Cheile Cliţului
1
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Suntem pe raza satului Cliţ, judetul Salaj. Imediat dupa ce se termina dealul unde se afla Stanii Cliţului, daca ne deplasam spre sat, se desprinde pe partea dreapta un drum forestier care urmareste indeaproape micul Parau Clit (foto 1). Desi am intrebat localnicii despre locul numit Cheile Clitului sau alta denumire pe care am gasit-o pe internet, respectiv Valea Umbrelor, nu cunostea nimeni aceste toponime. Dar stia toata lumea care este Paraul Clit asa ca ne-am abatut pe drumul dat de sageata rosie din imaginea 1. Dupa cateva minute vedem padurile de pe versantii dealurilor printre care ne strecuram, dealuri arse de soare si de neobisnuitul val de caldura de la mijlocul lui august 2012 (foto 2).
2
3
4
Pe partea dreapta in sensul de mers mai apar rasfirati cativa pereti stancosi (foto 3). Drumul strabate si portiuni fara pic de umbra (foto 4). Dupa 25 minute de cand am parasit soseaua asfaltata ajungem la un gard si o bifurcatie. Drumul din stanga duce la o cabana care se zareste printre copaci. Noi continuam pe drumul care duce inainte in imaginea 5 si se afunda in padure. De aici, din dreptul acestui gard, drumul este mai putin umblat si asta se observa si dupa vegetatia mai bogata. Intalnim si flori frumos colorate (foto 6). Paraul Clit se afla tot timpul in vecinatatea noastra. De la gardul din imaginea 5 mai facem circa 15 minute prin padure pana intalnim primele stanci de unde incep Cheile Clitului. Sunt pereti din gresie nisipoasa, nu foarte inalti, dar spectaculosi prin forme si colorit. Peste tot de vede actiunea apei (foto 7). Pe malul drept geografic, pe stanga cum inaintam, se afla un perete ceva mai inalt, cu doua nise (foto 8). Tot pe aici observam trovanti in formare (foto 9). Unii, care au forma unor coloane, par sa se fi rupt din stanca de origine (foto 10) altii de abia acum incep sa „iasa” (foto 11). Unul s-a rupt sub greutatea proprie (foto 12).
5
6
7
8
9
10
11
12
Continuam inaintarea. Lateral, undeva pe dreapta fata de sensul de urcus, doi pereti sunt destul de apropiati intre ei (foto 13). Mai departe intalnim un abri destul de mare si spectaculos (foto 14).
13
14
Paraul Clit este mic; pe alocuri este noroi chiar si in aceasta perioada asa de secetoasa. Inaintam fascinati de peretii care formeaza aceste chei inguste. Mai intalnim un abri spectaculos (foto 15). Sub el intalnim o piatra puternic erodata (foto 16). De aici peretii se apropie si mai mult (foto 17). Undeva, prin padurea de foioase, auzim frunzele uscate cum fac zgomot sub pasii unui animal. La un moment dat apare, pe o mica culme, deasupra peretilor de gresie, o caprioara care se uita cateva clipe apoi dispare in adancul padurii. La un cot al paraului, intr-un perete gasim un alt trovant in formare (foto 18).
15
16
17
18
Traversam apoi paraul pe sub pereti mai mari, spectaculosi (foto 19). Undeva pe dreapta fata de sensul de inaintare observam cateva alveole mari, care ne atrag atentia prin dispunere (foto 20). Dupa acestea ajungem la un abri imens, foarte lung si inalt (foto 21). Valea devine si mai ingusta (foto 22).
19
20
12
22
Se vad pe alocuri si urme ale activitatii umane, de exemplu unele gauri de mici dimensiuni. Valea stramta si umbrele copacilor genereaza un puternic efect de salbaticie (foto 23). Mai parcurgem putin si, dupa peretii din imaginea 24, valea se mai deschide putin si stancile se raresc. Acolo este capatul cheilor. Pana aici am facut cam 30 de minute de la intrarea pe chei.
23
24
Din cauza ingustimii cheilor, in perioadele ploioase este mai dificil de parcurs traseul daca paraul are debit mare.
Stanci si abriuri se mai gasesc prin aceste paduri, le-am observat pe paraiele laterale care se varsa in Clit. Toate formate din gresie si cu un farmec aparte. (despre aceste chei s-a amintit la)
alte locuri cu trovanţi din România