Ce este Barocul?

Baroc[i]

1. Termen care denumeşte stilul dezvoltat în special în arta apusului şi din centrul Europei la sfârşitul sec. XVI-lea până la sfârşitul sec. Al XVII-lea şi extins ulterior în toată Europa. Elementele decorative ale stilului baroc au pătruns prin Transilvania, Ţara Românească şi în Moldova (palatul Mogoşoaia, biserica Văcăreşti ş.a.)

Barocul generat de Renaştere, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de echilibrul acesteia.

În arhitectură, s-a manifestat prin cultivarea formelor grandioase, prin decoraţia excesivă şi teatrală, caracterizată prin asimetrie, linii şi forme întortocheate, dinamism exagerat, tinzând spre efecte care să surprindă pe privitor.

În sculptură, liniile de contur ale formelor au devenit agitate, depărtându-se de centru (caracter centrifugal), şi, în general, s-a cultivat jocul pictural al luminilor şi umbrelor pe suprafeţe, în dauna plasticului.

În pictură au apărut noi scheme compoziţionale (în diagonală, în vârtej etc.); tehnica în clarobscur a cunoscut o mare înflorire. Dată fiind înclinaţia artei barocului spre teatral şi grandilocvenţă, printre temele ei favorite în sculptură şi în pictură sunt prezentările martirilor şi ale extazului sfinţilor. Arta Barocului a fost sprijinită de contrareformă, care, cultivând misticismul senzual, urmărea să menţină dependenţa maselor de religia catolică.

Monarhia absolută a văzut în Baroc o diversiune corespunzătoare aspiraţiilor aristocraţiei feudale şi a încurajat dezvoltarea ei, în special ca artă de curte.

Arta Barocului a cunoscut unele tendinţe pozitive, printre care gustul pentru studiul mişcării şi pentru analiza psihologică.

2. Stilul de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.

[i] *** Dicţionar Enciclopedic Român