Principala însușire morfologică a solurilor, care apare în mod vizibil la examinarea profilelor de sol, este culoarea. Pentru acest motiv, culoarea constituie principalul criteriu de separare a orizonturilor de diagnostic și un element fundamental pentru determinarea unor tipuri de sol. 

Diagramele de culori ale solului Munsell sunt o modalitate rapidă și accesibilă de a evalua tipurile de sol din orice zonă dată. Sunt portabile și organizate pentru a permite evaluări ușoare și precise în domeniu.  

Determinarea texturii solului în laborator se face prin analiza granulometrică, care permite exprimarea procentuală a fiecărei componente, iar interpretarea se poate face cu ajutorul diagramei triunghiului texturii sau cu ajutorul tabelelor de clase texturale elaborate de ICPA. 

Umiditatea sau conținutul în apă al solului, este cantitatea de apă care se află legată în mod fizic de pământ, în momentul când se face recoltarea și care se evaporă la 105 grade C. Umiditatea solului depinde de climă, natura și inclinația solului și de vegetație. Alături de temperatură, umiditatea solului influențează, în mare măsură activitatea biologică și deci posibilitatea de autopurificare. 

Reacția solului sau pH-ul (potențialul de hidrogen) depinde de raportul dintre concentrația ionilor de H+ și OH- din sol. Dacă acest indice este egal cu 7, atunci solul este neutru, mai jos de 7 – acid, iar mai sus – alcalin sau bazic.

Nu există o reacție a solului bună sau rea,  doar că unele plante preferă solul acid, altele pe cel neutru sau bazic.