Culori

Rezumat

Poezia "Culori" de Bogdan Curta este o meditație profundă asupra percepției și limitelor cunoașterii umane. Prin întrebările retorice și imagistica sa, poetul explorează ideea că realitatea noastră este constrânsă de simțurile pe care le avem și că în univers există mult mai mult decât ceea ce putem noi percepe.

Versurile sugerează că există culori nevăzute și experiențe neînțelese dincolo de ceea ce ochii noștri pot detecta. Ideea că "ochii noștri / Nu ne spun tot" ne invită să ne întrebăm ce alte minuni există în lume care sunt dincolo de percepția noastră limitată.

Metafora cerului care ar putea fi "licoare verde, amară" și a frunzelor pădurii care ar putea fi "mereu cenușii" ne provoacă să ne imaginăm o lume complet diferită, unde ceea ce considerăm normal este răsturnat. Aceasta ridică întrebarea despre relativitatea experienței și a valorilor noastre.

n cele din urmă, poezia se încheie cu o reflecție asupra reacției umane la necunoscut și la neînțeles. În loc să acceptăm și să încercăm să înțelegem, "Mulți ar încerca / Să spargă oglinzile", sugerând o tendință umană de a distruge ceea ce nu putem înțelege sau controla. Totuși, poetul ne amintește că fiecare "ciob ar deveni / O altă oglindă", ceea ce înseamnă că fragmentarea și distrugerea nu fac decât să multiplice și să răspândească pe termen lung adevarul  unei lumi care transcede spre marginile tainice ale Universului  dincolo si departe de cat poate privirea noastra sa vada sau mintea noastra sa inteleaga.

În esență, "Culori" este o invitație la introspecție și la extinderea orizonturilor noastre mentale si perceptive.

Bogdan Curta ne invita să ne întrebăm ce ar putea exista dincolo de limitele perceptiei noastre și să ne confruntăm cu necunoscutul nu cu frică, ci cu o curiozitate ziditoare și deschidere.