Școala Ferdinand I

Istoric

Clădirea, monumentală, are o impresionantă suprafaţă de 3 635,19 m², construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, având un demisol si un subsol, parter, doua etaje şi o mansardă. Descrierea ei ar fi demnă de epitete rubeniene, căci predomină grandiosul şi bogăţia stilistică.

Drumeţul grăbit spre gară se întreabă: “ O fi muzeu?” Cei ce prind perspectiva dinspre Amiral Murgescu: “Ia uite! Trei tei eminescieni!”. Iar cei din ferestrele-nţesate ale blocurilor: “Ce zarvă fac copiii ăştia!”. În orice voce vei surprinde dragostea … de viaţă a privitorului.

Privitul – dar ce spun locuitorii acestui spaţiu, “stăpânii” acestui “castel”… E simplu. Deschidem Cartea de onoare a şcolii inaugurată în anul şcolar 1967 – 1968, “care va fi folosită numai de colectivul de conducere pentru fapte deosebite în muncă”. Domnul director trecea meticulos în şapte puncte evenimentele de vază ce vor fi putut fi menţionate în CARTEA DE ONOARE a şcolii. Doar un exemplu: “cadre didactice care au folosit mijloace şi procedee, metode deosebite în munca instructiv – educativă”- vă sună cunoscut? Tot din 1968, ecou până la noi, cuvinte de învăţăcel ( din clasa a V a C): “Spre apus acum coboară/ Helios prea luminatul/ Păsările nu mai zboară,/ Vine- Uranus înstelatul.” (“Noaptea”). Aşa cum îi şade bine unei şcoli, elevi şi profesori, umăr lângă umăr pentru a da sens şi viaţă acestui loc. .. de poveste- Şcoala 64. Tot dinspre atunci un îndemn spre întoarcerea la natură în pur spirit ECO: “Călătorule, dragă, şi dacă a doua zi, înviorat de un somn bun şi de aerul tare şi rece al dimineţii precum şi de apa rece ca gheaţa care parcă îţi arde faţa, vei porni în sus către <Hornuri> , pe urcuşul abrupt al văii Mălăieşti, trecând cu tâmplele zvâcnind de oboseală şi emoţie prin strâmtoarea îngustă a Hornurilor de piatră şi, dacă aşezându-te pe iarbă pentru a-ţi trage răsuflarea, ai să priveşti hăul din care ai venit, o micuţă cutioară âţi aminteşte cu greu cabana care te-a adăpostit.”

Model de frază pentru subordonare, model de emoţie scrisă sau de cuvânt înainte pentru o carte despre turism… Poate chiar ar merita în spirit antreprenorial să vinzi aceste vechi cuvinte ca reclamă pentru cabana Gura Dihamului.

Clădirea şcolii beneficia în anul 1953 de un PAŞAPORT editat la cererea Direcţiei Generale a Rezervelor de Muncă aporbat de Consiliul de Miniştri.

“Iscodirea tainelor naturii, nepreţuitul dar al scrisului sau al penelului, a muncit serios şlefuind cu răbdare şi perseverenţă rodul talentului vostru, aşa cum diamantul îşi dezvăluie strălucirea după o migăloasă prelucrare”, rămân îndemnurile doamnei profesor Dorobanţu Maria către sfielnicii elevi ai anului 1968 ce păşeau pragul Şcolii Generale Nr. 64.

Să fi fost acolo, lângă ei, printre uniformele fluturânde şi zâmbetele împărţite cu dărnicie, braţ la braţ cu emoţia dascălilor fulguiţi pe la tâmple de viscolele vremurilor sau ale celor cu plete în vânt şi inimi răscolinde, nu cred că , în esenţă, multe să se fi schimbat…

Chiar şi cuvintele de mai sus… sunt depăşite, oare, de competenţele anului 2012, de obiectivele cadru de referinţă, specifice sau operaţionale din anii 2000, de scopurile şi idealurile educaţionale dictate de timpurile mereu înnoitoare? Nu. Sigur nu. Doamna profesor scria un articol în publicaţia şcolii care se numea simplu: “Revista noastră”. Ce minune… Noi, epigonii de acum, ne disputăm aceste nepreţuite numere. Cei care le au – privilegiaţi. Privirea înapoi nu poate avea ferestre în afara CUVÂNTULUI. Mai multe iniţiative ale şcolii s-au dorit a se hrăni din izvoarele trecutului. .. Fotografii puţine, supravieţuitori- deloc, veşti în presa vremii – rareori, foşti elevi, profesori – umbre. Suntem doar în anul 2012 al noului mileniu.

Un număr de 18 întreprinderi, printre care, “Arsenalul Armatei”, “SET”, furnizau elevi, partea practică reprezentând o legătură stabilă cu comunitatea. Pe lângă materiile unei şcoli de cultură generală, apăreau în planul de învăţământ şi tehnologia şi desenul tehnic. Colectivul de cadre didactice condus mulţi ani de inginerul Teodoru Alexandru se primenea an de an cu personalităţi din lumea culturală.

Nume de răsunet, Tudor Vianu contribuia la creşterea prestigiului învăţământului în anii de început, elevul Biberi Ioan ajunge prorector al Institutului Politehnic, Bucureşti.

Cei 400 de elevi beneficiau de condiţii de studiu şi de pregătire profesională excelente.

În 1951 a devenit Şcoala profesională Nr. 3 metalurgică, tutelată de Întreprinderea “Vasile Roaită”.

În 1969, domul director Cuteanu F. Macovei schimba existenţa de un an a Revistei şcolii, vorbind în al său “Cuvânt înainte” despre “clocotul vieţii noi, creatoare, care caută teren de manifestare, de afirmare a înclinaţiilor şi aptitudinilor”. Şcoala se mândrea cu activitatea cercurilor de anatomie, de scriere pe metal, de matematică.

Deschiderea către nou, către mai bine, devenea pregnant o coordonată esenţială a vieţii şcolii. Interesul pentru nestematele spaţiului românsc- Delta Dunării, Alpii Transilvaniei- era păstrat prin Cercul micilor turişti. “Revista noastră” publica un inedit interviu cu prima femeie antrenoare de rugby din lume, doamna profesor a Şcolii Nr. 64, Mariana Lucescu, o tradiţie care-şi vede renăscute rădăcinile în noua echipă de rugby pe care doamna profesor Natalia Karaiosifoglu o iniţiază în tainele acestui sport.

Elevii şi profesorii comunicau cu semenii lor prin corespondenţă. Printre semnatarii unor îndemnuri pentru elevii Şcolii Nr. 64, în februarie 1969, Profesorul doctor docent Gheorghe Zapan – Membru corespondent al Academiei din New- York , care le dorea ca “Revista să fie un imbold pentru stimularea elevilor”.

Şi pentru că totul are sens doar prin cărţi, să ascultăm din nou îndemnul din „Revista noastră” din 1969: Mihai Eminescu: „Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.”

Anul 1970 notează alte rezultate încurajatoare, şcoala devenind promotoarea în zonă a popularizării culturii prin teatru, prin înfiinţarea Cercului de păpuşari şi a primului teatru de cartier pentru copii.

Sala de festivităţi cu peste 200 de locuri oferea elevilor entuziaşti condiţiile pentru dezvoltarea acestor aptitudini. Astfel, sunt puse în scene piese ca : “Un erou fără glorie” de Virgil Stoenescu şi “Clătite cu magiun” de Mircea Sântimbreanu, “De ce aleargă câinele după pisică”, de Tudor Muşatescu. Copiii participau şi la concursurile de artişti amatori de la Palatul Pionierilor. Inspirat de aceste încercări onorante ale elevilor şcolii, scriitorul Mircea Sântimbreanu le adresa în Cuvântul introductiv al Nr. 3 al “Revistei noastre” câteva sfaturi: a nu se depărta de copilărie, de fantezia şi zburdălnicia ei, a nu copia pe cei mai mari, ci a fi ei înşişi “ făra galoane de academician la … 15 ani” . Tot cu acel moment am putea face un arc peste timp, căci Mircea Sântimbreanu făcea o asemănare între “Revista noastră” şi un copil, pe care îl vedea: “frumos, îmbrăcat de sărbătoare şi, din această cauză, puţin stingherit, mai mult serios decât vioi, visător şi poetic, inteligent şi cuminte şi mai ales prietenos şi respectuos”. Aceste date genetice s-au păstrat în familia Şcolii Nr. 64. Ca dovadă, revista realizată cu elevii de doamna profesor director adjunct Doina Burtea, se numeşte “Suflet de spiriduş”.

După 1970, s-au succedat la conducerea şcolii nume prestigioase pentru dezvoltarea şi modernizarea procesului de învăţământ: profesor Tănase Constantin, profesor Diaconu Alecu, profesor Cuteanu Macovei, profesor Ţepelea Adriana, profesor Patriche Ioana, profesor Nicolescu Anca, profesor Cucu Dumitrescu Simona, profesor Dascălu Violeta, iar directori adjuncţi: Lungan M, Coţofană Gheorghe, Ungureanu Aurelia, Vişinescu Ozana, Cioroiu Sevastiţa, Niculescu Virginia, Fierbinţeanu Georgina, Toşa Anca, Mihală Mariana Mirela, Grama Aureliana, Dascălu Violeta şi Burtea Doina.

În acest context, biblioteca şcolii a cunoscut permanent schimbări, îmbunătăţiri in dezvoltarea fondului de carte, contribuind la cultivarea gustului pentru lectură, la accentuarea legăturii elevilor cu cartea.

Bibiotecarii şcolii au fost pe rând: Popescu Rodica, profesor Rausch Regeni (muzică), Vişinescu Radu, Badea Paula.

Si astazi....

Daca treci ziua prin fata scolii, ai zice ca te afli langa o stupina, unde zumzaie 324 elevi la invatamantul primar si 253 la cel gimnazial. Ei se bucura de 22 sali de clasa, un cabinet AEL, o sala de sport de-o seama cu cladirea si o alta in constructie ( va fi finalizata in primavara acestui an), o sala de festivitati, o biblioteca, cabinet medical si unul de psihopedagogie.

Sunt alaturi de elevi si parintii lor 13 profesori pentru invatamantul primar, dintre care un suplinitor si 30 de profesori pentru gimnaziu, dintre care 11 suplinitori. Acestia din urma, lucreaza in cea mai mare parte, pe locurile rezervate ale unor colegi directori sau detasati in interesul invatamantului.

Suntem sustinuti in activitate de 11 angajati care reprezinta personalul nedidactic.

Scoala este dotata cu 9 calculatoare in cabinetul AEL, 10 lap-top-uri alte 16 Notebook-uri, 2 table interactive, 5 videoproiectoare, 3 ecrane de proiectie, 1 flip-chart, un home-cinema, o camera de captura, un LCD si un ecran de dimensiuni mari in sala de festivitati, 2 statii de amplificare a sunetului. Spatiile in care lucreaza personalul didactic auxiliar ( 4 angajati) este dotat cu calculatoare, imprimante, copiatoare, faxuri, adica totul la cele mai noi standarde.

Am fost parteneri cu Spania, Anglia, Irlanda de Nord si Italia in proiectul Comenius „Open the door to Europe”. Suntem parteneri din 2005 cu Great Waltham Church of School din Essex, Marea Britanie, iar cu International British School of Bucharest am fost parteneri intre anii 2005-2011.

Am fost preocupati permanent de participarea elevilor la educatie. De aceea am reusit sa reducem numarul copiilor aflati in abandon de la 39 in anul scolar 2009-2010, la 13 in acest moment. Am descoperit elevi care sunt plecati in strainatate, dar nu au ridicat situatia scolara, sau elevi care nu mai locuiesc la adresele din situatiile noastre statistice, ori care nu mai locuiesc in capitala.

Astfel, suntem parteneri in doua proiecte POSDRU care vizeaza elevii cu absente multe sau cu tendinta de abandon. Unul este „Hai la scoala”, care este aplicat in 103 scoli din Bucuresti si din tara, avand ca parteneri ISE, ISMB si UNICEF. Al doilea este „Parteneriat pentru copilul meu” aplicat in Bucuresti si judete din sudul tarii. Titularul proiectului este Universitatea Alumni din Constanta. Alt partener este Federatia Asociatiilor de Parinti din Romania. Aceasta a atras dupa sine participarea unor colegi la cursuri, sponsorizari pentru elevii si parintii care fac parte din grupul tinta.

Suntem participanti activi si militam pentru educatia ecologica, aceasta fiind o preocupare permanenta a scolii. Astfel, din anul 2003 institutia nostra aplica proiectele mondiale, Eco scoala si LeAF. Am aderat de la prima editie, 2009, la proiectul european de voluntariat pentru igienizarea zonelor verzi din apropierea Bucurestiului „Let’s Do It Romania”. La prima editie am fost singura scoala din sector participanta, iar la a doua s-a mai alaturat inca una.

Participam cu mare drag, inca de la prima editie si la proiectul ecologic initiat de Primaria Sectorului 2, „Primavara scolilor”.De altfel, principalele dotari de care dispunem sunt rodul acestor participari. Asadar, suntem motivati in mod permanent de Primaria Sectorului 2, sa mentinem spiritul civic, sportiv si ecologic. Suntem prezenti si la alte concursuri: de sah, baschet, desene. Este o provocare permanenta!

Prin DGAPI sector 2, suntem in fiecare an printre scolile sectorului care au beneficiat de investitii substantiale: refacerea fatadei, inlocuirea acoperisului, modernizarea interiorului scolii, igienizari.

La 30 de ani de la implementarea unor activitati teatrale, adica in anul 2010, am reluat o veche traditie, prima editie a „Festivalui de Teatru pentru Elevi Ferdinand I”, la care au participat 175 de elevi. Editia a doua a adus in concurs 280 de elevi. Asadar, elevii din Bucuresti, adora sa joace teatru. Ii asteptam la a treia editie, in ultima saptamana din luna mai, cu drag si interes!

Si pentru ca miscarea artistica este atat de vie in randul elevilor, in cadrul Saptamanii Altfel, va asteptam la prima editie a „Festivalului de dans Ferdinand I”.

In data de 9 februarie 2012, usile scolii noastre s-au deschis pentru peste 200 de oaspeti ( oficiali ai Sectorului 2, invitati, TV, presa scrisa si on-line, directori, parinti), care au participat la deschiderea primului „Centru de Resurse pentru Elevi si Parinti” din tara. Sunt 1000 m² amenajati impecabil de care se vor bucura elevii si parintii din sectorul nostru. Vor putea sa beneficieze de: activitati sportive

( inclusiv Fitness), artistice, workshop-uri, lansari de carte, educatie pentru sanatate, ateliere de quilling, origami, consiliere, TIC, etc.

Acum trebuie sa va marturisesc cum a fost povestea ce tocmai a devenit realitate!

Trei dascali inimosi, d-na Inspector Scolar General Adjunct al Municipiului Bucuresti, Mihaela Ciho,

d-na Inspector Scolar pentru implementarea descentralizarii institutionale Inspectoratul Scolar sector 2, Mihaela Iacoban si prof. Violeta Dascalu , directorul Scolii cu cls. I-VIII Nr. 64 “Ferdinand I”, aveau aceeiasi idée: cum sa consolideze relatiile scoala-parinti-dascali-comunitate. Cand s-au intalnit, au inteles ca au misiunea de a duce ideea si energia lor in atentia autoritatilor decizionale: Primarul sectorului 2 domnul Neculai Ontanu. Cu un zambet cald a spus:” Va voi sprijini neconditionat”. Certitudinea a venit in 18 martie 2011, cand, insotit de d-na director executiv Mariana Georgescu, domnul director executiv DGAPI sector 2, Mihail Geangu si domnul director executiv adjunct DGAPI sector 2, Corin Romanescu, au vizitat scoala noastra si au vazut spatiile neutilizate aflate la demisolul cladirii.

Mai intai a trebuit sa renuntam la lucrurile casate si inutile care erau acolo de zeci de ani. Apoi au fost analizate spatiile si s-a decis rolul fiecarei incaperi. S-a construit un buget si a fost adus la cunostinta Consiliului Local sector 2, care a aprobat inceperea lucrarilor. De la sfarsitul lunii august pana la mijlocul lunii noiembrie, totul era realizat la cheie. Dotarile s-au facut la sfarsitul lunii decembrie si inceputul lunii ianuarie. Totul la cel mai modern nivel! Si va asteapta sa va bucurati de aceasta realizare, pe toti care va doriti copii sanatosi si echilibrati.

Impactul pe care l-a avut deschiderea „Centrului de Resurse pentru Elevi si Parinti”, asupra parintilor si elevilor, vi-l comunica participantii. Astfel, Cristina Niculescu, redactor sef SfatulParintilor.ro, mama de la clasa a II- B, a scis un articol pe care l-a intitulat: Scoala Ferdinand nr. 64 – sau imposibilul devenit posibil-primul “Centru de Resurse pentru Elevi si Parinti”, unic in Romania.

Scoala cu cls. I-VIII Nr. 64 “Ferdinand I”, are o deshidere permanenta spre nevoile comunitatii si promoveaza inovarea, prin legaturile pe care si le creaza cu ONG-uri sau institutii private. Totul are un scop unic, binele elevilor si implementarea noului. Suntem bucurosi cand ne viziteaza, cu nostalgie si caldura, fostii elevi, acum oameni realizati. Ne mandrim cu adulti avand cele mai diverse profesiuni: medici, avocati, sculptori, actori, economisti, politisti, florari sau oameni obisniuti cu familii frumoase, buni si onesti cetateni.

Speram, odata cu acest spatiu, o infrumusetare a comunitatii in atitudini sanatoase si responsabile, copii fericiti si parinti multumiti. Atunci vom spune : “ Am lasat ceva in urma!”

Asteptam doua generatii de boboci sa ne calce pragul si sa se bucure de generozitatea pe care o sa le-o oferim din suflet.