Peşterile de lângă Iaşi
1
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Rezervatia geologica si paleontologica Dealul Repedea se afla la sud de orasul Iasi. Accesul este facil, avand la dispozitie mijloacele de transport in comun. Se parcurge DN 24, drumul care leaga orasul Iasi de Vaslui, pana la iesirea din Iasi. Dealul pe care se afla rezervatia este marcat de un foarte mare releu de televiziune, vizibil - atunci cand vremea permite - de la foarte mare distanta (foto 1, la aproape 2 km mai la vale inspre Iasi fata de releu).
Zona in care se afla azi Dealul Repedea era acoperita acum multe milioane de ani de apele Marii Sarmatice, care se intindeau pe un teritoriu intins intre Viena de astazi si Muntii Tian-Shan din Asia Centrala. Cu timpul, Marea Sarmatica s-a fragmentat, sub influenta miscarilor tectonice, intr-o serie de mari de mai mica intindere cum ar fi Marea Neagra, Marea Caspica si altele. Pe teritoriul de astazi al Romaniei, apa s-a evaporat iar gresia si calcarul au suferit eroziuni din cauza mai multor fenomene naturale.
In anul 1862, profesorul Grigore Cobalcescu de la Universitatea „Al. I. Cuza” cerceteaza zona carierelor de piatra de la Pietrarie - Repedea si publica lucrarea „Calcariul de la Rapidea” in care descrie fauna fosila descoperita in rocile respective. Aceasta lucrare reprezinta actul de nastere al geologiei romanesti. Dealul Repedea a fost declarat monument al naturii si a devenit prima rezervatie paleontologica din tara, in anul 1955.
2
3
4
Urcand drumul care duce spre releu ajungem la un moment dat la iesirea din Iasi, marcata de un mic monument (foto 2) si imediat intram in satul Paun, unde, pe partea opusa monumentului amintit se afla un prim indicator cu imprejurimile (foto 3).
In dreapta noastra in sensul de urcus se afla o padure de foioase care la inceput de aprilie 2011 inca nu era inverzita si avea multe tufe de vasc (foto 4).
Urmand mai departe drumul intalnim foarte putin mai sus fata de indicatorul care ne avertizeaza cu privire la rezervatie, pe partea dreapta in sensul de urcus, un drum betonat care se strecoara printre cateva case, spre releul de televiziune. Aceasta straduta poarta numele cercetatorului Grigore Cobalcescu. Ne inscriem pe acest drum si ceva mai incolo mai intalnim un indicator care ne spune ce reguli trebuie sa urmam daca vrem sa vizitam rezervatia (foto 5).
5
6
7
In stanga noastra se afla un vast platou, pe el releul de televiziune iar in spatele releului o padure. Drumul pe care suntem mai continua circa 100 metri pana in fata ultimului panou (foto 6). Intalnim si unele dintre florile specifice acestei perioade, toporasii (foto 7).
8
9
Imediat ajungem pe marginea unui spectaculos abrupt de calcar unde zarim cateva stanci (foto 8). Au forme spectaculoase si se vad straturile depuse de-a lungul timpului (foto 9). De aproape se observa o multime de fosile interesante (foto 10).
10
12
13
Coboram pe o poteca si ajungem la baza acestui abrupt, intr-o portiune care ne duce cu gandul la o fosta faleza. Pereti inalti de 10-15 metri ni se dezvaluie (foto 12) iar undeva se vede intrarea intr-o grota (foto 13).
Patrundem prin acea intrare, destul de mare de altfel caci am mers in picioare, si ajungem intr-o sala mare (foto 14) luminata printr-o alta intrare, mult mai mare decat aceea pe unde am venit (foto 15).
14
15
17
Probabil ca acum cateva milioane de ani pe aici se plimbau pesti multicolori si scoicile pe care le vedem acum in aceste calcare atunci se aflau in voia lor. Ne indreptam spre iesire (foto 17). Peste tot, pereti de calcar care ne uimesc.
20
21
22
Ceva mai incolo, vegetatie formata din arbusti cu multi spini si multe santuri (foto 20) in care se mai observa gauri in calcar. Ne departam putin pentru a face o fotografie de ansamblu a acestei zone (foto 21) si urcam deasupra abruptului. Nu e foarte senin dar facem o fotografie inspre orasul Iasi (foto 22).
Ne indreptam apoi spre nord unde mai descoperim cateva stanci cu multe fosile (foto 23) si imediat sub ele un copac care s-a grabit sa-si arate florile galbene (foto 24).
23
24
Mai incolo gasim un foarte vechi marcaj punct albastru. Revenim iar pe platoul principal si ne indreptam pe marginea abruptului spre padurea din spatele releului. Peste tot stanci, dispuse mai mult sau mai putin haotic (foto 26), pereti inalti si tufe spinoase. Intram in padure (foto 27) si mergem pe marginea vaii din dreapta noastra. Se aud zgomote de la satul Pietraria, aflat foarte putin mai jos.
26
27
Din loc in loc se vad alunecari de teren si iar grote (foto 28) iar mai incolo un perete mai bine “intretinut”, unde se antreneaza alpinistii (foto 29). Pe acest perete sunt montate si cateva pitoane. O superba surplomba dar la nivelul unui om intregeste peisajul (foto 30).
28
29
30
Continuam sa mergem pe langa peretele de escalada si ceva mai incolo un imens bloc de piatra s-a desprins si a alunecat putin (foto 31). Dupa el, cateva pietre pline ochi cu cochilii de scoici (foto 32).
31
32
Urcam cativa metri si ajungem pe o poteca, in padure; o planta abia a iesit dintre frunze (foto 33). Vedem un marcaj (foto 34) care duce la Barnova. De aici facem cale intoarsa spre releul de televiziune.
33
34
35
Dintr-un anume punct avem o spledida perspectiva asupra satului Pietraria (foto 35). Ajunsi la releu ne indreptam spre DN 24 unde ia sfarsit excursia noastra.