Mişcarea browniană poate fi explicată dacă se admite ipoteza că moleculele de fluid se mişcă dezordonat şi continuu. În mişcarea lor dezordonată, moleculele lichidului ciocnesc moleculele de polen. Dacă particula în suspensie este mare, moleculele care o ciocnesc din toate părţile îşi compensează reciproc contribuţiile şi mişcarea browniană nu se observă. Dacă particula este mică, (dar mai mare decât moleculele, deoarece ea este observată la microscop), ciocnirile nu se mai compensează reciproc şi la un moment dat particula se mişcă în sensul forţei rezultante. La un moment ulterior, forţa poate să-şi modifice direcţia şi sensul, astfel particula se va mişca dezordonat.
Reţine: Mişcarea dezordonată şi continuă a moleculelor unei substanţe se numeşte agitaţie termică. Agitaţia termică nu este produsă de o cauză exterioară (este spontană), nu încetează niciodată şi creşte odată cu creşterea temperaturii.