Toxicologia, materie de bază în pregătirea clinică a studenţilor în medicină veterinară, s-a predat încă de la începuturile învăţământului veterinar în ţara noastră. Totuşi, ca domeniu, toxicologia s-a conturat cu pregnanţă abia în ultimele cinci decenii, urmare firească a progresului tehnologic al omenirii ce a caracterizat secolul XX.
Dacă înainte vreme, patologia medicală veterinară recunoştea ca drept cauză primordială factorul biotic, astăzi factorul chimic induce numeroase entităţi morbide – intoxicaţii – cu consecinţe dintre cele mai grave asupra sănătăţii animalelor.
Deşi nu întotdeauna a fost prevăzută în planurile de învăţământ ca disciplină de sine stătătoare, totuşi noţiuni de toxicologie au fost predate de titularii disciplinelor de farmacologie şi, îndeosebi, de profesorii clinicieni, care se confruntau zilnic cu prescrierea medicaţiilor adecvate în cazul variilor intoxicaţii, atât de des întâlnite la animale.
Pentru prima oară disciplina de toxicologie a fost introdusă, expres, în planul de învăţământ al Şcolii Superioare de Medicină Veterinară din Bucureşti în anul 1909, disciplină care era predată în acelaşi timp cu chimia şi fizica de către conferenţiarul Aurel Babeş.
Din păcate, nu există date suficiente despre omul şi opera conferenţiarului Aurel Babeş. Se ştie doar că a predat la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti încă din anul 1899 şi probabil că în mod continuuu, an de an, până în 1930. De asemenea, este de presupus că şi toxicologia a predat-o la fel, chiar dacă scriptic apare numai în planul de învăţământ din 1909. Din punct de vedere al pregătirii sale, conferenţiarul Aurel Babeş avea titlul de Doctor în ştiinţele fizico-chimice. A mai predat botanica şi zoologia la Facultatea de Ştiinţe Naturale.
Aurel Babeș
În regulamentul Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, aprobat prin decret regal în 1928, la capitolul III se arată că toxicologia se predă odată cu farmacologia, în cadrul catedrei de „Farmacologie, Toxicologie, Terapeutică generală, Farmacie şi Artă de a formula”. Este de consemnat faptul că şi profesorul Radu Vlădescu s-a ocupat practic şi ştiinţific de studiul compoziţiei şi toxicităţii veninului batracienilor şi reptilelor.
Radu Vlădescu
Deşi investigaţiile cercetătorilor Bertrand şi Phisalix au pus la punct o metodă de obţinere a antiveninurilor şi a vaccinurilor antiveninoase, totuşi s-a constatat că rezultatele terapiei antitoxice cu astfel de mijloace nu erau constante. Ori profesorul Radu Vlădescu (1886-1961) a demonstrat, după îndelungate cercetări în laboratorul profesorului G. Bertrand – 1939-1941 – că acest fapt este consecinţa variabilităţii sezoniere a toxicităţii veninului (în special cel de viperă).
Apoi, noţiuni de toxicologie au fost prezentate în cadrul cursurilor de „Patologie medicală”, în deceniul VI, de către ilustrul Prof. Dr. Ion Adameşteanu.
Ion Adameșteanu
Horea Bârză
Primele note de curs de toxicologie au fost scrise de către Prof. Dr. Horea Bârză, în anul 1969.
Din anul 1969 toxicologia s-a desprins de Patologia medicală, ca disciplină de sine, figurând în planul de învăţământ, între disciplinele facultative. O mare realizare pentru învăţământul superior veterinar în Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti a fost introducerea în planul de învăţământ, în anul 1971, a disciplinei de „Toxicologie şi toxicoze” ca disciplină obligatorie; de atunci, studenţii, în mod permanent, an de an, au căpătat cunoştinţe sistematizate de toxicologie.
Investit cu conducerea acestei discipline a fost Conf. univ. Dr. Emil Şuţeanu, care în 1990 a devenit profesor universitar.
Desigur că dotarea şi, în general, dezvoltarea disciplinei în acele timpuri nu s-au ridicat la nivelul cerinţelor învăţământului modern, fapt împlinit, însă, în decursul anilor ce au urmat. Prof. univ. Dr. Emil Şuţeanu s-a născut în anul 1926, în oraşul Brăila. A obţinut titlul de Doctor medic veterinar în anul 1951, iar în anul 1971 a obţinut şi titlul ştiinţific de Doctor în medicină veterinară.
În anul 1951 a fost numit ca asistent universitar la disciplina de „Patologie medicală”, în 1971 devenind conferenţiar universitar, când a preluat disciplina de „Toxicologie şi toxicoze”. S-a pensionat în 1992, după ce a predat „Toxicologia şi toxicozele”, timp de 21 de ani.
Prof. univ. Dr. Emil Şuţeanu a avut o remarcabilă activitate didactică, ştiinţifică şi organizatorică, mai cu seamă în calitate de decan al Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, între anii 1989 şi 1992. Prof. univ. Dr. Emil Şuţeanu este autorul cursului de „Toxicologie şi toxicoze”, manual unic, elaborat împreună cu titularii disciplinelor de Toxicologie de la Facultăţile de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara în anii 1977 şi 1995.
Emil Șuțeanu
În anul 1985, din dispoziţia vechiului regim comunist Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti a fost mutată, părăsind campusul din Splaiul Independenţei, activitatea didactică desfăşurându-se, în condiţii împroprii, în mai multe instituţii din Bucureşti.
Disciplina de Toxicologie şi-a desfăşurat activitatea în perioada 1985-1993, mai întâi în cadrul „Laboratorului pentru controlul medicamentelor şi produselor biologice de uz veterinar” şi, apoi, în unul din laboratoarele disciplinei de Agrochimie a Facultăţii de Agronomie din cadrul U.S.A.M.V. Bucureşti.
Victor Crivineanu
Ştafeta conducerii disciplinei de „Toxicologie şi toxicoze” a fost preluată de Prof. univ. Dr. Victor Crivineanu, în anul 1992. La început, în anul 1982 a fost încadrat ca asistent universitar la disciplina de „Patologie medicală”, post ocupat prin concurs. Din anul 1992, a fost desemnat şef de lucrări şi la fel, prin concurs, în 1996 conferenţiar universitar, iar din anul 1999, este profesor universitar.
Încă din anul 1992 a fost ales ca prodecan al facultăţii, timp de două legislaturi, iar din 2000 ca decan, funcţie pe care a exercitat-o, de asemenea, două legislaturi, până în anul 2008.
Prof. univ. Dr. Victor Crivineanu s-a născut în anul 1951, în localitatea Ogrezeni, jud. Giurgiu. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti începând cu anul 1973, obţinând diploma de Doctor medic veterinar în anul 1978. Prin teza de doctorat intitulată: „Studiul unor factori toxico – carenţiali în etiopatogenia infecundităţii la taurine”, susţinută în anul 1995, i s-a conferit titlul de Doctor în medicină veterinară. Prof. univ. Dr. Victor Crivineanu este autor sau coautor a mai multor lucrări: „Toxicologie Sanitară Veterinară”, premiată cu Premiul Academiei Române „Ion Ionescu de la Brad” – 1996, „Diagnosticul de laborator în toxicologia veterinară” – 1998, „Farmacoterapie veterinară” – 1997, „Farmacoterapie, farmacovigilenţă şi farmacotoxicologie veterinară” – 1999, „Aspecte de patologie celulară comparată” – capitolul Citopatologia indusă de toxine – 1999, „Plante în tratamentul bolilor parazitare la om şi animale” – 2000, "Toxicologie veterinară, vol. 1" - 2004, "Plante toxice - intoxicaţii la animale" - 2014.
Din anul 1993 disciplina de Toxicologie, ca şi alte discipline ale facultăţii, a revenit în vechiul campus, activitatea didactică desfăşurându-se în clădirea principală a facultăţii.
În perioada 1993-1999 a activat în cadrul lucrărilor practice la disciplină Asist. univ. Dr. Mario Darius Codreanu.
Mario Darius Codreanu
Din anul 1998 disciplina de „Toxicologie şi toxicoze” este amplasată în pavilionul clinicilor facultăţii, unde dispune de două săli de lucrări practice şi un laborator de cercetare.
Răzvan Ionuţ Dobre
După anul 1999, colectivul disciplinei a fost format din Prof. univ. Dr. Victor Crivineanu, Şef lucr. Dr. Răzvan Ionuţ Dobre şi Şef lucr. Dr. Gheorghe Valentin Goran.
Gheorghe Valentin Goran
Din anul 2004, în Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti, domeniul toxicologic s-a extins, abordând şi toxicologia produselor alimentare, în cadrul specializării Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare. Începând cu anul universitar 2013/2014, noţiunile de toxicologie alimentară se predau în cadrul disciplinei „Inocuitatea produselor alimentare”, fiind completate în cadrul disciplinei "Reziduuri chimice în alimente".
Au mai activat în cadrul disciplinei şi Conf. Dr. Viorel Andronie și Dr. Dana Miricioiu (medic uman).
În prezent, personalul didactic al disciplinei este format Conf. univ. Dr. Gheorghe V. Goran, titularul disciplinei,
și Asist. univ. Dr. Emanuela Badea.
Emanuela Badea