BLACKY paranormal activity.
Prin octombrie - noiembrie 2013, intr-o noapte linistita pe la ora 01.30, cand singurul zgomot din apartament, era produs de tacanitul tastaturii, pe care apasam in draci, ii aud ghearele pisoiului care rup din cimentul balconului intr-un demaraj nebun. Totul s-a intamplat in cateva fractiuni de secunda, abia reusind sa-l vad pe Blacky, care din trei salturi a starbatut camera in diagonala si a ajuns aproape zburand in spatele coltarului, fara ca macar sa atinga spatarul acestuia.
Ma ridic de pe scaunul biroului si incep sa-l chem pe motan la mine. Nici gand sa vina. Adevarul este ca am observat cu coada ochiului in timpul saltului, ca nebunul avea toata blanita zburlita de frica, iar coada era asa de infoiata, incat semana cu o perie ceausista, de spalat sticlele de lapte in interior. Dupa doua trei minute de incercari disperate, de a-l face sa iese de dupa coltar, renunt si merg pe balcon, sa vad ce anume l-ar fi putut speria asa de tare. Spre marea mea surprindere, chiar nu era nimic, nici pe balcon, nici dincolo de el.
Absolut nimic.
Incerc sa-l mai strig, dar fara niciun succes. Motanul meu cel negru, nu se lasa convins. Imi reiau locul la computer si mai discut aproximativ 15 – 20 de minute cu prietenii, dupa care ma ridic iarasi si incerc sa-l conving sa iese. La un moment dat, Blacky isi arata fata de dupa coltar si se uita la mine cu o moaca disperata, avand aceiasi coada modelul anilor '80.
Pe moaca lui se vedea disperarea. Incerc sa-i vorbesc si sa-l chem la mine in brate, dar el privea cu groaza, doar spre usa de la balcon, asa ca ma indrept spe usa si in speranta ca ma intelege, ii spun ca nu este nimic si pun mana pe calnta pentru a deschide. In acel moment fuge dupa coltar si se ascunde iarasi.
Il las in pace si merg la caclucator, unde mai stau la taclale inca douazezci de minute, dupa care incerc iarasi sa-l chem de dupa coltar. In sfarsit vine si accepta sa-mi stea in brate. Il mangai, ii vorbesc si ma indrept cu el spre usa. In momentul in care pun mana pe clanta, imi sare din brate si se ascunde dupa coltar, nemai iesind de acolo, pana dimineata cand m-am trezit.
Nu stiu ce a vazut sau ce i s-a parut ca vede, dar nu l-am mai vazut niciodata pana atunci speriat de ceva si nicidecum asa de tare.
Dupa alte 3 – 4 nopti ma ridic de la calculator pe la ora 01.00 si ma intind pe coltar. Normal ca pisoiul meu preferat Blacky, se culca langa mine (doar eu sunt ta-su). In asteptarea somnului, incep sa bazai telecomanda in speranta, ca poate gasesc ceva interesant. In camera era o lumina difuza de la ecranul televizorului, ce incerca sa sparga cu greu intunericul. Dupa aproximativ jumatate de ora, decid sa sting televizorul, dar inainte de a face acest lucru, ma uit la pisoi si il mangai cu drag. Puturosul se trezeste, se intinde si casca, de parca si-ar fi propus sa inghita tot apartamentul.Privirea mea fiind indreptata spre motan si spre coltul indepartat al camerei, deodata observ o aratare sub scaunul de la calculator. Era cam de trei ori mai mare decat Blacky, foarte solida, cu blana neagra, privire rautacioasa, de conformatia unui diavol tasmanian, ce statea parca pregatita, sa sara pe noi. Daca nu era pisoiul langa mine, as fi crezut ca este el sub scaun si probabil dimensiunea mult mai mare, as fi atribuit-o semiintunericului din camera.Problema nasoala este alta. Atat eu cat si pisoiul, am vazut deodata acea creatura aparuta de nicaieri si amandoi ne-am speriat ca naiba. Mie imi treceau fiori de gheata din crestetul capului prin coloana vertebrala, pana in varful degetelor de la picioare, iar Blacky viteazul a sarit in spatele capului meu pe manerul coltarului, de unde a inceput sa miorlaie intr-un mod foarte bizar, spre creatura aparuta din neant, luand o pozitie de atac, asemanatoare cu pozitia acesteia. Oricum se observa clar, ca si lui ii era groaza de acea aparitie.
Din experienta stiu ca in astfel de cazuri, nu trebuie sa-ti fie frica, asa ca m-am prefacut ca scuip de cate trei ori spre aratare, dupa care ii spuneam cu voce tare, sa plece dracului din casa. Totul a durat cam un minut si jumatate, dupa care creatura a disparut. Ma ridic tot transpirat din pat si iau pisoiul in brate, in incercarea de a-l face sa-si revina, deoarece inima-i batea, mai sa-i sara din piept. Gandindu-ma ca probabil in urma cu trei, patru nopti s-a speriat tot de o astfel de chestie, pe care eu nu am vazut-o, trebuie sa recunosc ca a fost curajos, deoarece de data aceasta nu s-a mai ascuns dupa coltar.
Nu stiu ce a fost, nu stiu cum a intrat in camera, usile fiind inchise si nici nu stiu cum a disparut, dar garantat, a fost ceva groaznic.