Ninge Diafan

Comentariu:

Poezia "Ninge Diafan" scrisă de Bogdan Curta este o reflecție profundă asupra transformării spirituale și a purificării sufletului într-un minunat tablou al naturii.  Ninsorili diafane, descrise cu o delicatețe aproape sacră, simbolizează purificarea și renașterea spirituală. În acest peisaj hibernal, poetul găsește o conexiune profundă cu divinitatea, sugerând că fiecare fulg de nea este o binecuvântare de sus, și o manifestare a grației divine.

Frigul surprins in formularea "colindele mă dor" poate fi interpretat ca o metaforă a suferinței umane, care, în ciuda asprimii sale, are puterea de a ne apropia de credință și de a ne întări spiritul. Vatra, simbol al căldurii și al adăpostului, reprezintă locul unde sufletul găsește refugiu și confort în fața frigului spiritual al lumii materiale exterioare.

Aripile care "au început să-mi crească" sunt o imagine puternică a aspirației sufletești către înălțimi mai mari, către o existență împlinită în prezența lui Dumnezeu. Este o expresie a speranței că, indiferent de greutățile vieții, există posibilitatea eliberării și a zborului către o lume mai bună și mai pură.

Astfel, "Ninge Diafan" devine mai mult decât o simplă descriere a unui peisaj de iarnă; este o meditație asupra vieții, a morții și a eternității, trăită prin lumina credinței și a speranței creștine.