Introducere

Albinele (Hymenoptera: Anthophila) constituie un grup emblematic de polenizatori, care numără peste 20.000 de specii descrise la nivel global (Michener 2007; Ascher & Pickering 2022), dintre care peste 2.000 sunt prezente în Europa (Ghisbain, Rosa și colab. 2023; Nieto et al. 2014). Protejarea lor este esențială pentru buna funcționare a ecosistemelor terestre și, în consecință, pentru bunăstarea societății umane (Matias et al. 2017; Potts et al. 2016). 

Albinele joacă un rol esențial în producția a aproximativ 85% dintre speciile de plante cultivate la nivel mondial și sunt principalii vectori în reproducerea sexuată a majorității plantelor sălbatice cu flori (Garibaldi et al. 2013; Ollerton et al. 2011).

În ultimele decenii, numeroase studii au semnalat tendințe negative alarmante, atât în ceea ce privește abundența indivizilor, cât și a diversității speciilor, cu precădere în Europa și America de Nord (Biesmeijer et al. 2006; Duchenne et al. 2020; Ghisbain et al. 2023; LeBuhn & Vargas Luna, 2021; Rasmont et al. 2021; Scheper et al. 2014; Zattara & Aizen, 2021). În acest context, se impune adoptarea unor măsuri rapide de conservare pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a mediului (Nieto et al. 2014). Aceste măsuri trebuie fundamentate pe date spațiale și temporale corecte, colectate prin programe ambițioase de monitorizare (Garnett & Christidis 2017; Mace 2004; Orr et al. 2021).

Calitatea datelor disponibile pentru grupuri biologice atât de diverse este foarte variabilă. Identificarea eronată a speciilor poate conduce la subestimarea sau supraestimarea diversității specifice, funcționale sau filogenetice, ceea ce compromite eficiența planurilor de acțiune prin selectarea unor zone sau populații suboptime (Vogel Ely et al. 2017). Acest risc este deosebit de pronunțat în cazul albinelor, un grup de insecte foarte divers, în cadrul căruia numeroase genuri se află încă în curs de revizuire taxonomică (ex. Bossert et al. 2022; Dorchin et al. 2018; Ghisbain et al. 2021; Ferrari et al. 2020; Müller 2020; Onuferko et al. 2019; Orr et al. 2018; Williams et al. 2020). Mai mult, programele recente de monitorizare, alături de studiul colecțiilor muzeale, continuă să ducă la descoperirea unor specii noi pentru știință, precum și la semnalarea unor genuri care nu au fost raportate anterior în Europa (ex. Astafurova & Proshchalykin 2017; Bogusch & Hadrava 2018; Bortolotti et al. 2018; Smit 2018; Wood et al. 2021, 2022; Wood & Monfared 2022; Reverté et al. 2023).

În ansamblu, aceste actualizări taxonomice și faunistice evidențiază faptul că există încă numeroase incertitudini legate de taxonomia și distribuția albinelor sălbatice din Europa (Rasmont et al. 2017; Ghisbain & Rosa et al. 2023). Această problemă a fost evidențiată clar în prima Listă Roșie a albinelor din Europa, unde aproximativ 55 % dintre speciile raportate au fost clasificate în categoria „Date insuficiente” (Nieto et al. 2014). Deși aproximativ 9% dintre specii au fost considerate amenințate, procentul real al speciilor amenințate s-ar fi situat între 4% (dacă niciuna dintre speciile incluse în categoria ”Date insuficiente” nu era amenințată) și aproximativ 60% (dacă toate speciile incluse în categoria ”Date insuficiente” ar fi fost considerate amenințate). Acest fapt evidențiază necesitatea colectării de date valide, prin activități ample de monitorizare desfășurate la scară continentală și subliniază urgența aprofundării cercetărilor taxonomice și ecologice, pentru a permite evaluarea corectă și aplicarea eficientă a strategiilor de conservare a faunei europene de albine (Potts et al. 2020).

Comisia Europeană (CE) este activ implicată în acțiuni de conservare a naturii. CE a mandatat un grup de experți să elaboreze un plan pentru monitorizarea polenizatorilor din Europa, care să includă și o strategie de dezvoltare a capacităților necesare pentru implementarea acestuia. Un raport privind fezabilitatea Schemei UE de Monitorizare a Polenizatorilor („EU-PoMS”) a fost publicat în octombrie 2020 și a identificat mai multe lacune în implementare, inclusiv lipsa resurselor taxonomice suficiente pentru albine și dipterele sirfide (Potts et al. 2020). În urma acestui raport, au fost demarate mai multe proiecte cu scopul de a: (i) consolida cunoștințele taxonomice în statele membre ale UE cu privire la albinele sălbatice, (ii) înțelege mai bine cauzele declinului acestora pe continent și (iii) dezvolta capacitățile necesare pentru monitorizarea și conservarea lor eficientă.

Cheia dedicată genurilor de albine din Europa, care a stat la baza acestei traduceri, este un rezultat important al proiectelor europene ORBIT („Dezvoltarea resurselor pentru inventarierea și taxonomia albinelor europene, având ca obiectiv crearea și centralizarea informațiilor taxonomice despre toate speciile de albine din Europa”, 2021–2024) și SPRING („Consolidarea refacerii populațiilor de polenizatori prin utilizarea indicatorilor și a monitorizării, având ca scop formarea cercetătorilor în identificarea polenizatorilor și perfecționarea protocoalelor de eșantionare, în vederea demarării unui amplu program de monitorizare a polenizatorilor la nivel European, 2021–2023). 

În acest context, au fost elaborate cheile ilustrate, gratuite și accesibile pentru determinarea genurilor de albine din Europa, menite să constituie un instrument important în formarea noilor generații de specialiști.