Cum mergem pe munte, în România
Ică Giurgiu, Nicolae Constantin Hrib (București)
Zonele de altitudine prezintă o varietate de atracții. Dar vremea este aici capricioasă de multe ori, ba poate deveni chiar periculoasă dacă nu-i înțelegem și nu îi apreciem cu atenție evoluția. Din cauza înălțimii absolute, varietății terenului și climatului schimbător, toate tentante dar putând uneori să ne înșele estimările, corpul omenesc se găsește în condiții fiziologice cu care de obicei nu este confruntat.
Igienă personală
Practicarea drumeției nu este rezervată unei elite dar impune să avem calități fizice nedelăsate sau să ne cunoaștem bine limitele de efort. Alternanțe sau succesiuni de urcușuri și coborâșuri pot genera de la stare benefică organismului până la oboseală jenantă, după felul cum știm să ne îmbrăcăm, deplasăm, hrăni și odihni.
Căldura, frigul, lumina, presiunea atmosferică ne pot stimula sau stânjeni, organismul acceptându-le sau respingându-le, asta funcție și de cât de gros/ incomod și cu ce fel de materiale suntem îmbrăcați. Unii sunt călduroși și nu suportă țesăturile cu conținut ridicat de poliester, alții sunt friguroși și se mișcă bine doar blindați fiind cu haine.
Corpul fiind uneori mai lejer îmbrăcat este expus mai mult razelor solare și poluanților din aer, pielea putând suferi leziuni neplăcute. Recomandări de genul „în caz că... faceți astfel...” nu pot fi aplicate oricând și de către oricine. Sigur însă, ochelarii închiși la culoare obosesc mai puțin ochii (pe zăpadă sau soare) și accentuează conturul norilor (dar deformează culorile florilor...). Pe vânt sau frig puternic s-ar putea să suportăm aplicarea pe față și mâini a unei creme hidratante.
Vara, pe căldură, dar nu numai atunci, nu trebuie să ratăm ocazia, mai ales la deplasările lungi, când facem pauză, să ne spălăm/ răcorim pe picioare; efectul este rapid și surprinzător de convenabil.
Dacă știm că genunchii nu ne (mai) țin la coborâre, fie vară, fie iarnă, nu trebuie să lăsăm acasă bățul (bețele) de schi/ trekking (bune vara și ca să ne apărăm de câini).
Destul de mulți dintre cei care merg la munte, cu sac de dormit, fac o greșeală ușor de evitat: sacul este purtat de obicei în exteriorul rucsacului, neprotejat sau doar învelit într-o folie de plastic. Nu-i suficient! Sacul trebuie pus într-adevăr în pungă de plastic, cuprinzătoare, dar pe deasupra ei trebuie trasă o husă din pânză, rezistentă la agățare.
În fine, nu uitați, respirația pe gură este dezavantajoasă pentru organism și semn că depășim cu posibilitățile fizice personale dificultatea traseului. Atunci când vă odihniți, pe pante, stați întotdeauna cu fața la vale, fie că lăsați sau nu jos rucsacul din spate.
Vestimentație
Ca să nu cărăm mult și voluminos, trebuie să știm cum să ne ferim hainele de umezeală, cum să le uscăm în timp ce mergem (atunci când e cazul) și - de ce nu? - ce, dacă și cum să spălăm seara.
De exemplu, când suntem cu cortul la altitudine, putem lăsa noaptea ciorapii prinși cu un capăt sub un bolovan, în albia unui pârâu; de necrezut, apa lucrează singură și aproape impecabil până a doua zi dimineață.
Hainele trebuie să fie largi sau măcar lejere (chiar dacă considerăm că nu ne pun astfel silueta în evidență după gustul nostru), să nu împiedice mișcările. Suprapantalonii de vară, din fâș foarte subțire, trebuie să fie largi, pentru că dacă s-au udat vântul îi usucă instantaneu; dacă sunt strâmți sau ficși pe picior uscarea lor se face răpind și din energia organismului.
Suprapantalonii de iarnă trebuie de asemenea să fie largi, pentru că atunci când se udă de la zăpadă și efort uscarea lor să se facă cu cât mai puțină căldură de la corp. Este foarte important ca fermoarele de la suprapantalonii de iarnă să se deschidă de la șold în jos, doar astfel putând să reglăm eliminarea rapidă a transpirației și să păstrăm picioarele (care înnoată prin zăpadă) etanș protejate.
Iarna, mai ales, nu trebuie să ne fie lene să tot îmbrăcăm și dezbrăcăm anumite haine. Pentru că dacă urcăm până când transpirația ne determină să scoatem ceva de pe noi, atunci acea haină, pusă acum în rucsac, nu numai că nu se usucă dar chiar începe, dacă temperatura e joasă, să prindă crustă de gheață. Iarna și primăvara, bețele de schi/ trekking ne vor ajuta enorm să economisim timp și efort; nu trebuie să împingem în ele, trebuiesc folosite doar la menținerea echilibrului.
Hainele impermeabile nu sunt o soluție pentru orice moment și pentru oricine. Trebuie să știm ce punem pe sub ele, este necesar să descoperim cât și în ce condiții le putem ține pe noi; pentru că dacă ne-am izolat „total” de exterior s-ar putea să ne epuizăm în propria transpirație. Este necesar să descoperim, pentru sezonul rece, care este materialul preferat: lâna, polartecul sau „goretexul” din magazinele noastre. Dacă avem mulți bani și dorim echipament ușor și sigur iarna, dar și în alte perioade mai reci ale anului, hainele și încălțămintea cu goretex original sunt cele mai potrivite.
Cu capul vom merge mai mult sau mai puțin acoperit, funcție de vârstă și rezistența organismului. Sigur este că trebuie să avem la noi tot ce este necesar (bentiță pentru urechi, căciuliță(e), glugă, ochelari) pentru că vântul și temperatura se pot modifica esențial, de asemenea rezistența noastră pe parcursul unei zile.
Este obligatoriu ca încălțămintea să fie bine „călcată” înainte de turele lungi pe munte. Bocanci „clasici” sau din plastic este tot o opțiune care ține de felul fiecăruia dintre noi. Sau, altfel spus, încălțămintea ideală (o singură pereche), bună pentru toate turele, unică, pe care să punem și colțari, cu ea să și schiem, să și pășim pe vârfuri pe asfalt nu există.
La fel de important este să descoperim ce fel de ciorapi ne sunt agreabili și mai ales cât timp își mențin calitățile. Esențial este să constatăm și ce lenjerie nu ne diminuează potențialul biologic natural, preferând, chiar dacă uneori sunt urâte, piesele care transferă cel mai bine transpirația și nu ne țin într-un microcâmp electric creat de mișcările obișnuite (observație valabilă și pentru cămăși sau pantaloni). La popasuri, dacă ați transpirat, schimbați imediat tricoul ud și căutați, dacă vremea permite, să-l țineți agățat pe rucsac, pentru a se zvânta sau chiar usca.
Alimentație
Alt capitol extrem de vast și important pentru care primim sugestii și oferte din toate părțile: trebuie să descoperim ce-i place organismului nostru, care alimente ne dau satisfacții gustative și senzația de „sătul” („cu burta plină“), chiar dacă raportul energetic nu este întotdeauna cel mai bun; trebuie de asemenea să aflăm care sunt combinațiile alimentare care, chiar dacă ne displac total, „bagă energie“. Atenție, lista cu ce merge și ce nu merge pentru fiecare se schimbă în funcție de vârstă, stare generală de antrenament, motivație, altitudine, sex.
Sfaturi generale: mese/ gustări mici, la intervale egale sau adaptate ruperilor de ritm (regula clară este că ciocolata trece în sânge după două ore de la masticație iar carnea în patru ore); nu, pe cât se poate, conservelor și zahărului pur; da, atunci când se poate, unei băuturi sau fel de mâncare cald.
Dar cum cărăm pâinea? Foarte simplu: o tăiem în felii groase și apoi pe acestea în cuburi, le prăjim și le punem în săculeți de pânză. Doar când trebuie neapărat, protejăm săculeții de pânză cu un înveliș de plastic; astfel, vom mânca, în mod surprinzător, câtă pâine ne trebuie dar vom căra cu mult mai puțin decât dacă pâinea ar fi fost neprăjită.
Iarna este mult mai simplu, putem pune în traistă aproape orice ne place, frigul ajutând la conservaresa hranei. Pentru turele de mai multe zile, vara sau iarna, trebuie un aragaz portabil. Recomandăm aragazul în favoarea primusului doar dacă butelia este neprotejată de o cutie de plastic; astfel, butelia poate fi ținută între genunchi în momentele de debut a arderii, când e rece, pentru a recepționa de la noi căldura care detensionează gazul din interior. Dacă primusul, așa cum am văzut că se întâmplă de multe ori, scoate mult fum și face flacără mare, este periculos să-l utilizăm în spații închise; dus în spațiile deschise își va diminua mult randamentul (dar, „șmecherie”, înconjurat cu rola de izopren arde bine și eficient).
Fie că sursa de încălzit este butelie sau primus, nu trebuie să lipsească capacul care închide perfect vasul pus la încălzit, iar vasul trebuie să fie din aluminiu. Se economisesc astfel timp, combustibil, nervi.
Alimentele pe care le consumăm trebuie să fie alese cu grijă. Nu toate ouăle sunt proaspete, nu toată ciocolata este la fel de energetică, nu toate brânzeturile sunt făcute doar din lapte!
Dacă știm cum să ne îmbrăcăm și să mâncăm transpirăm mai puțin, cărăm mai puțin, „ieșim” mai ieftin. Ce e bun ca aliment pentru cineva, la un moment dat, rețineți că nu este neapărat potrivit și pentru ceilalți.
Să mai precizăm că nici apa nu trebuie consumată în cantități mari o dată; un „secret” bine argumentat fiziologic spune că trebuie să bei, câte puțin, înainte să-ți fie sete. Iar înainte să bem lichide la popasuri, așteptați câteva minute să se liniștească organismul și apoi, cu înghițituri mici, completați necesarul.
Prognoza meteo
La noi nu prea există buletine publice cu rubrică specializată pentru zona de altitudine; ba, mai grav, predicțiile care urmează după cuvintele „la munte” sunt de multe ori asocieri din care nu înțelegi nimic, ba chiar caraghioase. Într-un fel bate vântul de exemplu, vara, pe Platoul Bucegilor (unde poate să trăsnească și să cadă grindină), altfel este resimțit „același” vânt la Sinaia, unde lumea poate să zică mersi că se dezleagă baierele cerului.
Particularitățile locale, modul cum urcă și stagnează norii pe anumiți versanți, dacă sunt periculoși sau nu, grosimea și starea stratului de zăpadă, toate acestea sunt elemente pe care din păcate nu le putem afla decât de la cei care umblă, nu le putem extrapola decât din experiența noastră. Numai că, rețineți, avem acum, din cauza poluării, deosebiri extraordinare pentru același punct între, să zicem, ziua de 20 aprilie 2019 și ziua de 20 aprilie 2020, deosebiri care exprimate comparativ pot să însemne decalaje de 3-5 săptămâni!
De aceea e bine când simțim că vremea periculoasă se năpustește peste noi să o tulim scurt spre văi, prin pădure. Orice vale (aproape) dă în alta mai mare și duce la un drum forestier, apoi la o localitate. Nu pierdem nimic „hălăduind” prin pădure sau prin locuri nemarcate, dimpotrivă, descoperim noi fețe ale naturii.
Tot ce v-am spus până aici este relativ suficient ca să vă prevină, să aducă soluții îndelung verificate, să ofere drumul spre rezolvări specifice dvs.