La început aceste mişcări erau considerate o formă de manifestare a vieţii, dar în scurt timp s-a descoperit că fenomenul observat de către Brown se manifestă şi în cazul suspensiilor de mici particule anorganice. Agitaţia este cu atât mai intensă cu cât particulele în suspensie sunt mai mici, cu cât lichidul este mai puţin vâscos şi cu cât temperatura este mai ridicată. Ulterior s-a descoperit că fenomenul este prezent şi în cazul unor particule solide, extrem de fine, dispersate într-un mediu gazos (în aer, de exemplu).
Există o limită superioară a masei particulelor peste care fenomenul mişcării browniene devine insesizabilă. Aceasta depinde atât de temperatură cât şi de natura fizică a fluidului în care sunt dispersate particulele. Particulele la care se poate pune în evidenţă existenţa mişcării browniene poartă numele de particule Brown.
Videoclip - 4'14''
Film ce prezinta: