Descrierea metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii

Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor Legii cu privire la tariful vamal şi ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. La trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale şi întocmeşte declaraţia vamală.

Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:

a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;

b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;

c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;

d) în baza costului unitar al mărfii;

e) în baza valorii calculate a mărfii;

f) prin metoda de rezervă.

Metoda de bază este cea a determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit

În baza acestei metode la determinarea valorii se include:

- valoarea tranzacţiei;

- cheltuielile de transport - aprovizionare - asigurare;

- costul ambalajului;

- materiale cheltuite la producerea mărfii;

- redevenţele şi taxele pentru licenţe.

Această metodă nu poate fi utilizată dacă informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

Conform acestei metode, la determinarea bazei de calcul se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ceea ce priveşte:

a) caracteristicile fizice;

b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;

c) ţara de origine;

d) producătorul.

Mărfurile care îndeplinesc cerinţele de mai sus, însă au careva deosebiri neesenţiale de exterior, nu servesc ca temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară

La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Mărfurile similare au caracteristici asemănătoare şi se compun din componente asemănătoare, dar nu sunt considerate ca identice.

La determinarea mărfurilor similare, se iau în considerare următoarele caracteristici:

a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;

b) ţara de origine;

c) producătorul.

Metoda costului unitar al mărfii

Dacă marfa importantă va fi vândută în stare în care a fost importată valoarea în vamă se va determina ca preţul unitar de vânzare a mărfii evaluate sau valoarea unitară a mărfurilor identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, cu condiţia deducerii:

a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;

b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;

c) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vânzarea mărfurilor.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate

Valoarea în vamă a mărfii se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzând:

a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;

b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării de import.

Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii.

Metoda de rezervă

Metoda dată se utilizează în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată după metodele descrise mai sus. La cererea declarantulului i se va prezenta în scris informaţia despre valoarea în vamă a mărfii şi metoda utilizată la determinare. La metoda de rezervă pentru determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază nu pot fi luate:

a) preţul de vânzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;

b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;

c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;

d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile;

e) costul de producţie al mărfii, altul decât valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare;

f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decât ţara importatoare;

g) valoarea în vamă a mărfii minimală.

La export valoarea în vamă a mărfurilor se determină în baza valorii lor contractuale, luând în considerare condiţiile D.A.F. ("Delivered at frontier" - livrarea până la frontieră).