1. Antena foarte lungă, se extinde cel puțin până la tergitul 2 (Fig. 65); clipeul proeminent, proiectat în fața tangentei anterioare a ochiului compus (în vedere laterală) cu mai mult de 0,5 ori lățimea ochiului; clipeul adesea de culoare galbenă; limba întotdeauna relativ lungă. 2

– Toate aceste caractere nu apar niciodată împreună; antena scurtă, extinzându-se foarte rar dincolo de mezosoma; dacă antena este mai lungă, atunci limba este scurtă, iar clipeul este aplatizat sau doar slab convex. 4

2(1). Aripa anterioară cu două celule submarginale (Fig. 66a). Eucera Scopoli (parțial)

– Aripa anterioară cu trei celule submarginale (Fig. 66b). 3

3(2). Clipeul proeminent, în vedere laterală depășește marginea anterioară a ochiului compus cu mai mult de 0,5 ori lățimea ochiului (Fig. 67a); aria malară de obicei nu este liniară; partea superioară a ariei malare aproape întotdeauna mai mare decât cea inferioară; sternitul 6 cu carene posterolaterale adesea modificate, neliniare, curbate anterior spre exterior sau uneori aproape complet absente, dar cu o proeminență sau un lob anterolateral prezent, rareori lipsesc atât carenele, cât și lobii. Eucera Scopoli (subgenul Synhalonia)

– Clipeul aplatizat sau doar slab convex, în vedere laterală depășește doar ușor marginea anterioară a ochiului compus, cu cel mult 0,5 ori lățimea ochiului. (Fig. 67b); aria malară de obicei liniară și îngustă, partea superioară și inferioară aproximativ egale; sternitul 6 cu carene laterale convergente, simple, oblice sau curbate ușor la bază, doar rareori cu proeminențe anterolaterale sau lobi. Tetralonia Spinola

4(1). Ochi compuși foarte dezvoltați și măriți, cu marginile interne convergente puternic dorsal, contigui în partea dorsală sau separați printr-un spațiu care nu depășește jumătate din distanța maximă care îi separă în partea ventrală (Fig. 68a–b). 5

– Ochi compuși normali sau doar ușor dezvoltați, cu marginile interioare convergente ventral (Fig. 68c) sau dorsal; dacă această ultimă situație, atunci ochii sunt separați dorsal printr-un spațiu care depășește jumătate din distanța maximă care îi separă în partea ventrală.  6

6(4). Aripa cu trei celule submarginale (Fig. 69a). 7

– Aripa cu două celule submarginale (Fig. 69b). 29

7(6). Nervura bazală relativ scurtă, mai scurtă decât 2/3 din lungimea nervurii cubitale 1; nervulusul prefurcal sau interfurcal, niciodată postfurcal (Fig. 70a); limba relativ scurtă, cu articolele palpilor labiali aproximativ de aceeași lungime (Fig. 70c), rareori primele două articole semnificativ mai lungi; clipeul niciodată proeminent. 8

– Nervura bazală lungă, mai lungă decât 2/3 din lungimea nervurii cubitale 1 (raportul poate fi uneori ușor mai mic la speciile cu lungimea corpului sub 1 cm); nervulusul uneori interfurcal, adesea postfurcal (Fig. 70b); limba relativ lungă în raport cu lungimea capului; ultimele două articole ale palpilor labiali mult reduse (Fig. 70d); clipeul adesea proeminent, cu excepția subfamiliei Xylocopinae și la genul Bombus (Apidae). 18

8(7). A doua și a treia celulă submarginală au dimensiuni aproximativ egale (Fig. 71a); a doua nervură recurentă sinusoidală, în formă de „S” (Fig. 71a); glosa cu vârful bifid (Fig. 71c). Colletes Latreille

– A doua celulă submarginală vizibil mai mică decât a treia (Fig. 71b); a doua nervură recurentă niciodată în formă de „S” (Fig. 71b) (deși aproape în formă de „S”  la genul Melitta); glosa cu vârful ascuțit sau rotunjit, niciodată bifid (Fig. 71d). 9

9(8). Tegula mare, aproape cât scutul (Fig. 72a); scutelul cu unghiurile posterioare adesea proeminente și spinoase (Fig. 72a); lobul pronotal puternic proeminent, translucid și lamelar (Fig. 72a); șase tergite sunt vizibile dorsal. Nomiapis Cockerell

– Tegula de obicei mică, aproximativ jumătate din lungimea scutului (Fig. 72b); scutelul uniform rotunjit posterior (Fig. 72b); lobul pronotal fără lamelă translucidă (Fig. 72b); șapte tergite sunt vizibile dorsal. 10

10(9). Antena cu cele patru articole apicale pliate, sub formă aproximativ triunghiulară (Fig. 73a); fosetele antenale situate sub mijlocul lungimii feței (reprezentat de o linie imaginară care unește punctele mediane ale ochilor compuși), separate de clipeu printr-o distanță mai mică sau egală cu diametrul unei fosete antenale (Fig. 73c); clipeul cel mult puțin mai lung decât labrul. Systropha Illiger

– Antena cu articolele apicale liniare (Fig. 73b); fosetele antenale situate în zona mediană a feței (Fig. 73d), intersectate sau adiacente liniei imaginare care unește punctele mediane ale ochilor compuși, întotdeauna separate de clipeu printr-o distanță mai mare decât diametrul unei fosete antenale; clipeul vizibil mai lung decât labrul. 11

11(10). Nervura bazală puternic curbată (Fig. 74a). 12

– Nervura bazală dreaptă sau doar ușor curbată (Fig. 74b). 17

12(11). Aria paraoculară inferioară adânc tăiată în partea inferioară, astfel încât clipeul apare trilobat (Fig. 75a); corp foarte scurt, 3,5–5,5 mm lungime; cuticulă cu reflexe metalice, pete și dungi colorate deschise la culoare, extinse pe suprafață mare; celula marginală rotunjită sau trunchiată apical (Fig. 75c), cu apexul îndepărtat de marginea aripii; celulele submarginale 2 și 3 de dimensiuni aproximativ egale (Fig. 75c). 13

– Clipeul diferit, aria paraoculară obișnuită (Fig. 75b); corp mai mare; cuticulă închisă la culoare, fără pete galbene, rareori cu reflexe metalice; celula marginală ascuțită apical, atașată sau foarte apropiată de marginea aripii (Fig. 75d); a treia celulă submarginală cel puțin de două ori mai mare decât a doua celulă submarginală (Fig. 75d). 14

13(12). Tergitul 2 predominant galben, cu dungă centrală închisă la culoare, zona marginală a T2 hialină-galbenă (Fig. 76a). Nomioides Schenck

– Tergitul 2 brun până la negru, cu o dungă mediană galbenă (uneori limitată la două pete laterale mici) (Fig. 76b). Ceylalictus Strand

14(12). Tergitele 1–3 cu cuticula foarte des complet roșie și mai mult sau mai puțin glabră, fără pilozitate catifelată; flagelul cu articole puternic bombate ventral (Fig. 77a); clipeul întotdeauna negru. Sphecodes Latreille

– Metasoma cu cuticula neagră sau rar roșie, cel mai adesea cu benzi sau pete de peri catifelați; flagelul cu articole care nu sunt bombate ventral (Fig. 77b); clipeul, apical, adesea cu o pată transversală de culoare deschisă. 15

15(14). Tergite cu benzi bazale tomentoase, deschise la culoare, continue sau întrerupte median (Fig. 78a); a treia nervură transversală submarginală și a doua nervură recurentă adesea mai subțiri decât celelalte nervuri (Fig. 78c). Lasioglossum Curtis

– Tergitele cu benzi apicale tomentoase, continue sau întrerupte median (Fig. 78b); a treia nervură transversală submarginală și a doua nervură recurentă de grosime similară cu celelalte nervuri (Fig. 78d). 16 

16(15). Cel puțin capul și mezosoma cu reflexe metalice aurii sau verzi (Fig. 79a); apexul gonostilului uneori bifid, cu o adâncitură longitudinală profundă ce formează un lob lung și subțire (absent la S. gemmea) (Fig. 79c); tergitele complet acoperite, la unele specii, cu peri culcați, deși, care ascund suprafața cuticulei. Seladonia Robertson

– Cuticulă neagră, fără irizații pronunțate (Fig. 79b); apexul gonostilului niciodată bifid (Fig. 79d–e); tergitele niciodată complet acoperite cu peri culcați, deși. Halictus Latreille

17(11). Al treilea articol antenal mai scurt sau egal ca lungime cu al patrulea, niciodată mai lung (Fig. 80a); tarsele cu articolul apical vizibil dilatat (Fig. 80c); foseta antenală cu o singură sutură subantenală care se extinde până la clipeu; clipeul și ariile paraoculare, în partea inferioară, negre. Melitta Kirby

– Raporturile dintre articolele antenale foarte variabile, A3 < A4 până la A3 > A4 (Fig. 80b); tarsele cu articolul apical nedilatat (Fig. 80d); foseta antenală cu două suturi subantenale care se extind până la clipeu; clipeul și uneori ariile paraoculare, în partea inferioară, cu pete galbene sau albe. Andrena Fabricius (parțial)

18(7). Cuticulă cu pete galbene sau roșii mari, pe diverse părți ale corpului; pilozitate rară, fără pete contrastante de perișori albi; celula marginală se îngustează spre vârf, în apropierea marginii aripii anterioare (Fig. 81a). Nomada Scopoli (parțial)

– Cuticulă închisă la culoare, fără pete galbene, uneori roșiatică pe față, mezonotum, tergitul 1 și picioare; pilozitate formată din pete sau benzi de perișori deschiși la culoare; celula marginală are apexul îngustat sau curbat, îndepărtat de marginea aripii anterioare (Fig. 81b). 19

19(18). Nervulusul cel mai adesea pre- sau interfurcal (Fig. 82a); dacă este poziționat postfurcal, atunci este separat de nervura bazală printr-o distanță mult mai mică decât propria lui lungime (Fig. 82b). 20

-  Nervulusul poziționat vizibil postfurcal, separat de nervura bazală printr-o distanță cel puțin egală cu propria sa lungime (Fig. 82c). 26

20(19). A treia celulă submarginală la fel de mare ca prima și a doua combinate, a doua celulă puternic îngustată anterior (Fig. 83a); specii de dimensiuni foarte mari (lungimea corpului peste 15 mm), adesea de culoare închisă, cu aripi care prezintă reflexe metalice purpurii.  Xylocopa Latreille

– A treia celulă submarginală mai mică decât prima și a doua combinate, a doua mai lată anterior (Fig. 83b); specii adesea mai mici (cu excepția genului Bombus), cu aripi fără reflexe metalice.  21

21(20). Marginea internă a ochilor compuși este complet mărginită de o carenă (Fig. 84a), ochii convergenți dorsal (Fig. 84a); prima nervură recurentă este poziționată interfurcal față de a doua nervură transversală submarginală (Fig. 84c); metasoma roșie.  Epeoloides Giraud

– Marginea internă a ochilor compuși fără carenă (Fig. 84b), ochii cu marginile interne paralele sau convergente spre clipeu (Fig. 84b); prima nervură recurentă vizibil poziționată prefurcal față de a doua nervură transversală submarginală (cu excepția genului Habropoda) (Fig. 84d); metasoma neagră sau colorată diferit.  22

22(21). Metasoma neagră sau, cel mai frecvent, cu reflexe metalice albăstrui sau verde-aurii, cu pilozitate rară și fără benzi de perișori; tergitul 7 este îndoit spre partea ventrală, aparent ascuns sub tergitul 6. (Fig. 85a); tibia posterioară cu o placă bazitibială în formă de dinte, localizată în treimea bazală a tibiei (Fig. 85b). Ceratina Latreille

– Metasoma fără reflexe metalice evidente; pilozitate abundentă, aceasta include benzi sau smocuri de peri; tergitul 7 niciodată îndoit ventral sub tergitul 6; tibia posterioară fie fără placa bazitibială, sau dacă este prezentă atunci placa bazitibială este circulară și este situată la baza tibiei (Fig. 85c).  23

23(22). Fața cu cuticula neagră; aria malară cel puțin la fel de lungă ca al treilea articol antenal (Fig. 86a); prima celulă submarginală aproape complet traversată de o nervură fină (Fig. 86c). Bombus Latreille

– Fața cu pete galbene; aria malară slab dezvoltată sau vizibil mai scurtă decât al treilea articol antenal (Fig. 86b); prima celulă submarginală fără nervură sau cu o nervură scurtă care pătrunde slab în celulă (Fig. 86d). 24

24(23). Prima nervură recurentă este interfurcală față de a doua nervură transversală submarginală (Fig. 87a); a treia nervură transversală submarginală se inseră aproximativ la jumătatea celulei marginale. (Fig. 87a); nervulusul postfurcal (Fig. 87a).  Habropoda Smith

– Prima nervură recurentă se unește cu mijlocul celei de-a doua celule submarginale (Fig. 87b); a treia nervură transversală submarginală se inseră în treimea apicală a celulei marginale (Fig. 87b); nervulusul pre- sau interfurcal (Fig. 87b). 25

25(24). Aroliul este prezent între ghearele tarsale (Fig. 88a). Anthophora Latreille

– Aroliul este absent între ghearele tarsale (Fig. 88b).  Amegilla Friese

27(26). Scutelul aplatizat, extins puternic spre partea posterioară, acoperind metanotul și propodeul (Fig. 89a); aroliul absent; pilozitatea metasomei formată din pete tomentoase, albe. Thyreus Panzer

– Scutelul uniform rotunjit, cu doi spini slabi până la bine dezvoltați, nu se extinde spre partea posterioară (Fig. 89b); aroliul prezent; pilozitate în general mai lungă, variind la culoare de la neagră, brună, bej, până la albă, cel puțin pe față, mezosomă și tergitul 1.  Melecta Latreille

28(26). Mandibula adesea bidentată; sternitele 4–5 cu sau fără (la E. tarsalis) franjă apicală de peri; pedicelul complet vizibil (Fig. 90a); palpii maxilari cu un singur articol. Epeolus Latreille

– Mandibula unidentată; sternitele 3–5 cu franjă apicală de peri; pedicelul parțial ascuns în scap (Fig. 90b); palpii maxilari cu două articole.  Triepeolus Robertson

29(6). Prima celulă submarginală are cel puțin de două ori lungimea celei de-a doua celule, măsurată de-a lungul marginii posterioare (Fig. 91a); prima nervură recurentă este cel mai adesea pre- sau interfurcală, foarte rar postfurcală (Fig. 91a).  30

– Prima celulă submarginală este de lungime egală sau mai scurtă decât a doua, măsurată de-a lungul marginii posterioare (Fig. 91b); prima nervură recurentă este adesea puternic postfurcală (unindu-se cu a doua celulă submarginală) (Fig. 91b), mai rar interfurcală. 31

30(29). Limbă scurtă, cu glosa bifidă; palpii labiali cu articole de lungimi asemănătoare (Fig. 92a); fața fără pilozitate abundentă, cu pete colorate mari, deschise la culoare, pe clipeu și aria paraclipeală (Fig. 92a); corpul mai scurt de 10 mm, cu pilozitate foarte rară.  Hylaeus Fabricius

– Limbă lungă, cu glosa ascuțită; palpii labiali cu primele două articole remarcabil de alungite (Fig. 92b); fața cu peri albi abundenți și cuticulă închisă la culoare; corpul mai lung de 10 mm, cu pilozitate abundentă. Ammobatoides Radoszkowski

31(29). Clipeul proeminent, văzut lateral, depășește anterior marginea ochiului compus cu mai mult de 1/2 din lățimea ochiului (Fig. 93a). 32

– Clipeul aplatizat sau doar slab convex, văzut lateral, marginea anterioară a ochiului compus aproape paralelă cu marginea anterioară a feței (Fig. 93b). 36

32(31). Vârful celulei marginale este ascuțit, nu se distanțează de marginea aripii. (Fig. 94a); tergitele în mare parte glabre, cu pete deschise la culoare, abundente. Nomada Scopoli (parțial)

– Vârful celulei marginale este curbat apical, depărtându-se de marginea aripii (Fig. 94b); tergitele bazale variabil roșiatice, iar tergitul/tergitele apicale închise la culoare, fără pete colorate deschise, uneori cu pete de pubescență tomentoasă albă. 33

33(32). Scapul mai scurt de două ori decât lățimea sa (Fig. 95a); mandibula bidentată (Fig. 95a); labrumul mai lat decât lung (Fig. 95a); marginea apicală a clipeului fără smocuri de peri (Fig. 95a); celula marginală cu vârful ascuțit, cu o nervură scurtă care pornește din mijlocul apexului celulei marginale (Fig. 95c). Biastes Panzer

– Scapul mai lung de două ori decât lățimea sa (Fig. 95b); mandibula unidentată (Fig. 95b); labrumul cel puțin la fel de lung cât este de lat (Fig. 95b); marginea apicală a clipeului cu smocuri de peri dispuși lateral, lângă baza mandibulei (Fig. 95b); celula marginală apical trunchiată și puternic curbată față de marginea anterioară a aripii, cu nervura sa ventrală extinzându-se dincolo de apexul celulei. (Fig. 95d). 34

34(33). Prima nervură recurentă se unește spre jumătatea apicală a celei de-a doua celule submarginale, astfel încât a doua celula medială se îngustează anterior (Fig. 96a); labrumul scurt, la fel de lat cât este de lung. Parammobatodes Popov

–  Prima nervură recurentă se unește spre jumătatea bazală a celei de-a doua celule submarginale, iar a doua celulă medială este, în consecință, cel mult ușor îngustată anterior (Fig. 96b); labrumul lung, adesea mult mai lung decât lat, extins ventral sub mandibulele închise. 35

36(31). Celula marginală trunchiată apical (Fig. 97a) și clar separată de marginea anterioară a aripii; fiecare fosetă antenală are câte două suturi subantenale care se extind până la clipeu (Fig. 97c). 37

— Celula marginală cu apexul ascuțit sau rotunjit (Fig. 97b), în general apropiată de marginea anterioară a aripii; foseta antenală cu o singură sutură subantenală care se extinde până la clipeu (Fig. 97d). 39

37(36). Prima celulă submarginală vizibil mai mare decât a doua (Fig. 98a); prima nervură recurentă interfurcală. Gen răspândit pe scară largă în Europa. Panurginus Nylander

— Prima celulă submarginală de dimensiune egală cu a doua (Fig. 98b); prima nervură recurentă postfurcală. 38

38(37). Corpul fără pete de culoare galbenă (Fig. 99a); clipeul negru (Fig. 99b). Panurgus Panzer

— Corpul cu pete deschise la culoare (Fig. 99c); clipeul albicios (Fig. 99d). Camptopoeum Spinola

39(36). Fosetele antenale vizibil situate sub jumătatea lungimii feței, determinată de o linie imaginară care unește punctele mediane ale ochilor compuși, foarte frecvent separate de clipeu printr-o distanță mai mică sau egală cu diametrul fosetei antenale (Fig. 100a); iar clipeul cel mult ușor mai lung decât labrumul. 40

— Fosetele antenale situate în partea centrală a feței, intersectate sau apropiate de linia imaginară care unește punctele mediane ale ochilor compuși, întotdeauna separate de clipeu printr-o distanță mai mare decât diametrul fosetei antenale (Fig. 100b); sau clipeul vizibil mai lung decât labrumul. 42

40(39). Scutelul la fel de lung sau mai scurt decât aria bazală orizontală a propodeului (Fig. 101a); văzut lateral, propodeul este rotunjit, fără a forma un unghi clar între suprafața sa orizontală și cea înclinată; tergitele fără benzi apicale de pubescență tomentoasă; fața fără peri rigizi; prima nervură recurentă postfurcală (Fig. 101c).  Dufourea Lepeletier

— Scutelul mai lung decât aria bazală orizontală a propodeului (Fig. 101b); văzut lateral, propodeul formează un unghi clar între suprafața sa orizontală și cea înclinată; tergitele cu benzi apicale de pubescență tomentoasă; fața uneori cu peri rigizi pe frunte; prima nervură recurentă interfurcală (Fig. 101d) sau postfurcală.  41

42(39). Tibia posterioară cu placă bazitibială în formă de semidisc (Fig. 102a). 43

— Tibia posterioară fără placă bazitibială sau cu placa bazitibială redusă la un dinte mic (Fig. 102b). 44

43(42). Clipeul galben; piciorul posterior cu femurul și tibia puternic dilatate (Fig. 103a); tergitul 7 cu placă pigidială.  Macropis Panzer

— Clipeul negru; piciorul posterior simplu, tibia și femurul nedilatate (Fig. 103b); tergitul 7 fără placă pigidială. Andrena Fabricius (parțial)

44(42). Bazitarsul posterior cu pilozitate dorsală de cel puțin trei ori mai lungă decât lățimea maximă a tarsului (Fig. 104a); limba relativ scurtă, cu articolele palpilor labiali de lungimi aproximativ egale (Fig. 104c); mandibula bidentată. Dasypoda Latreille

— Bazitarsul posterior cu pilozitate dorsală scurtă, niciodată mai lungă decât de două ori lățimea maximă a tarsului (Fig. 104b); limba relativ lungă, cu ultimele două articole ale palpilor labiali mult reduse (Fig. 104d); mandibula de obicei cu cel puțin trei dinți (cu excepția speciilor cleptoparazite). 45

45(44). Tibia posterioară cu placa bazitibială redusă la un dinte mic (Fig. 105a); tergitul 7 cu placă pigidială în formă de dinte, subțire și ascuțită (Fig. 105b); mandibula tridentată, cu dinți de lungime aproximativ egală, dintele central fiind cel mai dezvoltat (Fig. 105c). Lithurgus Latreille

— Tibia posterioară fără placă bazitibială; tergitul 7 fără placă pigidială, rotunjit apical, decupat sau cu unu sau mai mulți dinți; mandibula cu mai mulți dinți, dintele apical fiind mai lung decât ceilalți.  46

46(45). Metasoma neagră sau brună, sau acoperită, în general, cu benzi sau pete colorate galbene; a doua nervură recurentă vizibil postfurcală (Fig. 106a) sau interfurcală (Fig. 106b), dacă este prefurcală, atunci metasoma prezintă pete galbene. 47

— Metasoma neagră sau brună, uneori roșie sau cu reflexe metalice; a doua nervură recurentă adesea vizibil poziționată prefurcal (Fig. 106c), uneori doar ușor prefurcală (Fig. 106d).  53

47(46). Aroliu absent între ghearele tarsale (Fig. 107a) sau redus la un păr mic, ascuțit. 48

— Aroliu prezent între ghearele tarsale, uneori extrem de mic, dar întotdeauna vizibil și rotunjit apical (Fig. 107b). 50

48(47). Axila ascuțită posterior, uneori prelungită sub formă de dinte pronunțat (Fig. 108a); omaulusul lamelar; lobul pronotal cu o lamelă largă, translucidă, puternic proeminentă (Fig. 108a); gena cu o carenă preoccipitală inferioară evidentă, care pornește de la articulația mandibulară (Fig. 34c); clipeul cel mult de 1,5 ori mai lat apical decât bazal (Fig. 108c). Icteranthidium Michener

— Axila uniform rotunjită (Fig. 108b), uneori separată de scutel printr-o adâncitură slabă; lobul pronotal adesea carenat, dar rareori ridicat sub formă de lamelă translucidă (ca la Pseudoanthidium, subgenurile Pseudoanthidium și Royanthidium); carena preoccipitală inferioară, în general absentă, dacă este prezentă, atunci nu ajunge până la articulația mandibulară (Fig. 34d); clipeul aproximativ de două ori mai lat în partea apicală decât bazal (Fig. 108d), cu excepția genului Pseudoanthidium, subgenul Royanthidium, unde este de 1,5 ori mai lat. 49

49(48). Aripa are adesea peste 8 mm lungime; dacă este mai scurtă, atunci clipeul are marginile bazală și laterale oblice sau aproape oblice, formând un unghi distinct (Fig. 109a); suturile subantenale sunt drepte și paralele sau oblice, convergând spre clipeu (Fig. 109a); marginea posterioară a scutelului abia depășește metanotul (Fig. 109c); propodeul rareori prezintă o zonă mică, nepunctată, netedă și lucioasă, de obicei este mat sau mai des punctat; tergitul 7 prezintă de obicei cel puțin trei dinți apicali puternici, dintele central uneori mult redus, iar cei laterali uneori transformați în lobi (Fig. 109e); cel puțin tergitul 6, iar uneori și cele precedente, cu dinte lateral (Fig. 109e). Anthidium Fabricius

— Aripa nu depășește niciodată 8 mm lungime; clipeul cu marginea bazală convexă, iar marginile laterale arcuite în sus, fără a forma un unghi (Fig. 109b); suturile subantenale curbate, convexe lateral (Fig. 109b); marginea posterioară a scutelului prelungită posterior, depășește deasupra metanotul și propodeul (Fig. 109d); propodeul întotdeauna în mare parte nepunctat, neted și lucios; tergitul 7 rotunjit (Fig. 109f), cu o excavație apicală (Fig. 109g). Pseudoanthidium Friese

50(47). Cel puțin tibia anterioară prezintă doi dinți dorso-apicali (Fig. 110a); axila adesea modificată, spiniformă; petele galbene sau roșiatice absente sau puternic reduse la unele specii.  Stelis Panzer

— Tibiile cu un singur dinte dorso-apical sau fără un astfel de dinte (Fig. 110b), uneori cu dintele lățit sau bifid apical (Fig. 110c); axila uniform rotunjită; petele galbene sau roșiatice întotdeauna prezente și abundente (cu excepția speciei Trachusa byssina). 51

51(50). Lungimea corpului <8 mm; partea superioară a omaulusului lamelată; scutelul se suprapune peste (depășește) metanot și propodeu (Fig. 111a). Anthidiellum Cockerell

— Lungimea corpului egală sau >8 mm; partea superioară a omaulusului unghiulară sau rotunjită; scutelul se suprapune doar peste metanot (Fig. 111b–c). 52

52(51). Tibia mediană dințată apical, fie cu un singur dinte, fie cu 2 dinți, în această situație apare ca bifidă (Fig. 110c); cuticula prezintă frecvent pete roșiatice, uneori galbene; a doua nervură recurentă întotdeauna vizibil postfurcală (Fig. 112a); tergitul 7 întotdeauna cu trei dinți apicali puternici; marginea apicală a tergitului 6 adesea prelungită sub formă de lob trunchiat, care se suprapune peste tergitul 7. Rhodanthidium Isensee

— Tibia mediană cu o proeminență dorsală apicală rotunjită (Fig. 110b); mezo- și metasoma fără dungi sau pete colorate, iar a doua nervură recurentă este poziționată interfurcal (subgenul Trachusa), sau mezo- și metasoma cu pete deschise la culoare, iar a doua nervură recurentă vizibil prefurcală (subgenul Archianthidium, Fig. 112b); tergitul 7 uneori fără dinți apicali puternici. Trachusa Panzer

53(46). Aroliul absent între ghearele tarsale, cel puțin la piciorul posterior (Fig. 113a); cuticula roșie, neagră sau brună, fără reflexii metalice. 54

— Aroliul prezent între ghearele tarsale (Fig. 113b); cuticula prezintă uneori reflexii metalice. 58

54(53). Axila nu este modificată sub formă de dinte, iar scutelul niciodată prelungit posterior peste metanot (Fig. 114a); mandibula lată, cu cel puțin trei dinți sau cu margine apicală lată, fără dinți (Fig. 114c).  Megachile Latreille

— Axila modificată sub formă de dinte (Fig. 114b) sau scutelul este modificat, dezvoltat posterior sau cu doi dinți laterali (Fig. 115c); mandibula cel mai adesea uni- sau bidentată, rar tridentată. 55

55(54). Axila modificată, spiniformă (Fig. 115a); tergitul 7 cu 4 până la 8 dinți apicali (Fig. 115b); metanotul uniform rotunjit (Fig.115a); ochiul compus cu pilozitate rară, dar vizibilă (cu excepția speciei C. decipiens). Coelioxys Latreille

— Axila nemodificată (Fig. 115c); tergitul 7 cu maximum doi dinți; metanotul adesea modificat (cu excepția genului Paradioxys), cu un spine median sau o proeminență mediană (Fig. 115c); ochiul compus lipsit de peri (glabru). 56

56(55). Scutelul cu marginea posterioară carenată ascuțit (Fig. 116a); tergitul 7 nu este vizibil; tergitele 3–5 cu zonele marginale netede și lucioase, relativ late, cel puțin cât diametrul ocelului lateral; tergitele fără franje apicale de peri. Paradioxys Mocsáry

— Scutelul cu marginea posterioară convexă în porțiunea mediană (Fig. 116b); tergitul 7 nu este complet acoperit de tergitul 6, cel puțin apexul este vizibil; tergitele 3–5 cu zonele marginale netede și lucioase neclar delimitate sau înguste, mult mai înguste decât diametrul ocelului lateral; tergitele prezintă apical pilozitate vizibilă. 57

57(56). Labrumul fără carenă bazală transversală (Fig. 117a); coxa anterioară cu fața anterioară uniform rotunjită. Dioxys Lepeletier & Serville

— Labrumul cu carenă bazală transversală vizibilă între mandibulele închise și clipeu (Fig. 117b); coxa anterioară cu fața internă modificată, cu un dinte situat median, restul suprafeței convexă. Aglaoapis Cameron

58(53). Axilele modificate, spiniforme (Fig. 118a–b). 59

— Axilele uniform rotunjite (Fig. 118c–d). 60

59(58). Tergitul 7 slab sclerificat (brun), complet ascuns sub tergitul 6; tergitul 1 cu o carenă transversală puternică între fața anterioară și cea dorsală (Fig. 119a); propodeul cu o arie bazală orizontală evidentă, formată dintr-un șir de fosete transversale delimitate de carene; scutelul nu se prelungește spre partea posterioară. (Fig. 119a). Heriades Spinola (parțial)

— Tergitul 7 normal sclerificat (negru), uneori mic, dar niciodată complet ascuns sub tergitul 6; tergitul 1 necarenat, înclinat rotunjit apical sau cu o carenă slab vizibilă (Fig. 119b); propodeul oblic sau vertical, fără aria bazală distinctă delimitată de carenă; scutelul prelungit posterior peste metanot și propodeu (Fig. 119b). Osmia Panzer (subgenul Hoplosmia)

61(60). Tergitul 1 cu o carenă transversală pronunțată între porțiunea bazală înclinată și discul tergitului (Fig. 120a); propodeul cu aria bazală orizontală evidentă, formată din șiruri transversale de fosete delimitate de carene (Fig. 119a). Heriades Spinola (parțial)

— Tergitul 1 fără carenă, fie rotunjit și înclinat, fie cu o creastă transversală slabă, abia vizibilă (Fig. 120b); aria bazală a propodeului înclinată și fără carenă posterioară evidentă (Fig. 119b). Protosmia Ducke

62(60). Tergitul 6 cu o carenă preapicală transversală bine dezvoltată, uneori formând un rând de dinți; liniile parapsidale cel puțin de lungimea a 4 puncte de pe mezonot (Fig. 121a); aria bazală a propodeului evidentă, orizontală și delimitată posterior printr-o carenă; distribuită doar în sud-estul Europei. Hofferia Tkalců

— Tergitul 6 fără carenă preapicală; liniile parapsidale variabile (Fig. 121a–b); în majoritatea cazurilor aria bazală a propodeului este redusă, înclinată și fără carenă; larg distribuită în întreaga Europă. 63

63(62). Corp alungit și subțire, scutul la fel de lung ca distanța intertegulară sau mai lung; porțiunea bazală a propodeului adesea la fel de lungă ca metanotul (Fig. 122a); metasoma cilindrică; al treilea articol al palpilor labiali aliniat cu primele două, iar al patrulea articol este orientat spre lateral. Chelostoma Latreille

— Corp adesea mai scurt, scutul de obicei mai scurt decât distanța intertegulară; porțiunea bazală a propodeului adesea mai scurtă decât metanotul (Fig. 122b); metasoma ovală; articolele trei și patru ale palpilor labiali orientate spre lateral.  64

64(63). Liniile parapsidale absente sau punctiforme, rareori mai lungi decât două puncte mezonotale (Fig. 121b); cuticula adesea cu reflexe metalice; tergitul 6, în majoritatea cazurilor, fără dinte lateral (Fig. 123a); sternitul 6 fără lobi bazali, dacă nu sunt îndeplinite primele trei caractere diagnostice (la Allosmia, Nasutosmia cu cuticulă neagră și linii parapsidale liniare sau la Helicosmia cu tergitul 6 dințat), atunci sternitul 6 este lipsit de extensii la bază. Osmia Panzer (parțial)

— Liniile parapsidale liniare, având cel puțin lungimea a patru puncte mezonotale. (Fig. 121a); cuticula fără reflexe metalice; tergitul 6 cu dinți laterali în cele mai multe cazuri (Fig. 123b); sternitul 6 cu lobi bazali în cele mai multe cazuri, dacă tergitul 6 nu este dințat (Stenosmia și Megahoplitis), atunci stigma are lungimea egală cu jumătate din lungimea celulei marginale, iar jumătatea inferioară a omaulus este carenată. Hoplitis Klug