai negru scenariu ar fi ca acest lanț de retaliere la retaliere la retaliere să nu se mai oprească. Ar fi absurd și mai ales extrem de periculos să se ajungă chiar până acolo, dar în același timp ispita nu va fi deloc mică.

Țările lumii nu vor fi în mod uniform afectate, desigur. Iar unele vor fi afectate pur și simplu direct, în timp ce altele vor fi afectate indirect, adică mai degrabă din cauză că unele vor fi foarte afectate. Va fi cam ca într-o pandemie, când doar câțiva iau virusul de la sursa primară, în timp ce marea majoritate se îmbolnăvește de la infectații secundari, terțiari și așa mai departe. Altfel spus, boala tarifară provocată de Trump ar putea face ravagii din cauza gradului înalt de contagiune.

Ca în orice criză, și în cea tarifară, indusă acum de Trump, vor exista și oportunități, nu doar diverse spectre ale dezastrelor. Pentru unii, oportunitățile vor fi ceva mai mari, pentru alții ceva mai mici, iar pentru alții nu vor exista aproape deloc.

Însă amploarea geografică pe care a dat-o președintele american războiului său comercial, coroborată cu nivelul uriaș al procentelor asociate acestor tarife vor face ca eventualele oportunități să apară doar pe termen mediu și lung, iar eventualele dezastre să se instaleze încă de mâine. Și, vorba aia, ca să te poți bucura de viață peste 10 ani, trebuie înainte de toate să reziști până mâine, apoi până la anul și tot așa.

Prin urmare, până una-alta, țările vizate de drujba vamală a lui Donald Trump sunt împinse la un complex și costisitor travaliu:

Tot ceea ce se întâmplă prost acum și ceea ce prost se va petrece și pe mai departe are la bază un singur om și un singur nume: Donald Trump.

Voința sa de putere și mai ales modul pervers în care caută să și-o exercite sunt cele două motoare care propulsează bolidul tarifar.

Patru dintre primii cinci i-au aplaudat victoria

Într-o lume ideală suportarea costurilor acestei nenorociri le-ar reveni aplaudacilor victoriei lui Donald Trump în alegeri. Dar în lumea reală, va plăti toată lumea, iar aplaudacii vor căuta căi dintre cele mai sofiste pentru a-și justifica poziționarea.

Economic, România nu va fi în niciun caz scutită de șocul tarifar trumpist, iar cum orice mega-șoc economic la nivel global va pune și probleme de slăbire a gradului de securitate și de creștere a riscului de conflicte, să fim pe pace, România nu va putea rămâne o insulă de fericire într-un ocean învolburat.

Ceea ce Trump face acum este de fapt ceea ce Trump anunțase încă din campanie, prin urmare niciun aplaudac al victoriei lui Trump nu se poate prevala de inocentul refren, în variile lui forme de manifestare: “n-am știut”, “nu credeam”, “nu bănuiam” și “nu m-am așteptat”.

Cum tot avem alegeri prezidențiale în curând, ar fi sănătos să ne amintim cum a reacționat la victoria și la învestirea lui Donald Trump fiecare dintre principalii cinci candidați la prezidențialele din România.

George Simion

Victor Ponta

Crin Antonescu

Nicușor Dan

Elena Lasconi