"Bucuria mea, Hristos a inviat!" (Sf. Serafim de Sarov)

"Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră." (I Corinteni cap.15, versetul 14)

Iată, v-am întâmpinat cu salutul cu care obişnuia Sf. Serafim de Sarov să salute din două motive esenţiale pentru om, având în vedere relaţia dintre oameni dar şi pe cea dintre om şi Dumnezeu. Apelativul din salutul Sfântului Serafim (bucuria mea) cuprinde în mod extraordinar o întreagă antropologie creştină, obligându-ne parcă, în acelaşi timp, la o atitudine corectă faţă de semenii noştri, ca şi fiinţe create de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, chiar dacă, de multe ori, şi noi şi semenii noştri, prin faptele noastre, ponegrim această asemănare a noastră cu Dumnezeu.

A doua parte a salutului Sfântului Serafim de Sarov, precum şi citatul scripturistic, ne fundamentează, ne întăreşte în ceea ce înseamnă a fi creştin (următor al lui Hristos, cel care primeşte dar şi împlineşte învăţătura Mântuitorului), adică om în legătură cu Dumnezeu, toate acestea fiind posibile doar având punct de plecare dar şi de sprijin jertfa lui Hristos şi mai ales credinţa în Învierea Lui.

Pornind de la aceste premise, a relaţiei om-om şi om-Dumnezeu, găsim oportună prezentarea sumară a Parohiei Minişel, atât din punctul de vedere al comunităţii, cât şi ca loc de rugăciune şi închinare lui Dumnezeu.

© Parohia Ortodoxă Română Minişel