1. Aripa anterioară cu trei celule submarginale (Fig. 1a). 2

– Aripa anterioară cu două celule submarginale (Fig. 1b). 29

2(1). Tibia posterioară cu corbiculă (coșuleț de polen) triunghiulară, cu fața exterioară plană, netedă și lucioasă, mărginită de peri lungi, ușor curbați spre interior (Fig. 2a); specii eusociale. 3

– Tibia posterioară cu formă sau pilozitate diferită (Fig. 2b–c); specii solitare, sociale sau parazite. 4

3(2). Ochiul compus păros; cuticula vizibilă, adesea brună, nu este acoperită de pilozitate deasă; aripa cu celula marginală foarte alungită și ușor curbată (Fig. 3a); tibia posterioară fără pinten. Apis Linnaeus

– Ochiul compus glabru; cuticula acoperită de pilozitate deasă, uneori de culoare închisă cu pete deschise (galbene, portocalii, albe și/sau roșii); aripa cu celula marginală abia mai lungă decât distanța dintre vârful acesteia și apexul aripii (Fig. 3b); tibia posterioară cu doi pinteni. Bombus Latreille (parțial)

4(2). Nervura bazală relativ scurtă, mai scurtă decât 2/3 din lungimea nervurii cubitale 1; nervulusul prefurcal sau interfurcal, niciodată postfurcal (Fig.4a); limba relativ scurtă, adesea mai scurtă decât capul, cu palpii labiali având articole de lungimi aproximativ egale (Fig.4c). În cazuri rare, limba este mai lungă decât capul sau primele două articole ale palpilor labiali sunt vizibil mai lungi decât cele distale, iar nervulusul este vizibil poziționat prefurcal. 5

– Nervura bazală relativ lungă, mai lungă decât 2/3 din lungimea nervurii cubitale 1 (raportul poate fi ușor mai mic la speciile cu o lungime a corpului sub 10 mm); nervulusul adesea postfurcal (Fig.4b), uneori interfurcal; limba relativ lungă, de obicei cât lungimea capului sau mai lungă decât acesta; palpii labiali cu primele două articole alungite, mai lungi decât cele două articole apicale, care sunt mult reduse în lungime (Fig.4d). 16

5(4). A doua și a treia celulă submarginală de dimensiuni mai mult sau mai puțin egale; a doua nervură recurentă sinusoidală, în formă de „S” (Fig. 5a); marginile interne ale ochilor compuși convergente spre clipeu (Fig. 5c); tergitele închise la culoare, frecvent cu benzi apicale de perișori deschiși la culoare; vârful glosei bifid (Fig. 5c). Colletes Latreille

– A doua celulă submarginală vizibil mai mică decât a treia; a doua nervură recurentă niciodată în formă de „S” (Fig. 5b); marginile interne ale ochilor compuși converg spre vertex sau sunt paralele (Fig. 5d); culoarea tergitelor și pilozitatea variabilă; vârful glosei ascuțit, niciodată bifid (Fig. 5d). 6

6(5). Tergitul 5 cu rima (adâncitură superficială mediană glabră sau cu perișori scurți, culcați) (Fig. 6a). 7
– Tergitul 5 fără rima (Fig. 6b). 9

7(6). Tergitele cu benzi bazale sau pete de pubescență tomentoasă, deschisă la culoare (cu excepția unor specii precum Lasioglossum sexstrigatum, care prezintă pete bazale și benzi apicale înguste de perișori) (Fig. 7a) și/sau a treia nervură transversală submarginală și a doua nervură recurentă reduse, vizibil mai subțiri decât celelalte nervuri (Fig. 7c). Lasioglossum Curtis

– Tergitele cu benzi apicale sau pete de pubescență tomentoasă, deschisă la culoare (Fig. 7b), iar a treia nervură transversală submarginală și a doua nervură recurentă sunt la fel de groase ca celelalte nervuri (Fig. 7d). 8

8(7). Cuticula neagră, fără reflexii metalice (Fig. 8a); tergitele niciodată acoperite în întregime de peri deși și culcați. Halictus Latreille

– Cel puțin capul și mezosoma cu reflexii metalice aurii sau verzui (Fig. 8b); la unele specii, tergitele sunt complet acoperite de peri culcați, deși, care ascund complet cuticula. Seladonia Robertson

9(6). Fovea facială (adâncitură acoperită cu peri scurți, deși și catifelați) clar vizibilă de-a lungul marginii interne a ochiului compus (Fig. 9a); fosetele antenale prezintă întotdeauna două suturi subantenale care se extind până la clipeu (Fig. 9a); scopa bine dezvoltată pe tibia, bazitars și femurul posterior; peri lungi prezenți pe trohanter (formează o structură numită flocculus)  (Fig. 9c).  Andrena Fabricius

– Foveele faciale absente (Fig. 9b); fosetele antenale prezintă de obicei o singură sutură subantenală care se extinde până la clipeu (Fig. 9b; două suturi la genul Melitturga); scopa, când este prezentă, este limitată la tibia și bazitarusul posterior, fără peri lungi pe trohanter (Fig. 9d). 10

10(9). Metasoma adesea cu cuticulă roșiatică (rar predominantă sau complet neagră); specii cleptoparazite: picioarele posterioare cu pilozitate mult redusă, fără peri specializați dispuși sub formă de scopa (Fig. 10a). Sphecodes Latreille

– Metasoma neagră, uneori neagră cu pete galbene; specii care își construiesc cuiburi: picioarele posterioare cu scopa prezentă pe femur și/sau tibia posterioară (Fig. 10b). 11

11(10). Tegula remarcabil de mare, aproape cât lungimea scutului (Fig.11a); lobul pronotal puternic proeminent, translucid, sub formă de lamelă (Fig. 11a); scutelul cu unghiul latero-posterior adesea proeminent și spinos (Fig. 11a). Nomiapis Cockerell

– Tegula mică, aproximativ jumătate din lungimea scutului (Fig.11b); lobul pronotal fără lamelă translucidă (Fig. 11b); scutelul rotunjit posterior (Fig. 11b). 12

12(11). Albine foarte mici: aripa < 3 mm; aria paraoculară, anterior, decupată adânc, astfel încât clipeul pare trilobat (Fig. 12a); cuticula cu reflexii metalice și pete galbene (Fig. 12c). 13

– Albine de dimensiuni mari: aripa > 5 mm; aria paraoculară obișnuită (Fig. 12b); cuticula închisă la culoare, fără aspect metalic și fără pete galbene (Fig. 12d). 14

13(12). Tergitele 1–2 predominant galbene, cu dungi mediane de culoare închisă (Fig. 13a); zona marginală a tergitului 2 hialină, galbenă. Nomioides Schenck

– Tergitul 1 predominant brun până la negru, cu dunga mediană galbenă (uneori redusă la două pete laterale mici); zona marginală a tergitului 2 predominant închisă la culoare, opacă (Fig. 13b). Ceylalictus Strand 

14(12). Aripa cu celula marginală trunchiată apical și curbată spre interior, îndepărtată de marginea anterioară a aripii; a treia celulă submarginală mai mare decât celelalte (Fig. 14a); din foseta antenală pornesc două suturi subantenale care se extind până la clipeu (Fig. 14c). Melitturga Latreille

– Aripa cu celula marginală ascuțită apical, atașată de marginea anterioară a aripii; a treia celulă submarginală mai mică decât prima (Fig. 14b); foseta antenală prezintă o singură sutură subantenală care se extinde până la clipeu (Fig. 14d). 15

15(14). Fosetele antenale sunt vizibil situate sub mijlocul feței (reprezentat de o linie imaginară care unește punctele mediane ale ochilor compuși), foarte adesea separate de clipeu printr-o distanță mai mică sau egală cu diametrul unei fosetei antenale (Fig. 15a); clipeul scurt, puțin mai lung decât labrul; tergitele acoperite cu peri lungi și deși, formând scopa pe partea dorsală a metasomei; limba relativ lungă, cât lungimea feței. Systropha Illiger

– Fosetele antenale situate la mijlocul feței, intersectate de o linie imaginară, sau adiacente ei, care unește punctele mediane ale ochilor compuși, întotdeauna separate de clipeu printr-o distanță mai mare decât diametrul unei fosete antenale (Fig. 15b); clipeul mai lung decât labrul; tergitele fără pilozitate lungă (scopa); limba mai scurtă decât fața. Melitta Kirby

16(4). Specii mari, uniform acoperite cu pilozitate bine dezvoltată, formată din peri negri, abundenți, uneori cu benzi de perișori galbene pe mezonotum și benzi de perișori roșii sau albe pe ultimele segmente ale metasomei; prima celulă submarginală traversată de o nervură fină și lungă care pornește de la baza stigmei (Fig. 16a); celula marginală se extinde lateral mult dincolo de a treia celulă submarginală; specii parazite, fără peri specializați lungi pe piciorul posterior sau pe partea ventrală a metasomei. Bombus Latreille (subgenul Psithyrus)

– Specii de dimensiuni variabile, cu pilozitate mai scurtă sau cu pilozitate colorată diferit; prima celulă submarginală fără o nervură fină sau, dacă aceasta este prezentă, mai scurtă decât jumătate din lungimea celulei (Fig. 16b); celula marginală se extinde doar ușor dincolo de a treia celulă submarginală; structuri de colectare a polenului prezente fie pe piciorul posterior, sau pe partea ventrală a metasomei, sau absente. 17

17(16). Piciorul posterior cu scopa pe tibie și bazitars, formată din peri lungi și ramificați (specii colectoare de polen) (Fig. 17a); cuticula fără pete roșii, uneori cu zone colorate galbene limitate la nivelul feței, mai rar pe lobii pronotali și picioare. 18

– Piciorul posterior fără scopa (specii cleptoparazite), uneori cu peri catifelați, culcați, care acoperă uniform picioarele (Fig. 17b); cuticula frecvent cu zone colorate roșii, galbene sau portocalii pe diverse părți ale corpului. 24

18(17). Lungimea corpului >15 mm; aripile cu reflexii metalice purpurii; a treia celulă submarginală la fel de mare cât prima și a doua la un loc; a doua celulă submarginală puternic îngustată anterior (Fig. 18a); celula marginală îngust ascuțită apical. Xylocopa Latreille

– Lungimea corpului adesea <15 mm; aripile fără reflexii metalice; a treia celulă submarginală mai mică decât prima și a doua la un loc; a doua celulă submarginală mai lată anterior (Fig. 18b); celula marginală rotunjită apical. 19

19(18). Placa pigidială absentă, uneori slab indicată printr-o carenă slabă; placa bazitibială îngustă, ascuțită apical, situată aproximativ la o treime din distanța dintre baza și apexul tibiei posterioare (Fig. 19a); pilozitate rară, metasoma fără benzi apicale de perișori; metasoma atinge lățimea maximă la nivelul tergitul patru (Fig. 19c); cuticula adesea cu reflexii metalice albăstrui sau verde-aurii, altfel neagră, cu zone mari nepunctate pe față. Ceratina Latreille

– Placa pigidială prezentă, evidentă; placa bazitibială lată, poziționată la baza tibiei posterioare (Fig. 19b); pilozitate abundentă, adesea cu benzi sau smocuri de peri pe metasomă (Fig. 19d); metasoma atinge lățimea maximă la tergitul 2; cuticula fără reflexii metalice, iar fața uniform punctată. 20

20(19). Nervura bazală mai lungă sau egală cu nervura cubitală 1 (Fig. 20a); celula marginală scurtă, extinzându-se doar ușor lateral dincolo de a treia celulă submarginală (Fig. 20a). 21

– Nervura bazală mai scurtă decât nervura cubitală 1 (Fig. 20b); celula marginală lungă, extinzându-se mult lateral dincolo de vârful celei de-a treia celule submarginale (Fig. 20b). 23

21(20). Prima nervură recurentă interfurcală cu a doua nervură transversală submarginală (Fig. 21a); a treia nervură transversală submarginală se unește cu celula marginală în zona mediană (Fig. 21a); nervulus postfurcal (Fig. 21a). Habropoda Smith

– Prima nervură recurentă se unește cu a doua celulă submarginală în partea sa mediană (Fig. 21b); a treia nervură transversală submarginală se unește cu celula marginală în treimea sa apicală (Fig. 21b); nervulus pre- sau interfurcal (Fig. 21b). 22

22(21). Aroliul prezent între gheare (Fig. 22a). Anthophora Latreille

– Aroliul absent între gheare (Fig. 22b). Amegilla Friese 

23(20). Clipeul proeminent, proiectat anterior față de tangenta anterioară a ochiului compus cu mai mult de 1/2 din lățimea ochiului (Fig. 23a); partea anterioară aproape întotdeauna mai lungă decât partea posterioară a ariei malare și, în general, mai lungă decât lățimea la bază a primului articol antenal; perii de pe scopa neramificați, rareori cu câțiva peri slab ramificați de-a lungul marginii posterioare a tibiei. Eucera Scopoli (subgenul Synhalonia)

– Clipeul aplatizat sau doar ușor convex, proiectat anterior față de ochiul compus cu cel mult 1/2 din lățimea ochiului (Fig. 23b); partea anterioară aproximativ egală cu partea posterioară a ariei malare, și aproximativ egală sau mai scurtă decât lățimea, la bază, a primului articol al flagelului antenei; perii de pe scopa frecvent ramificați, până la foarte plumoși, ocazional neramificați. Tetralonia Spinola

24(17). Cuticula cu zone colorate galbene sau roșii mari pe diverse părți ale corpului; pilozitate rară, fără pete de peri albi contrastanți; vârful celulei marginale ascuțit, apropiat de marginea aripii (Fig. 24a). Nomada Scopoli (parțial)

– Cuticula în general închisă la culoare, fără zone colorate galbene, uneori roșiatice pe față, mezonotum, tergitul 1 și picioare; pilozitate cu pete sau benzi de peri deschiși la culoare; vârful celulei marginale ascuțit sau rotunjit, mai îndepărtat de marginea aripii (Fig. 24b). 25

25(24). Gena fără carenă (Fig. 25a). 26

– Gena carenată sau evident unghiulară (Fig. 25b). 28

26(25). Nervulusul interfurcal (Fig. 26a); scutelul fără dinți și neaplatizat în formă de lamelă, dar cu două proeminențe rotunjite; tergitul 1 roșiatic. Epeoloides Giraud

– Nervulusul vizibil postfurcal (Fig. 26b); scutelul aplatizat dorsal sub formă de lamelă (Fig. 27a) sau cu doi dinți evidenți (Fig. 27b); tergitul 1 întotdeauna negru. 27

27(26). Scutelul aplatizat dorsal, puternic prelungit posterior, acoperind metanotul și propodeul (Fig. 27a); aroliul absent; pilozitatea mezosomei formată din pete de pubescență tomentoasă, de culoare albă. Thyreus Panzer

– Scutelul uniform rotunjit, neprelungit posterior, cu doi dinți slab evidenți până la puternic evidenți ca niște spini (Fig. 27b); aroliu prezent; pilozitatea mezosomei în general mai lungă, formând doar ocazional pete de pubescență tomentoasă, culoarea perilor variabilă: neagră, brună, bej sau albă. Melecta Latreille

28(25). Mandibula fără dinte preapical (Fig. 28a); sternitul 6 cu doi stileți lungi, paraleli apical, lungi de peste 4 ori distanța bazală dintre ei, cu spini lungi și curbați la vârf, prelungiți și vizibili la vârful metasomei (Fig. 28c). Triepeolus Robertson

– Mandibula adesea cu dinte preapical (Fig. 28b); sternitul 6 cu doi lobi spatulați convergenți apical, ușor mai scurți decât distanța bazală dintre ei, mărginți de spini scurți, evidenți și puternici la vârf, fără a fi vizibili la apexul metasomei (Fig. 28d). Epeolus Latreille

29(1). Scopa prezentă pe metasomă (și absentă pe picioare) (Fig. 29a); mandibula lată, cu marginea anterioară slab dințată sau cu cel puțin trei dinți (Fig. 29b). 30

– Scopa metasomală absentă; mandibula cel mai adesea uni- sau bidentată (Fig. 29c), rar tridentată. 47

30(29). Aria supraclipeală puternic proeminentă, formând un platou ridicat (Fig. 30a); mandibula cu trei dinți, dintre care dintele median este cel mai lung (Fig. 30a); fața externă a tibiei posterioare cu numeroși denticuli între peri rari (Fig. 30b); extremitatea tergitului 6 cu spin lateral, placa pigidială în formă de dinte (Fig. 30c). Lithurgus Latreille

– Aria supraclipeală cel mult ușor ridicată; mandibula cu formă diferită, dintele apical fiind cel mai lung; fața externă a tibiei posterioare fără denticuli abundenți; tergitul 6 rotunjit apical, fără placă pigidială. 31

31(30). Cuticula metasomei roșiatică, sau cu pete galbene extinse, rar complet lipsită de colorit (la genul Trachusa, subgenul Trachusa), niciodată cu reflexii metalice; a doua nervură recurentă vizibil postfurcală (Fig. 31a) sau interfurcală (Fig. 31b), rar ușor prefurcală (la genul Trachusa, subgenul Archianthidium). 32

– Metasoma cu cuticulă neagră sau brună, niciodată galbenă sau roșie, uneori cu reflexii metalice; a doua nervură recurentă întotdeauna prefurcală (uneori doar slab poziționată prefurcal) (Fig. 31c–d). 39

32(31). Tergitele negre, fără pete deschise la culoare (Fig. 32a); a doua nervură recurentă poziționată interfurcal (Fig. 31b). Trachusa Panzer (parțial)

– Tergitele acoperite cu pete galbene sau roșiatice (Fig. 32b); a doua nervură recurentă poziționată postfurcal (Fig. 31a), interfurcal (Fig. 31b) sau ușor prefurcal (Fig. 31d). 33

34(33). Aroliul absent sau redus la o formațiune subțire, ascuțită (Fig. 33a). 35

– Aroliul prezent și rotunjit apical, uneori de dimensiuni reduse (Fig. 33b). 37

35(34). Mandibula cu până la patru dinți; ultimul sternit acoperit cu pilozitate scurtă, formată din peri remarcabil de scurți, groși și ramificați, contrastând cu pilozitatea lungă a sternitelor precedente; axila ascuțită posterior, uneori modificată într-un dinte ascuțit (Fig. 34a); lobul pronotal prevăzut cu o lamelă translucidă, lată și puternic proeminentă (Fig. 34a); gena cu o carenă vizibilă de-a lungul zonei preoccipitale inferioare, pornind de la baza mandibulelor. (Fig. 34c); clipeul cel mult de 1,5 ori mai lat apical decât la bază și cel puțin de 1,5 ori mai lat decât lung (Fig. 34e); aroliul absent între ghearele tarsale. Icteranthidium Michener

– Mandibula cu 5–18 dinți, de obicei ascuțiți și separați prin incizii înguste; ultimul sternit cu pilozitate lungă, similară cu cea a sternitelor precedente; combinația de caractere este diferită, în special axila, care este uniform rotunjită (Fig. 34b) și uneori separată de scutel printr-o despărțitură foarte slab pronunțată; lobul pronotal adesea carenat, dar rareori ridicat sub formă de lamelă translucidă (la Pseudoanthidium); carena preoccipitală inferioară de obicei absentă, iar dacă este prezentă nu ajunge până la baza mandibulei (Fig. 34d); clipeul apical aproximativ de două ori mai lat decât la bază (Fig. 34f), cu excepția subgenului Royanthidium (Pseudoanthidium), unde este de 1,5 ori mai lat; aroliul uneori prezent sub forma unui proces subțire și ascuțit, situat între ghearele tarsale. 36

36(35). Specii relativ mari, cu aripi adesea mai lungi de 8 mm; dacă sunt mai mici, atunci clipeul are marginile laterale oblice față de marginea bazală (Fig. 35a); suturile subantenale drepte și paralele sau oblice, convergente spre clipeus (Fig. 35a); scutelul cu marginea posterioară abia suprapusă peste metanotum (Fig. 35c); propodeul prezintă rar o suprafață mică, nepunctată, netedă și lucioasă, în general este mat sau des punctat. Anthidium Fabricius

– Specii relativ mici, cu aripi niciodată mai lungi de 8 mm; clipeul cu marginea bazală convexă în sus, iar marginile laterale curbate spre interior, fără a forma un unghi clar vizibil (Fig. 35b); suturile subantenale curbate, convexe lateral (Fig. 35b); scutelul cu marginea posterioară proeminentă, suprapusă posterior peste metanotum și propodeu (Fig. 35d); propodeul întotdeauna în mare parte nepunctat, neted și lucios. Pseudoanthidium Friese

37(34). Omaulus carenat până la lamelar (Fig. 36a); specii mici, cu lungimea sub 8 mm. Anthidiellum Cockerell

– Omaulus rotunjit, cel mult unghiular (Fig. 36b); specii mari, cu lungimea de cel puțin 8 mm. 38

38(37). Tibia mediană cu dinte apical, fie unic, fie cu doi dinți, bifid (Fig. 37a); cuticula frecvent cu pete roșiatice, uneori și galbene. Rhodanthidium Isensee

– Tibia mediană cu un proces dorsal apical rotunjit (Fig. 37b); cuticula cu pete gălbui, dar niciodată roșiatice (cu excepția speciei Trachusa varia, a cărei prezență în Europa este incertă). Trachusa Panzer (subgenul Paraanthidium)

39(31). Aroliul absent între gheare (Fig. 38a). Megachile Latreille

– Aroliul prezent între gheare (Fig. 38b). 40 

40(39). Axila modificată, cu o proeminență spiniformă (Fig. 39a–b). 41

– Axila rotunjită uniform (Fig. 39c–d). 42

41(40). Propodeul cu o arie orizontală bine definită la bază, formată din șiruri transversale de fosete, delimitată posterior printr-o carenă transversală (Fig. 40a); metanotul este adesea prevăzut cu o carenă anterioară proiectată sub forma unui punct dorsal median (Fig. 40a); tergitul 1 cu o carenă care separă partea orizontală de partea înclinată, bazală (Fig. 40a). Heriades Spinola (parțial)

– Propodeul oblic înclinat sau complet vertical, fără o arie bazală distinctă delimitată printr-o carenă (Fig. 40b); tergitul 1 fără carenă care separă partea dorsală de cea înclinată (Fig. 40b). Osmia Panzer (subgenul Hoplosmia)

42(40). Labrul fără pilozitate apicală deasă formată din peri lungi; corp alungit și suplu, scutul de obicei la fel de lung sau mai lung decât distanța dintre tegule; aria bazală a propodeului, de regulă, aproape cât lungimea metanotului (Fig. 41a). 43

– Labrul cu pilozitate apicală deasă, sau cel puțin cu câțiva peri lungi pe margine sau pe porțiunea centrală; corp în general robust, scutul adesea mai scurt decât distanța dintre tegule; aria bazală a propodeului adesea mai scurtă decât lungimea metanotului (Fig. 41b). 44

43(42). Articolele 3 și 4 ale palpilor labiali sunt orientate lateral (Fig. 42a); marginea superioară a mandibulelor fără pilozitate deasă, vizibilă, formată din peri lungi (Fig. 42c); carena preoccipitală prelungită în jos, iar la joncțiunea cu carena hipostomală formează un dinte evident (Fig. 42e); sternitul 6 cu spin apicomedian; prezent în sud-estul Europei. Hofferia Tkalců

– Doar articolul 4 al palpilor labiali este orientat lateral (Fig. 42b); marginea superioară a mandibulelor cu pilozitate deasă formată din peri lungi (Fig. 42d); carenele preoccipitală și hipostomală nu se unesc, nu formează dinte (Fig. 42f); sternitul 6 fără spin apicomedian sau doar cu o urmă slabă a prezenței acestuia; larg răspândit în Europa. Chelostoma Latreille

44(42). Tergitul 1 cu carenă transversală bine dezvoltată, ce separă fața anterioară de cea dorsală (Fig. 43a); propodeul cu o arie bazală orizontală distinctă, delimitată posterior de o carenă transversală (Fig. 43a). Heriades Spinola (parțial)

– Tergitul 1 fără carenă, înclinat rotunjit, sau cu carenă slabă, abia perceptibilă (Fig. 43b); propodeul fără arie bazală sau cu arie bazală slab conturată și înclinată, fără a fi delimitată posterior de o carenă (Fig. 43b). 45

45(44). Labrul preapical cu un smoc de peri lungi și erectați (Fig. 44a). Protosmia Ducke

– Labrul preapical fără smoc de peri lungi și erectați (Fig. 44b). 46

46(45). Liniile parapsidale absente sau punctiforme, rareori mai lungi decât diametrul a două puncte de pe mezonot (Fig. 45a); mandibula cu marginea apicală adesea vizibil mai lungă decât jumătate din lungimea totală a mandibulei (Fig. 45c); cuticula neagră, roșiatică sau cu reflexii metalice; la unele specii din subgenurile Nasutosmia și Allosmia, liniile parapsidale sunt liniare, iar cuticula neagră, fie cu proeminență medio-apicală pe clipeus, sau cu clipeul rugos, cu creste neregulate și fără punctuație distinct conturată (Fig. 45e–f). Osmia Panzer (parțial)

– Liniile parapsidale au cel puțin lungimea diametrului a 4 puncte de pe mezonot (Fig. 45b); mandibula cu marginea apicală având cel mult jumătate din lungimea mandibulei (Fig. 45d); cuticula întotdeauna neagră, clipeul fără proeminență medio-apicală și fără rugozități evidente; punctuația vizibilă. Hoplitis Klug

47(29). Scopa prezentă, formată din peri lungi și ramificați, cel puțin pe tibia și bazitarsul posterior (Fig. 46a); metasoma adesea cu benzi transversale de pubescență tomentoasă, de culoare albă. 48

– Scopa absentă, piciorul posterior cu peri scurți, fini, culcați (Fig. 46b); metasoma fără benzi tomentoase întregi. 57

48(47). Limba relativ lungă, cu primele două articole ale palpilor labiali mult mai lungi decât articolele apicale (Fig. 47a); nervura bazală lungă, mai lungă de 2/3 din lungimea nervurii cubitale 1 (Fig. 47c); clipeul proeminent, în vedere laterală, marginea anterioară a ochiului compus formează un unghi distinct cu profilul feței. Eucera Scopoli

– Limba relativ scurtă, cu articolele palpilor labiali aproximativ egale ca lungime (Fig. 47b); nervura bazală adesea scurtă, aproximativ 2/3 din lungimea nervurii cubitale 1 (Fig. 47d); clipeul nu este proeminent, în vedere laterală, marginea anterioară a ochiului compus aproape paralelă cu profilul feței. 49

49(48). Foveea facială mare și evidentă, de-a lungul marginii interne a ochiului compus (Fig. 48a); fața cu două suturi subantenale dispuse între foseta antenală și clipeu; scopa prezentă pe tibia, femurul și trohanterul posterior (flocculus). Andrena Fabricius

– Foveea facială absentă (Fig. 48b) sau redusă și lipsită de peri (Fig. 48c); foseta antenală fie cu una sau cu două suturi subantenale; flocculus absent. 50

50(49). Celula marginală trunchiată apical, vârful acesteia vizibil separat de marginea anterioară a aripii (Fig. 49a); foveea facială este slab evidentă pe porțiunea superioară a marginii interioare a ochiului compus (Fig. 48c); față mică și relativ lipsită de peri; foseta antenală cu două suturi subantenale. 51

– Celula marginală cu vârful ascuțit sau rotunjit, apropiat de marginea anterioară a aripii sau cel mult separat printr-o distanță de sub două grosimi de nervură (Fig. 49b); foveele faciale absente (Fig. 48b); foseta antenală cu o singură sutură subantenală. 53

51(50). Prima celulă submarginală vizibil mai mare decât a doua (Fig. 50a); prima nervură recurentă poziționată interfurcal sau doar ușor postfurcal față de prima nervură transversală submarginală (Fig. 50a); scopa formată din peri scurți și rari pe tibia și bazitarsul posterior. Panurginus Nylander

– Prima celulă submarginală de mărime egală cu a doua (Fig. 50b); prima nervură recurentă poziționată postfurcal față de prima nervură transversală submarginală (Fig. 50b); scopa formată din peri lungi și deși pe tibia și bazitarsul posterior. 52

52(51). Scopa deasă (Fig. 51a), alcătuită din peri drepți amestecați cu peri spiralat-ramificați; corpul cu cuticulă neagră, fără pete deschise la culoare (Fig. 51a). Panurgus Panzer

– Scopa mai rară, formată doar din peri drepți și simpli (Fig. 51b); cuticula capului și/sau a metasomei cu numeroase pete galbene sau albicioase (Fig. 51b). Camptopoeum Spinola

53(50). Fosetele antenale situate sub jumătatea lungimii feței, sub nivelul unei linii imaginare care unește punctele mediane ale celor doi ochi compuși, fiind separate de clipeu printr-o distanță mai mică sau egală cu diametrul unei fosete antenale (Fig. 52a); clipeul aproximativ egal sau doar puțin mai lung decât labrul. 54

– Fosetele antenale situate median pe față, intersectate sau adiacente liniei imaginare care unește punctele mediane ale ochilor compuși, separate de clipeu printr-o distanță mai mare decât diametrul unei fosetei antenale (Fig. 52b); clipeul vizibil mai lung decât labrul. 56

54(53). Scutelul la fel de lung sau mai scurt decât aria bazală, orizontală, a propodeului (Fig. 53a); în vedere laterală, propodeul este rotunjit, fără o delimitare clară, sub formă de unghi, între suprafața orizontală și cea verticală; tergitele fără benzi apicale tomentoase; fața fără peri rigizi; prima nervură recurentă adesea poziționată postfurcal (Fig. 53c). Dufourea Lepeletier

– Scutelul mai lung decât aria bazală, orizontală, a propodeului (Fig. 53b); în vedere laterală, suprafețele orizontală și verticală ale propodeului sunt bine delimitate, formând un unghi clar; tergitele cu benzi apicale tomentoase; fața uneori cu peri rigizi pe frunte; prima nervură recurentă este poziționată interfurcal (Fig. 53d) sau postfurcal. 55

56(53). Tibia posterioară cu placă bazitibială, scopa scurtă, cu peri de lungimea egală sau mai scurți decât lățimea maximă a tibiei, cei de pe fața ventrală a tibiei sunt uniform scurți (Fig. 54a); bazitarsul posterior lat și aplatizat, având o lățime care depășește jumătate din lungimea sa (Fig. 54a); celulele submarginale aproximativ egale (Fig. 54c); palpii maxilari vizibil mai lungi decât galea. Macropis Panzer

– Tibia posterioară fără placă bazitibială,  scopa lungă, cu peri mai lungi decât lățimea maximă a tibiei, inclusiv perii de pe fața ventrală a tibiei (Fig. 54b); bazitarsul posterior îngust și alungit, de cel puțin șase ori mai lung decât lat (Fig. 54b); prima celulă submarginală mai mare decât a doua (Fig. 54d); palpii maxilari mai scurți sau egali ca lungime cu galea. Dasypoda Latreille

57(47). Prima celulă submarginală de cel puțin două ori mai lungă decât a doua, măsurată de-a lungul marginii posterioare (Fig. 55a); prima nervură recurentă cel mai adesea pre- sau interfurcală (Fig. 55a), foarte rar postfurcală. 58

– Prima celulă submarginală de două ori mai lungă decât a doua sau mai scurtă, măsurată de-a lungul marginii posterioare. (Fig. 55b); prima nervură recurentă cel mai adesea poziționată postfurcal (Fig. 55b). 59

58(57). Limba scurtă, glosa bifidă apical; fruntea cu fovee faciale liniare (reduse la șanțuri adânci, lipsite de peri) de-a lungul marginilor interne ale ochilor compuși (Fig. 56a); fața mai mult sau mai puțin glabră, adesea cu pete deschise la culoare; acoperirea cu pilozitate a corpului este redusă. Hylaeus Fabricius

– Limba lungă, glosa ascuțită apical; fruntea fără fovee faciale (Fig. 56b); fața cu peri albi, cuticula întotdeauna închisă, niciodată cu pete galbene; tergitele cu pete de tomentum alb. Ammobatoides Radoszkowski

59(57). Clipeul proeminent, proiectat în fața tangentei anterioare a ochiului compus (în vedere laterală) cu mai mult de 0,5 ori lățimea ochiului (Fig. 57a). 60

– Clipeul aplatizat sau doar ușor convex, proiectat în fața tangentei anterioare a ochiului compus (în vedere laterală) cu cel mult 0,5 ori lățimea ochiului (Fig. 57b). 64

60(59). Celula marginală ascuțită apical, apropiată de marginea anterioară a aripii (Fig. 58a); tergitele în mare parte lipsite de pilozitate, cu pete deschise la culoare, abundente. Nomada Scopoli (parțial)

– Celula marginală curbată apical, îndepărtată de marginea anterioară a aripii (Fig. 58b); tergitele proximale variabil roșiatice, iar tergitele distale întotdeauna închise la culoare, cu pete de pubescență tomentoasă, de culoare albă. 61

61(60). Mandibula bidentată (Fig. 59a); propodeul convex și proeminent la bază, sau formează un unghi distinct între aria bazală orizontală și aria posterioară înclinată, văzută lateral (Fig. 59c); celula medială 2 cu marginea anterioară mai lată decât marginea posterioară (Fig. 59e). Biastes Panzer

– Mandibula unidentată (Fig. 59b); propodeul în întregime vertical, fără arie bazală orizontală sau unghi evident, în vedere laterală (Fig. 59d); celula medială 2 cu marginea anterioară mai îngustă decât marginea posterioară (Fig. 59f). 62

62(61). Prima nervură recurentă se unește în jumătatea apicală a celei de-a doua celule submarginale; celula medială 2 se îngustează anterior (Fig. 60a); labrul scurt, la fel de lung cât este de lat. Parammobatodes Popov

– Prima nervură recurentă se unește în jumătatea bazală a celei de-a doua celule submarginale; celula medială 2 cel mult ușor îngustată anterior (Fig. 60b); labrul lung, adesea mult mai lung decât lat. 63

63(62). Sternitul 6 în formă de stilet, ușor bifid apical (Fig. 61a); sternitul 5 emarginat adânc, închide sternitul 6 (Fig. 61a); scutelul cu doi tuberculi (Fig. 61c); tergitul 1 mult mai lung decât tergitul 2. Pasites Jurine

– Sternitul 6 cu apexul pronunțat bidentat (Fig. 61b); sternitul 5 mai puțin emarginat, nu închide complet sternitul 6 (Fig. 61b); scutelul uniform convex, fără tuberculi (Fig. 61d); tergitele 1 și 2 aproximativ egale în lungime. Ammobates Latreille

64(59). Cel puțin tibia anterioară cu doi dinți dorso-apicali (Fig. 62a); a doua nervură recurentă este poziționată postfurcal, rareori interfurcal (Fig. 62c); cuticula uneori cu pete gălbui pe diferite părți ale corpului (foarte rar roșiatice); sternitul 6 mai scurt decât tergitul 6. Stelis Panzer

– Tibiile cu un singur dinte dorso-apical (Fig. 62b); a doua nervură recurentă prefurcală (Fig. 62d); cuticula uneori cu pete roșiatice pe mezosoma sau metasoma, niciodată gălbui; sternitul 6 mai lung decât tergitul 6. 65

65(64). Scutelul și metanotul rotunjite, fără spini sau proeminențe; metasoma conică, îngustată apical (Fig. 63a). Coelioxys Latreille

– Scutelul și metanotul modificate, cu proeminențe spinoase; metasoma ovală, trunchiată apical (Fig. 63b). 66

67(66). Labrul plat, fără o protuberanță transversală bazală (Fig. 64a); coxa anterioară cu fața anterioară rotunjită uniform. Dioxys Lepeletier & Serville

– Labrul cu o protuberanță transversală bazală (Fig. 64b); coxa anterioară, median, cu un dinte ascuțit, restul suprafeței de obicei convexă. Aglaoapis Cameron