Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte, romantismul a fost o reacție împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat artele vizuale, literatura și muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale (științele naturii).
Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul). Romantismul se caracterizează prin victoria sentimentului asupra rațiunii. Căutând evadarea în vis sau trecut prin exotism, romantismul exaltă gustul pentru mister și fantastic, livera expresie a sensibilității. Cultul eului se opune idealului clasic. Romantismul se conturează deja în romanele lui Richardson, se accentuează cu Goethe și Holderlin în Germania, pentru a triumfa cu Lamartine, Hugo, Vigny, Musset în Franța. În literatura română - Al. Russo, C. Negruzzi, D. Boltineanu.
Romantismul însemnează triumful valorilor locale asupra valorilor clasice unversale; triumful valorilor relative și individuale asupra varolilor generale ale clasicismului; însemnează tendința către diversitate în opoziție cu năzuința către unitate a clasicismului.
Dumitru POPOVICI