Principiile cooperatiste standardizate şi acceptate internaţional au fost dezbătute şi acceptate la scară universală la congresele Alianţei Cooperative Internaţionale din 1895, 1937, 1966 şi 1995.

În forma ei universală, dezvoltată de-a lungul unui secol şi jumătate, cooperativa este o asociaţie liberă şi voluntară, condusă în mod democratic (vot echitabil sau egal), care administrează o întreprindere economică pentru a satisface interesele comune şi reciproce ale membrilor săi.

Se evidenţiază astfel din această definiţie caracterul voluntar, şi bazat pe libera adeziune a cooperativei. Democraţia internă a cooperativei este înţeleasă în sensul exercitării votului egal (fiecare persoană membră având dreptul la un vot, indiferent de capitalul aportat) sau al votului echitabil (proporţional cu contribuţia personală, aplicată mai rar). Membrii sunt egali în dreptul lor de a alege şi a fi aleşi în adunarea generală şi în consilii, ei exercitând administrarea şi conducerea societăţii fără implicaţia altor instanţe (stat, autorităţi, terţi).

Repartizarea specific cooperatistă a beneficiului înseamnă redistribuirea unei părţi a excedentului (profitului) în forma risturnelor cooperative, proporţionale cu contribuţia membrilor la circulaţie.

Cooperativa are un caracter dual în sensul că este în acelaşi timp o asociaţie de persoane şi o întreprindere comună a membrilor.

Text: Hunyadi Gábor Attila