PARALIZIA ÎN SOMN

Paralizia în timpul somnului este incapacitatea trecătoare de a realiza orice fel de mișcare voită, care are loc în faza de trecere de la starea de veghe la cea de somn sau invers.

Pe durata episodului paralitic persoana este în totalitate conștientă dar este incapabilă de a se mișca sau de a vorbi ceea ce îi poate provoca o puternică stare de neplăcere și anxietate.

Paralizia în timpul somnului, este o experiență, despre care probabil n-ai să știi niciodată, dacă este o fentă pe care ți-o joacă propriul creier, o boală psihică gravă, un demon venit din iad, sau o entitate extraterestră care face experiențe pe corpul tău.

În următoarele rânduri am să descriu povestea adevarată a unei astfel de paralizii, pe care am trăit-o în dimineața zilei de 01.06.2015. Trebuie să recunosc faptul, că a fost o experiență înfricoșătoare, ce aș vrea să nu se mai repete. În plus, totul s-a întâmplat, în timp ce eram treaz și perfect conștient.

Pe la ora 01.30 dimineața mă ridic de la calculator, sting lumina și mă culc pe colțar. Camera era luminată de ecranul televizorului, la care am continuat, să mă uit încă aproximativ jumătate de oră, stând cu capul sprijinit în palmă și cotul bine înfipt în salteaua colțarului, așa cum aveam obiceiul în fiecare seară.

După jumătatea de oră necesară venirii somnului, iau telecomanda, o îndrept spre televizor și apăs butonul de închidere. Pun telecomanda jos lângă colțar și mă las pe spate pentru a dormi. În momentul în care spatele meu atinge salteaua colțarului, se produce unul dintre cele mai ciudate fenomene pe care le-am trăit vreodată.

Paralizez !

Eram perfect conștient, dar și perfect paralizat. Paralizat complet. Nu reușeam să mișc un un braț, nu reușeam să mișc un deget, nu reușeam sa mișc nici cel mai mic mușchi al feței. Nu puteam nici măcar să țip.

În camera era destul de întuneric, deoarece draperia acoperea aproape în totalitate geamul, iar lumina de la becul stradal, abia de reușea să pătrundă într-un colț al camerei.

Eram singur și paralizat în beznă, simțind o prezență malefică în încăpere, auzind in permanență un bâzâit metalic/mecanic imposibil de descris si simțind vibrația probabil produsă de acesta.

Era inuman, era infernal, era imposibil de descris în cuvinte tot ce simțeam și tot ce se întâmpla. A început să mă cuprindă panica și era ultimul lucru, pe care doream să-l las să se vadă. Din alte experiențe trăite de-a lungul timpului, am învățat că în astfel de cazuri, trebuie să-ți păstrezi cumpătul și nu trebuie să lași frica, să te domine.

Totul devenea din ce în ce mai îngrozitor, deoarece simțeam că acea entitate, împreuna cu vibrația și sunetul de care am spus, erau din ce în ce mai aproape. Mă chinuiam să ies din paralizie, încercam să lovesc cu pumnul, in zona unde simțeam, că este acea prezență malefică, dar nu reușeam să mișc nimic.

Eram paralizat complet !

Probabil din cauza încercărilor disperate, de a mă smulge din acea paralizie, am început să transpir. Cu toate că încercam să ascund frica ce mă cuprindea, prin încercările repetate de a lovi creatura, ce se afla undeva în dreapta mea, în afara unghiului de vizibilitate al ochilor, rezultatul cred că era nesatisfăcător. Cu cât încercam să mă zbat mai mult, cu atât mă țintuia paralizia mai tare de pat.

Am încercat o sumedenie de metode, de a ieși din acea stare catatonică, dar nimic nu a avut rezultat. Cu toate ca nu sunt un creștin practicant, am încercat să-mi fac cruce cu limba, ca să alung posibilul demon. De unde cruce, că nici măcar limba nu mă asculta și nu voia să se miște?

După un timp care mi s-a părut extraordinar de lung, în urma acelor încercări repetate de ieșire din paralizie, locul fricii este luat de ciudă. Ciuda de a nu mă putea elibera și ura de a nu-l putea lovi pe intrusul (indiferent de natura și forma lui), care mi-a intrat neinvitat în cameră.

Vă garantez, că este groaznic să fi perfect conștient, să simți pericolul, iar tu să fi imobilizat și să nu te poți apăra. Practic eram prizonierul propriului meu corp.

Îmi era ciudă, că nu puteam face nimic, iar motanul meu negru, frumos, deștept și curajos, umbla vandra pe afară după pisicuțe, în loc să fie alături de mine. Cu el mai trecusem prin 2 - 3 experiențe paranormale înfricoșătoare, dar împreună a fost mai ușor. Nu uit, că prima dată când mi-a apărut o dihanie în cameră, ne-am speriat amândoi, dar el era micuț, având doar 7 - 8 luni. De frică a fugit, să se ascundă în spatele meu. Oricum ne-am încurajat reciproc și am scăpat cu bine. A doua oară când s-a întamplat o chestie similară, era deja mai mare și a avut curajul, să-și lase urechile pe spate și să ia poziția de luptă caracteristică motanilor, înaintând încet, încet spre creatură. Acuma pe langă faptul că eram singur, mai eram și paralizat. Oricât încercam să-i arăt creaturii pe care n-o vedeam, că nu-mi este frică, trebuie să recunosc, că începuse să mă apuce disperarea. Este groznic să fii paralizat și să simți o prezență amenințătoare lângă tine, un sunet horor și o vibrație care parcă te pătrunde.

Eram aproape pe punctul de a ceda psihic, când îmi vine o idee.

Îmi vine ideea de a nu mă mai opune și de a ma relaxa, așa ca am repetat de trei ori o tehnică de respirație, după care am intrat în relaxare totală (gen Yoga), ignorand tot ce mă înconjoară.

Nu cred că au trecut 10 - 15 secunde și simt că m-am eliberat, simt că sunt stăpânul propriului meu corp.

Din poziția culcat pe spate, mă întorc rapid spre dreapta, sprijinindu-mă în cotul mâinii drepte și cu pumnul mâinii stângi la șold, pregătit să lovească, ceea ce credeam că este în apropierea mea în cameră.

In fata mea la o distanta de maxim un metru, se vedea un cap intunecat (mai intunecat decat semi intunericul din camera), cam de 3 - 4 ori mai mare decat capul unui om. Din cauza luminozitatii slabe, nu i se vedeau trasaturi ale fetei. vedeai doar un cap intunecat de forma aproximativ triunghiulara, ce avea in loc de ochi, doua fante alungite de lumina rosie. Parca erau doua leduri rosii foarte slabe, cam de 10 - 15 cm lungime. Nu va ganditi ca acei ochi luminau spre exterior. Pur si simplu aratau ca doi cilindri luminosi, de intensitate foarte mica. Va dati seama ca am fost socat, cand am vazut acea aparitie si nu stiam ce sa fac.

Sa lovesc sau nu?

Am stat asa si ne-am uitat ochi in ochi sau ochi in leduri, ca nici nu stiu sa spun ce erau, cam 25 - 30 de secunde, dupa care creatura a disparut brusc. Pur si simplu a disparut, fara sa se deplaseze in nicio parte. Din momentul in care am iesit din paralizie si pe toata perioada in care eram fata in fata cu acea creatura, atat acel sunet mecanic/metalic, cat si vibratia au disparut.

Nu ma intrebati ce a fost, ca nu pot sa dau un raspuns categoric. Va dati seama ca am fost curios si am inceput sa pun intrebari, sa discut si sa caut pe net, dar nu am garantia, ca ma pot pronunta cu certitudine asupra ceea ce s-a intamplat.

Un lucru este clar. Majoritatea celor care au descris acest fenomen, au descris peralizia, ca aparand in somn, sau imdeiat dupa ce s-au trezit si erau inca in starea aceea de veghe dintre somn si realitate. Eu am fost treaz de la inceput pana la sfarsit si am stat si secunde bune, fata in fata cu atacatorul, lucru pe care nu l-am vazut ca fiind descris de nicio persoana care a trecut prin asa ceva. Absolut in toate relatarile pe care le-am citit, oamenii care au descris astfel de fenomene, au sustinuta, ca dupa iesirea din paralizie nu au vazut nimic.

Personal cred, ca in camera mea a fost o entitate extratetrestra. Nu ma refer la micutii verzi, care bantuie filmele americane, ci la o entitate energetica extraterestra, ce nu are nevoie de nave spatiale, pentru a se deplasa prin Univers.

Cu toate ca sunt o persoana curioasa din fire, o persoana care cauta explicatii la orice, va spun sincer, ca sper, sa nu mai trec prin asa ceva.

Singurul sfat pe care pot sa vi-l dau, este:

SA NU VA SPERIATI !

La aproximativ doi ani de la aceasta intamplare, am gasit pe net, un film documentar, in care puteti sa urmariti povestile unor oameni, care au trecut prin experiente asemanatoare, dar nu identice. De asemenea, la un an si jumatate de la fenomenul pe care l-am trait, am mai gasit un film pe net, care pare destul de interesant si care va poate aduce unele lamuriri, sau va poate baga mai adanc in ceata. Filmul se numeste "The Fourth Kind".

Cu un singur clik pe imaginea de jos, puteti viziona un documentar interesant despre paralizia in somn.

THE NIGHTMARE subtitrat online 2015