Avenul Bârnoaia, la Rucăr
Iulie 2014. Poziționarea Avenului Bârnoaia; vedere dinspre Muntele/ Dealul Pleașa, de pe partea nordică a Culoarului Rucăr - Bran. Foto: Cosmin Bicu (București).
Iulie 2014. Poziționarea Avenului Bârnoaia; vedere dinspre Muntele/ Dealul Pleașa, de pe partea nordică a Culoarului Rucăr - Bran. Foto: Ică Giurgiu (București).
1 Ioan Dobrescu, în anul 1975, la Gura Bârnoaiei. Foto: Ică Giurgiu.
Gaura (Avenul) B.ârnoaia este menționat în (4), la poziția 193 și în (1) la poziția 127/9. Singura explorare a acestui gol, anterioară cercetărilor noastre, a avut loc în noiembrie 1957 (vezi 2). Atunci a fost atinsă o denivelare de peste 65 metri, rezultată în principal din coborârea a două puțuri succesive, de 20 și de 45 metri.
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti), Ioan Dobrescu (Cercul de Speologie Piatra Craiului Câmpulung Muscel)
Localizare
Avenul este situat în imediata apropiere a localității Rucăr, pe fața de nord-vest a Dealului Crucii, în zona numită (de unii localnici) Lăzuret. La el se poate ajunge în circa 20 de minute, urcând spre dreapta, puternic, direct, din DN73 Rucăr - Podul Dâmboviței, înainte cu circa 200 de metri de Pasul Posada.
O altă cale de acces, cumva mai comodă, este ca din localitatea Rucăr, de la ultima curbă în ac de păr a șoselei către stânga, cum venim dinspre sud, să intrăm pe drumul dintre case și să prindem apoi, imediat (și cu ajutorul informațiilor primite de la băștinași), poteca care se duce pe coasta dealului, în urcuș, paralel cu șoseaua națională; ajungem la locul din imaginea 3, unde - în dreapta - se află deschiderea avenului, încercuită de un gard de vegetație și sârmă (ca să nu intre animalele domestice). Sunt 720 metri altitudine la sosea și 910 metri altitudine la gura avenului (altimetrie realizată cu ajutorul lui Mircea Vlădulescu și Emiliei Marinescu).
Explorare
La 26 octombrie 1975 am găsit avenul colmatat complet, la cota -5 metri, cu bușteni și pietre. Câteva ore de muncă (Ioan Dobrescu, Oprea Bleonț, de la CS Piatra Craiului Campulung; Ică Giurgiu, Petru Indrei, Mihaela Giurgiu, Jean Popa, Mircea Purice, de la Clubul „Emil Racoviță” București) au avut drept rezultat crearea unui orificiu de 50 x 30 centimetri în dopul care ascundea continuarea. S-a pus o scară, s-a coborât sub dop și i s-a văzut astfel mai bine componența: bolovani de circa 60 centimetri diametru erau fixați printre crengi... Am fost nevoiți ca să dărâmăm tot acest obstacol, care s-a risipit pe platforma de la -21 metri și la baza celui de al doilea puț.
Explorarea propriu-zisă a avut loc pe 15-16 noiembrie 1975 (imaginea 2). De la Clubul „Emil Racoviță” București a participat Ică Giurgiu iar de la Cercul Piatra Craiului Câmpulung au venit Ioan Dobrescu, Bebe Tonghinoiu, Mircea Nicolae, Oprea Bleonț, Jean Cotescu. Au fost necesare alte câteva ore de muncă pentru a curăța platforma de la cota -21 metri de mult din materialul adunat pe ea (lemne, bolovani), care avea echilibru precar, datorită pantei. Apoi, mult după lăsarea întunericului, s-a coborat în rapel pe al doilea puț (urcare pe scăriță). Gerul puternic care s-a lăsat în noaptea respectivă ne-a creat momente grele la ieșire, p.ână când tot echipamentul de explorare a fost adus la suprafață. (A fost atât de frig încât ouăle proaspete luate de la găini în dimineața explorării și fierte au fost înghețate bocnă, imposibil de mâncat din cauza mirosului puternic de hidrogen sulfurat pe care îl prinseseră după congelare.)
2 În noiembrie 1975, înainte de explorare: Mircea Nicolae, Ioan Dobrescu, Ică Giurgiu, Oprea Bleonț, Bebe Tonghinoiu (de la stânga la dreapta). Foto: Jean Cotescu.
3 Noiembrie 2003. În spatele lui Andrei Samoil este intrarea în Avenul Bârnoaia. Foto: Ică Giurgiu.
4 Noiembrie 2003. Puțul de intrare în Avenul Bârnoaia. Foto: Ică Giurgiu.
Descrierea avenului
Gaura Bârnoaiei debutează cu o pâlnie de 8 metri diametru (imaginile 1 și 4) care se strâmtează treptat, pentru ca la cota -5 metri să ajungă la dimensiunea de 2 x 3 metri. Aici începe un puț de 16 metri (4 metri diametru), dezvoltat în conglomerate. La cota -21 metri se ajunge pe o platformă spațioasă, în pantă. Spre nord-vest se formează în podea un scurt jgheab, care duce chiar în mijlocul părții de sus a unei verticale de 40 metri (4-5 metri diametru), cu pereții acoperiți de noroi. Am rămas cu impresia că acest al doilea puț este dezvoltat în calcare. La jumătatea lui există câteva nișe pe care la data explorării nu eram în măsură să le abordăm. (Pentru a ajunge la ele va trebui urcat cu pitoane de expansiune și platformă de escaladă. O pendulare cu coarda către aceste deschideri pare a avea puține șanse de reușită, datorită intrărilor mici în respectivele nișe.)
La baza lui P40 se află bolovani, bușteni, păm..ânt. Unele resturi vegetale erau puternic fosforescente!
Spre nord-vest se deschide o galerie cu pasaje joase, care coboară până la cota -69 metri. În partea ei terminală, o scurtă galerie laterală continuă cu un horn de 13 metri, cu pereții puternic corodați.
Bibliografie
(1) Marcian Bleahu, Ioan Povară - Catalogul peșterilor din România - Editura Consiliului Național de Educație Fizică și Sport, București, 1976
(2) Ioan Coman - Am îndrăgit munții - Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, București, 1963
(3) Ică Giurgiu, Ioan Dobrescu - Două avene în Culoarul Rucăr - Bran - Buletin Speologic, Federația Română de Turism Alpinism, Comisia Centrală de Speologie, București, 1983, volumul 7
(4) Traian Orghidan, Valeriu Pușcariu, Marcian Bleahu, Vasile Decu, Theodor Rusu, Andrei Bunescu - Harta regiunilor carstice din România - Lucrările Institutului de Speologie „Emil Racoviță”, tom IV, București, 1965, Editura Academiei R.S.R.
citeşte despre Peştera Posada, aflată în imediata apropiere