GNOMUL

În urmă cu mai mulţi ani (prin 2003 - 2004), eram într-un mini concediu de câteva zile, într-o zonă pitorească a judeţului Timiş. Fiind o perioadă de vârf a turismului, nu am mai găsit locuri de cazare la “Valea lui Liman”, decât în nişte căsuţe mici dar foarte rustice, amplasate chiar la liziera pădurii.

Eu le spuneam custi de câini, deoarece erau aşa de mici, încât nu încăpeau în ele mai mult de două paturi, separate de o măsuţă de 50 cm. Oricum zona era foarte frumoasă, căbănuţele şic, iar mini concediul ce urma, părea unul reuşit, deoarece eram acolo împreună cu o familie de prieteni.

Fiind câte trei membri în fiecare familie, am fost nevoiţi să închiriem trei căbănuţe, în care dormeam cu schimbul, în funcţie de ideile pe care le aveau copiii noştri, unul de 4 ani şi unul de 10 ani.

Normal că în timpul zilei am găsit tot felul de modalităţi de distracţie, de la a face baie în piscina motelului, la drumeţii sau chiar la pescuit de păstrăvi în partea montana a râului Bega, iar nopţile ne culcam cât mai târziu posibil, din cauza jocului de cărţi, table sau a interminabilelor poveşti.

Ei bine, aici încep problemele mele. În loc să mă odihnesc, peste noapte visam tot felul de lucruri, care mă făceau, să mă trezesc mai obosit, decât atunci când mă culcam. De exemplu în prima noapte am visat haite de câini, care mă atacau şi pe care trebuia să le ţin la distanţă cu ajutorul unui par. În visul din a doua noapte mă chinuiam, să ţin la distanţă tot cu ajutorul unui par, zecile de şobolani care încercau să mă atace şi să mă muşte. În a treia noapte trebuia sa ma feresc de atacul letal al viperelor, iar în a patra noapte s-a întâmplat ceva deosebit de interesant.

După ce am jucat cărţi până pe la două noaptea cu prietenul meu, el se întinde în pat şi adoarme instantaneu, fiind foarte obosit. Eu neavând somn, ies la o tigare, după care mă întoc în cameră, las lumina aprinsă şi mă întind în patul meu, pentru a mă relaxa, somnul nevrând parcă, să se lipească de mine. La un moment dat, pe culoarul îngust dintre cele două paturi apare un pitic cam de un metru, destul de urât şi cu o moacă foarte supărată, ce se uita spre mine. Am vrut imediat să mă ridic din pat, dar nu am reuşit, am vrut să vorbesc cu el, dar nici asta nu am reuşit. Eram paralizat!Piticul părea foarte supărat şi încerca să mă ţintuiască la pat, iar eu nu eram capabil să fac absolut nimic. O senzaţie de neputinţă şi teamă punea stăpânire pe mine şi făceam eforturi, ca acest lucru să nu se vadă. Nu înţelegeam ce doreşte şi de ce este supărat pe mine. Simţeam că vrea să-mi facă rău, iar eu nu aveam cum să mă protejez. Încercam să mă încord, dar mişcarea îmi era imposibilă. Până la urmă mă calmez, încerc să intru în relaxare totală (ca în yoga) şi reuşesc după câteva minute. Imediat mă ridic în şezut şi lovesc cu mâna dreaptă spre pitic, dar în momentul în care pumnul meu a pornit ca un glonţ spre faţa lui, acesta dispare instantaneu.

Eram nedumerit.

M-am aşezat pe marginea patului şi mă gândeam ce a vrut acel gnom, de unde a venit şi cum a dispărut aşa de repede. Nu mai trecusem niciodată printr-o astfel de experienţă. Mă uit spre prietenul meu care era întins în celălalt pat şi verific dacă respiră, fiindu-mi frică, să nu-i fi făcut rău acea creatură apărută din neant. Totul era în regulă, nu a păţit nimic, dormea ca un copil. Neavând ce face, mă culc şi eu.

Dimineaţa când ne trezim, îmi întreb prietenul, dacă nu l-a deranjat nimic din somn şi îi povestesc ce s-a întâmplat. Normal că se uită la mine putin cam ciudat şi se abţine, să nu-l pufnească râsul.

În seara care urmează, în timp ce jucam cărţi, apare o pisică. O chem imediat la mine, o mângâi, îi dau de mâncare şi mă joc cu ea. Înaite de culcare, iau un pulover şi îl pun pe băncuţa de pe micuţa verandă a cabanei, aşez acolo pisica şi o mângâi până începe să toarcă după care mă duc şi eu la culcare. Dimineaţă pisica aştepta voioasă porţia de mâncare, pe care spera, să o primească.

Normal că a primit porţie dublă, deoarece a fost prima noapte, în care am dormit buştean, fără să mai am coşmaruri şi fără să mă mai întâlnesc cu tot felul de pitici de pădure.