“ Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă - zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu ştiu exact ce şi nici nu ştiu cum să caute. Această neştiinţă poate aşeza familia pe o pantă periculoasă. Aşa cum un marinar trebuie să ştie că cea mai mare parte a aisbergului este sub apă — şi viaţa lui depinde de această informaţie — tot aşa, soarta unei familii depinde de înţelegerea sentimentelor şi a nevoilor care se află ascunse sub evenimentele de zi cu zi.” (Virginia Satir). 

Psihoterapia sistemică pentru cuplu și familie are la bază concepte din diverse științe, de exemplu cibernetica, antropologia, psihiatria, iar unul dintre concepte este metafora sistemului. Psihoterapia sistemică mai este cunoscută și sub numele de terapia de familie și de cuplu, iar familia este un sistem de care omul aparține prin legăturile biologice, afective, geografice, istorice și legale. Una dintre ideile subliniate de acest tip de psihoterapie este aceea că dacă un membru al acestui sistem are o problemă aceasta devine problema întregului sistem. Și invers, dacă ajuți sistemul să se refacă, altfel vei ajuta și membrul sistemului să regăsească starea de bine. 

În zilele secolului XXI, există o diversitate de tipuri de relații care formează tot atâtea sisteme în care oamenii trăiesc în cuplu, în familii extinse, în familii monoparentale, în familii mixte, în relații deschise. Toate aceste forme generează nenumărate situații de viață care pot deveni problematice sau complexe datorită unor neînțelegeri ale tipului de relație sau ale granițelor și nevoilor pe care le are fiecare membru al cuplului sau al familiei respective. 

În acest context, rolul psihoterapeutului sistemic pentru cuplu și familie este de a căuta să le explice clienților cum apar și se mențin probleme, de a construi strategii de intervenție terapeutică plecând de la tipul de relații în care trăiesc clienții care le pot influența starea de bine fizică și psihică. De pildă, dacă la cabinet se prezintă o persoană care povestește că are o viață foarte stresantă și nu se poate odihni nici noaptea din cauza stresului, un psihoterapeut sistemic va angaja clientul într-o convorbire care, pe lângă gândurile și emoțiile clientului, va aborda și tipul de relații în care este angajat clientul și va puncta legătura dintre problema clientului (stresul) și acele relații (care pot fi relația de cuplu sau familie, relațiile de la serviciu). 

Psihoterapia sistemică a observat de-a lungul celor 60 de ani de existență că schimbarea relațiilor și a tipurilor de comunicare din interiorul relațiilor poate avea efecte benefice asupra stării de bine a oamenilor, putând duce chiar la suprimarea situațiilor problemă. Astfel, psihoterapeutul sistemic va susține clientul să își lărgească perspectiva asupra relațiilor sale și dacă este nevoie și posibil, va aduce în terapie și persoanele apropiate ale clientului care trăiesc în aceeași familie și care nu pot să depășească problemele identificate. Există mai multe curente de psihoterapie sistemică, și anume terapia structuralistă, strategică, transgenerațională, experiențială de familie, narativă, colaborativă, dialogică etc, fiecare dintre ele având propriile strategii de lucru pentru a ajuta clientul și familia sau cuplul din care provine să ajungă la rezultatele dorite și la o stare de bine. Aceste tipuri de terapii pot fi folosite împreună și combinate, realizându-se astfel o abordare integrativă a psihoterapiei sistemice pentru cuplu ceea ce poate asigura succesul terapiei.