Catagorii estetice

Poeticul

– desemnează acel complex de trăiri care se impun în lumina acelor calităţi prin care respectiva formă se constituie ca metaforă a condiţiei umane (sau face trimiteri) sau este capacitatea formelor de a face aluzie la altceva decât propria lor realitate fizică.

“Poeticul e un "camp" al realului, analog campului gravitational, electromagnetic s.a.m.d E un produs firesc al realului aflat(si perceput) in stadiul sau noetic-noesic. “

“Poeticul poate fi o stare a spatiilor unde materia nu se prezinta sub forma aglomerata; spatiiile acestea il autogenereaza si-l reflecta ochiului(drept care si poezia firmamentului). ” Monologul polifonic - Nicolae Steinhardt

Pateticul

– Complex de trăiri în nemijlocită legătură cu faptul că forma î-şi (impune) exprimă cu ostentaţie calităţile. Agreabilul poate avea şi elemente ale pateticului, la fel şi frumosul care este întodeauna patetic, iar sublimul este prin excelenţă patetic.

(DEX - care impresionează puternic, plin de patos; mişcător, emoţionant, duios.)

Interesantul

– trăiri desemnate de acele calităţi ale formelor care ne obligă să le desluşim semnul (plus sau minus)

“…colegul italian care spunea „che bello!“. N-am auzit niciodată de la un german „che bello!“, ci „Das ist aber interesant!“. Ce diferenţă! - V.I. Stoichita - Dilema veche

Agreabilul

– Trăiri generate de forme care în relaţie cu noi se impun ca prezenţe acceptabile

a)- ceea ce place spontan, la nivelul tuturor simţurilor

b)- ceea ce incită auzul sau privirea când este contemplat

c)- ceea ce nu deranjează la nivelul senzaţiei când este perceput

Frumosul

– Kant spunea că “ frumos este ceea ce place fără concept şi fără nici un interes” distingând o frumuseţe liberă – în absenţa oricărei legi sau norme, şi o frumuseţe aderentă – care trimite la un anumit scop.

Variantele frumosului ar fi:

1. - Drăguţul – este o variantă acceptată concesiv, unde forma nu-şi dezvăluie suficient de convingător atributele de frumuseţe

2. - Pitorescul – posedă ceva din calităţile picturale. Formele armonioase şi echilibrate sunt astfel construite încât lasă impresia că au fost respectate regulile compoziţiei picturale, aşa cum aceasta este percepută la nivelul înţelegerii comune.

3. - Idilicul – desemnează acea frumuseţe definibilă din perspectiva aluziei pe care forma privită o face la o posibilă împlinire a idealului naiv de fericire.

4. - Mirificul – Posedă ceva din lumea viselor – formele par a fi dintr-o lume ireală prin armonia, echilibrul şi integritatea lor.

5. - Minunatul - Ideea de frumuseţe proprie formelor ce se etalează astfel încât să pară mai degrabă accidente ale realităţii, adevărate minuni, ce nu sunt posibile decât prin intervenţia unor forţe extrapământeşti.

6. - Feericul – Posedă ceva din lumea basmelor, prin notele pozitive .

7. - Fermecătorul – este situat în imediata vecinătate a agreabilului, desemnând acele trăiri ce par a-l vrăji pe contemplator, reţinându-le numai sensurile pozitive.

8. - Splendidul – acele calităţi ce dau strălucire formei.

Graţiosul

- acele forme ce sunt frumoase prin echilibrul ce vizează perfecţiunea, dar care în relaţie cu contemplatorul dau sentimentul că trebuiesc ocrotite, părând că armonia şi echilibrul le sunt tot timpul ameninţate cu distrugerea.

Variante ale graţiosului ar putea fi:

1. - Fin – acele forme care par a fi ameninţate cu distrucţia la nivelul fragilităţii materialului din care sunt alcătuite.

2. - Delicat – acele forme armonioase şi echilibrate, aflate într-o poziţie ce le ameninţă armonia, echilibru şi integritatea

3. - Elegant – unde integritatea formei este ameninţată de o posibilă mişcare. Supleţea sugerând acea posibilitate de mişcare lejeră în raport cu mişcările bruşte de direcţie sau în raport cu îngustimea spaţiului.

4. - Suav – crează impresia de ceva dulce şi delicios

5. - Diafan – crează impresia de transparenţă, forma putând fi contemplată dincolo de materialitatea acesteia.

6. - Gingaş – forme însufleţite a căror integritate pare mereu ameninţată

7. - Plăpândul – forme a căror existenţă poate fi oricând curmată.

“…Graţiosul apare ca o categorie estetică caracterizată prin: mişcare uşoară, armonioasă, fără sforţare, diminuată de supleţe şi delicateţe într-o atmosferă ce aminteşte adesea de joc sau în care trăsăturile personajelor sau ale obiectelor sunt fine, diafane.” (citat)

Sublimul

– Este ceea ce impresionează în mod deosebit ca masă sau ca forţă, nu neaparat echilibrată şi armonioasă. Sublimul priveşte nelimitarea, infinitatea formei lucrului. Sentimentul încercat caracterizându-se prin aceea că este provocat de mărimi ce întrec orice măsură.

** Sublimul este gradul superlativ al conceptului estetic de frumos.

Variantele lui ar fi:

1. - Fastuosul – Impresionează prin abundenţa şi bogăţia de detalii şi elemente componente. Fastuosul are armonia etalată cu pompă. El se referă la o anumită etalare de elemente capabile să impresioneze pozitiv

2. - Admirabilul – ţine de lumea formelor ce dau impresia a ceea ce depăşeşte puterea umană obişnuită de a concepe şi realiza lucruri

3. - Monumentalul – impresionează prin masă, în raport cu poziţia verticală, presupunând un tip de dominare, alta decât scara umană

4. - Grandiosul – se impune atât prin masă cât şi prin forţă, depăşind obişnuitul

5. - Colosalul – se impune ca masă în raport preponderent ca poyiţie verticală, depăşind posibilităţile umane obişnuite de cuprindere sau reprezentare.

6. - Magnificul – impresionează prin masă, ca o aluzie la o forţă pozitivă ieşită din comun

7. - Solemn şi somptuos – impresionează prin preţiozitatea deosebită a materialului. Formele se impun, făcând trimitere la un timp şi un spaţiu deosebit.

8. - Eroicul – vizează faptele umane săvârşite cu suprem curaj.

“..Categorie estetică ce semnifică superioritatea şi demnitatea omului, sugerând sentimente de admiraţie şi veneraţie în faţa măreţiei naturii sau faţă de faptele exceptionale ale unor oameni.

Trăsăturile sublimului sunt exprimate în "Tratatul de estetică" atribuit lui Longinus în care sunt prezentate exemple din operele lui Homer şi din "Biblie". Astfel, sublimul implică ideea de: eroic, patetic, grandios, înălţător, impunător, solemn, uluitor, maximă tensiune psihică, trăire extatică, elevaţie supremă şi plină de demnitate a omului, a spiritului, stare de uimire, de extaz în contactul cu orizonturile ascunse şi extraordinare ale lumii. "(citat)

Tragicul

– legat filosofic de dispariţia a ceea ce la un moment dat se comportă ca o realitate şi comportă din partea noastră o simpatie, unde orice schimbare de configuraţie, implică un sentiment de părere de rău. În sens estetic – dispariţia unor entităţi materiale care fac aluzie la unele entităţi cu care ne suprapunem. Este acel complex de trăiri, păreri de rău, sentimentul nedreptăţii sau neputinţei.Este o formă ce se difineşte prin excelenţă în lumină situaţiilor conflictuale din perspectiva cărora opuşii urmăresc fiecare propriul lor principiu.

Ca şi forme ale tragicului, distingem:

1. - Dramaticul – este acea stare de tensiune din perspectiva căreia apare temerea că s-ar putea distruge un echilibru la care ţinem – care comportă din notele care ne reprezintă. Condiţia dramatismului nu presupune nimicirea unora sau altora dintre forţe (în situaţiile conflictuale) ci doar anularea anumitor laturi, elemente, sensuri ale unei existenţe şi adăugarea alteia.

2. - melodramaticul – un dramatism contrafăcut, forţat, obţinut prin mijloace artificiale.

_________

“ Categorie estetică ce se referă la sacrificiul unor eroi Excel sau la dispariţia unor valori umane, în confruntări cu forţe potrivnice, producând sentimente de groază sau de admiraţie, de compasiune.

Trăsături:

1. prăbuşirea unei ordini şi înlocuirea ei cu alta ;

2. conflict puternic între o personalitate şi forţe care o covârşesc;

3. înfrângerea sau moartea personajului care luptă pentru o valoare superioară şi impresionează prin măreţie, demnitate;

4. apoteoză a eroului care triumfă prin moarte;

5. propriu aceluia care încearcă să-şi depăşească limita. “ (citat)

Comicul

– Contrastul dintre aparenţa cu pretenţii de superioritate şi esenţa inferioară ce ni se dezvăluie la un moment dat. Este un complex de trăiri încercat în faşa unor forme ce î-şi arogă proprietăţi pe care nu le are şi care sunt de o esenţă opusă celei pe care o afişează.

Distingem:

1. - Umorul – este capacitatea de a sesiza contrastul, de a reţine şI sancţiona prin râs ridicolul.

2. - Comicul de situaţie

3. - Comicul de caracter

4. - Comicul de limbaj – unde avem un dezacord între vorbire şi gândire. Acest contrast poate fi divers – ridicol atunci când contrastul este violent şi hazliu-amuzant când acest contrast este diminuat

“…Comicul este categoria estetică ce presupune un contrast între esenţă şi aparenţă, între efort şi rezultatele lui, între scopuri şi mijloace, între realitate şi pretenţie. Aceste surse ale comicului nu conduc spre un deznodământ care să pericliteze în vreun fel viaţa personajelor.” (citat)

Umorul - Umorul reprezintă o modalitate artistică a unui comic spontan, îngăduitor, manifestat sub forma unei uşoare ironii.

Banalul – este opusul pateticului, fiind o categorie antitetică.

“ ..Deliciul Banalului de-a te inscrie pe linia moarta a lui nicaieri, niciunde, nicicand se concretizeaza perpetuu, purtandu-te increzator pana la margine de abis.” (citat)

Anostul - este opus interesantului - fiind ceva ce este mai mult decât banal, spre limitele dezagreabilului, dar fără să poată fi indicat ca atare.

Prozaicul - opus pateticului – consemnează acele aspecte ale vieţii ce nu au nici o notă de poezie.

Vetustul – forme ce nu se mai înscriu demult demult în timpul estetic activ al omenirii.

Urâtul - opus frumosului – indică absenţa echilibrului şi lipsa de integritate a unei forme.

Absurdul - acele raporturi dintre elemente ce contravin oricărei logici şi normelor recunoscute de bun-simţ

Bizarul – forme ce se sustrag total principiilor ce guvernează experienţa umană.

Grosolanul – prin masă şi forţă sfidează principiile armoniei şi echilibrului

Grotescul - spectacol negativ ce sfidează aspiraţiile spre înalt

Josnicul – Obscenul - spectacol negativ ce sfidează principiile morale elementare.

Groaznicul – spectacol negativ ce contravine tuturor aspiraţiilor

Monstruosul - spectacol negativ cu aluzie la anomaliile vieţii