În celebrul său volum “Psihopolitica – Tratat de psihopatologie socială” (editura ALLFA, 2014), regretatul profesor de psihiatrie Florin Tudose pune “diagnostice” memorabile, pe capitole şi “boli”, politicenilor români, dar şi altor pacienţi din sanatoriul socio-politic al României. Alături de “reţetele” profesorului Tudose, portretele maestrului Devis Grebu întregesc imaginea unui adevărat ospiciu politic.
Printre “pacienţii trataţi” de profesorul Tudose se află şi principalii candidaţi la prezidenţialele din luna noiembrie. EXPRES MAGAZIN vi-i prezintă, cu “beteşugurile” găsite de doctorul Florin Tudose.
Capitolul “Mitomanii”
Victor Viorel PONTA – „Fără conştiinţă morală, fără responsabilitate şi fără ruşine”
“Creaţie a comunistului de mătase Adrian Năstase, micul Titulescu (din profil) este un mitoman ca la carte, încercând construirea unor istorii fabuloase prin care să obţină atenţia şi aprecierea celor din jur. Mitomania este specifică dizarmonicilor de tip isteric, fiind un mecanism prin care individul fără conţinut încearcă să se califice drept erou şi salvator, fiind de fapt un încurcă-lume în cel mai bun caz sau un escroc veleitar în cazurile mai grave. Fără conştiinţă morală, fără responsabilitate şi fără ruşine, personajul Ponta este centrat pe propria-i imagine, dar şi pe propriul interes, şi nu se sinchiseşte de opinia publică, de valori şi, cel mai puţin, de adevăr. Trei cazuri uluitoare îi construiesc portretul. Celebrul doctorat cu copy-paste semnalat de cea mai importantă revistă ştiinţifică din lume (Nature) în 2012, petrecerea de pomină din timpul accidentului aviatic din Apuseni şi navigarea cu bărcuţa trasă de jandarmi în timpul inundaţiilor din Teleorman. Aceste repere vor fi suficiente pentru a înţelege fugile lui Ponta din faţa unor importanţi demnitarilor străini care doreau să-l întâlnească, asaltul împotriva statului de drept din vara lui 2012, <<privatizările>> mult trâmbiţate dar eşuate (Oltchim, CFR Marfă), adunătura de neisprăviţi (oameni incapabili de orice construcţie pozitivă) din Guvern, solidaritatea cu marii infractori dovediţi de DNA. Tot aşa vom înţelege cum prim-ministrul unei ţări, încâlcând orice regulă, a năvălit pentru a vizita un condamnat arestat la spitalul unde acesta îşi trata o zgârietură care ţinea loc de tentativă de sinucidere. Pseudologia lui Ponta, primul premier român care a reuşit un guvern de cumetrie (Justiţie, Interne, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Fondul de Mediu, Autoritatea Aeronatuică Civilă), cu un parlament condus de tata socru şi cu soţia lider formal al delegaţiei europarlamnetarilor, ne asigură că apartenenţa la plaiurile olteneşti, mai ales zona gorjană, ţine loc de competenţă pentru orice funcţie. Mai mult, în guvern pot pătrunde şi non-bipezii din orice partide, dacă acestea sunt în coaliţia care l-ar face preşedinte. Ni-l putem închipui preşedintele miriapozilor, mândru că e român. Este un veritabil concurent cu Năstase, mentorul său, în indecenţă: a dăruit barca cu care s-a făcut de pomină locuitorilor inundaţi, pentru muzeul comunei. Glumă de nesimţit cinic. Fabulistul Esop ar spune despre Ponta: <<Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea>>.”