Federația Română de Speologie a bolmojit cluburile și le dezinformează
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Articolul pe care îl reproducem mai jos începe cu jignirea exploratorilor (vezi paragraful 1), care aveau gusturi „eretice” spune autorul.
Ei aveau de fapt, așa cum găsești din ce în ce mai puțin astăzi, curiozități firești, de cunoaștere temeinică a teritoriului în care trăiau. Datorită lor s-a ajuns la listele de la și ei au urcat România pe primul loc în lume la diversitatea tipurilor de rocă în care cluburile de speologie au descoperit peșteri. Datorită cluburilor de speologie, pe banii personali ai exploratorilor în majoritatea cazurilor, s-a ajuns la o cunoaștere mai bună a munților din România și a peșterilor (vezi câteva exemple la), cunoaștere pe care geografii, geologii și biologii nu au fost și nu sunt în stare să o facă. Speologii din cluburi au creat o interesantă imagine a României peste hotare.
Prima întânire a speologilor amatori din România a avut loc pe 11-13 mai 1973 și a declanșat întâlnirea de la Padina, din decembrie 1973. Despre înființarea Comisiei Centrale de Speologie (numită Sportivă la insistențele lui Marcian Bleahu la prima ei ședință de lucru, în condițiile în care colegii de federație, adică alpinismul, turismul, salvamontul nu se numeau sportive) vezi.
„Președintele federației era un general” spune autorul. Fals, pentru că doar pentru câțiva ani s-a întâmplat așa ceva.
„Securitatea era cu ochii pe speologi și am avut ocazia să mă conving că printre noi erau informatori care umblau cu jalbe și denunțuri” (paragraful 1) zice autorul. Interesant că nu spune cine erau respectivii/ respectivele!!!
Despre Speosporturi (paragrafele 2 și 3) puteți citi pe larg la. Contrar a ce zice autorul, nu „s-a ales praful imediat după Revoluție”, vezi.
Formarea la Cluj a Societății Ardelene de Speologie (paragraful 4) a fost de fapt răbufnirea unor repetate exagerări asupra explorărilor care duceau la mărirea și micșorarea din pics aproape de la an la an a mai multor peșteri importante (printre care fanioanele Tăușoare și Vântului, dar nu numai ele se aflau în situația asta). Înființarea Societăților Bănățeană, Bucovineană și a celei de Speologie Carstologie au fost, s-a văzut asta încă de la pornirea lor, dar mai ales după trecerea anilor, evenimente care aveau de obicei în față oameni care nu prea făceau explorări și care, mai ales, nu produceau prea des informație speologică. Era vremea când mulți se voiau directori și președinți, a ajutoarelor din străinătate ajunse la te miri cine și cum. În tot acest timp, Federația Română de Turism Alpinism s-a transformat în Federația Română de Turism Salvamont Speologie (vezi dar și mai mult la) iar speologia nu a mai fost numită sportivă (vezi și următoarele).
Înființarea în 1994 a Federației Române de Speologie (vezi ultimul paragraf de pe coloana 2 a articolului) s-a realizat cu „intrigi”, „momeli” și „bolmojeli”. Trebuia participat la păparea fondurilor europene și s-a reușit asta. Cluburile de speologie au renunțat la Federația Română de Turism Salvamont Speologie și s-au dus, în majoritate, la Federația Română de Speologie, abandonând fără chibzuială realizări incontestabile (două cataloage ale peșterilor din România, o suită de publicații și poziția de organizare la nivel guvernamental, ca să nu enumăr mai mult), fapt care se întoarce acum împotriva lor (vezi la cum le sunt confiscate sau omise explorările și realizările; vezi cât de „frumos” vorbește despre cluburile de speologie Oana Moldovan de la Institutul de Speologie, „colegul” de federație al cluburilor, în Cave and carst systems of Romania, editura Springer 2018, pagina 541 sau cât „respect” acordă speologilor exploratori Silviu Constantin de la același Institut).
„Teribile” astfel de articole în care nu se face trimitere la bibliografie (de ce oare?) și se inventează (oare de ce?) !
