Constanța - Doina Spilca - visare-n cuvânt

visare-n cuvânt

crochiu

printre bocetul cerului

în ludicul labirint de-a viața

fiecare cale greșită

înfierează gleznele firave

spre sângeriul mac al supremului

către ieșirea

oblojitoare

solară

17 decembrie 2025

pasiune

se-nalță valul mării în clocot

spre umerii rubensieni

ai lunii pline

dansează

se-alintă în tihnă

spre împlinire

până se rupe vraja

în difuza rază de soare

din zori de iubire

31 octombrie 2025

timp

de toamnă cu lacrimi aurii

în clepsidra gutuie

ce arde din vara ce-apune

ruginiul maturei dureri

cu aripi ce ning spre steaua polară

busolă de suflet vibrantă-n nădejde

26 octombrie 2025

renaștere

corset de hulpavă jelanie

mâzgă peste amintirea subtilă

păstrată-n retina de-a oarba

în scâncet de clopot

ce irumpe fascinantul miros

al pământului după ploaie

12 octombrie 2025

grăunte

cuantă

fărâmă vivace de-albastru-n soresc

cristalină în curgere năvalnică

spre

decența tăcerii în pioșenia finitului

țintuită într-un cui terian

13 august 2025

duioșie

surâs de amintire

de omul ca macul roșu

de la o extremă la alta

de la fragilitate la rezistență

de la sălbăticie la tihna unduirii

de la roșul dragostei pătimașe

la roșul războinic

de la solitudine

la cromatica armonie a lumii pieritoare

duioșie de repetabilă finită

speranță de infinită luminoasă stea

13 august 2025

tihnă

o frunză de ceai

infuzie în ardoarea nefinitului

și elixirul transcendentului

cu arome de valuri zbuciumate-n nervuri

spre tihna repetabilei chindii

10 august 2025

ființare

sunt ciornă printre genele din răsăriș

și virgulă pe stea la fiecare asfințit

înșiruire spre deplinătate

în metronom sau buimăcit

2 august 2025

devenire

în realul vis al devenirii

îmi cresc liane ca raze de soare

care mă înalță din umeri

ca o salvare din starea de cocârjare

și mă învață cutezanța demnității

în ritmul pașilor

piano sau allegro

printre clepsidre de anotimpuri

spre finalul care e mereu fără punct

27 iulie 2025

originar

în fereastra de piatră

bulgări de lumină

printre zăbrelele de lacrimi

clocot irupt din aducerea aminte a Genezei

îmbrățișate surâsuri din sine pe aripi de maci

26 iulie 2025

Măicuță!

Țară

Măicuță

râurează fierea pe prund

plouă neghină pe miriști

pârjolul înfioară pădurea

pustiul seacă suflarea

Țară

Măicuță

nu risipi Unirea

nu învrăjbi Omenia

nu adăsta depravarea

nu hingheri Iubirea

pe arginți de la lotru

24 iulie 2025

***

Țara – Măicuța între Ființă și Neant

În poemul „Măicuță!” de Constanța – Doina Spilca, se conturează un strigăt dureros, o rugăminte arhetipală adresată unei entități sacre: Țara – Măicuța. Încă din primul vers, cuvântul „Măicuță” transcende simpla invocație maternă și capătă valențe simbolice, devenind o sinteză între pământ și sânge, între rădăcină și duh, între ceea ce este etern în identitatea noastră și ceea ce se destramă sub presiunea istoriei.

Țara ca matrice existențială

Repetiția „Țară / Măicuță” este mai mult decât un apel liric – este un gest ontologic, prin care poetul reface legătura cu originea. Țara este aici ființă vie, având trup („prund”, „pădurea”, „miriști”) și suflet („suflarea”), dar trupul este rănit, iar sufletul e aproape de stingere. Imaginile dure – „râurează fierea”, „pustiul seacă suflarea” – trimit la o apocalipsă interioară, un peisaj devastat de lăcomie, ură și uitare. „Fierea” curgând prin râuri nu este doar simbol al amărăciunii, ci al otrăvirii morale care s-a infiltrat în venele societății.

Etica verticalității

Poemul nu se oprește la constatarea tragediei, ci ridică un imperativ moral. Succesiunea de negații – „nu risipi Unirea / nu învrăjbi Omenia / nu adăsta depravarea / nu hingheri Iubirea” – funcționează ca un cod de salvare pentru ceea ce încă poate fi recuperat din țesătura spirituală a neamului. Poetul propune patru stâlpi axiologici: Unirea, Omenia, Curăția, Iubirea. În lipsa lor, țara se dizolvă, iar „arginții de la lotru” devin simbolul trădării biblice, al pierderii sufletului pentru un câștig efemer.

Dimensiunea filosofică

Dincolo de mesajul social, textul deschide un câmp de reflecție metafizică: Ce se întâmplă cu ființa colectivă atunci când se corupe ordinea valorilor? Heidegger ar fi spus că este vorba de o „uitare a Ființei”, iar Blaga ar fi vorbit despre „cenzura transcendentă” care ne împinge spre neant. În acest sens, „Țară – Măicuță” nu este doar un simbol geografic, ci o ipostază a Arhetipului matern, sursă de viață, protecție și sens. Atunci când ea este rănită, întreaga noastră structură ontologică se clatină.

Poetica durerii

Din punct de vedere stilistic, poemul se înscrie într-o lirică a implorării și a rezistenței morale. Ritmul sacadat, construcția prin repetiție, prezența cuvintelor cu puternică încărcătură etică transformă textul într-o rugăciune-protest. „Țară / Măicuță” nu este doar un apel, ci o litanie salvatoare, o chemare la trezire spirituală, înainte ca prăbușirea să fie definitivă.

Concluzie

Poemul „Măicuță!” devine, astfel, un manifest liric și ontologic. Este un strigăt împotriva înstrăinării și a pierderii demnității, dar și un act de credință în puterea regeneratoare a valorilor fundamentale. Țara, ca „Măicuță”, nu este doar pământul pe care călcăm, ci matricea în care se plămădește sensul nostru de a fi.

neam

copacul tulnic

stearpa concentrică

de anulară cununie

vântoasă jelească

de frunze bezmetice de miri pețioli

și rouă din ceruri negurii

…

încremenire

liniște

audibil surâsul lutului

scâncet de mladă ancestrală

21 iulie 2025

înălțare

aproape înfierată de roșul iederei în laț

reptiliană plăsmuire

mi-am lepădat tomnatica agonică

de peste răni cu topice dantele de omături

transcendere spre zborul albului de păpădie

2o iulie 2025

victorie

o stea desprinsă

din imensitatea ursitei înnoptate

în deriva valului oniric

și-a frânt lumina

într-un spin de oftat

în glaciațiune

spre țipăt proteguitor

de atelă din rază de soare

19 iulie 2025

***

Lumină frântă și victorie interioară

Poezia contemporană trăiește din esențe. A renunțat demult la formele exterioare ale triumfului și caută în profunzimile ființei ceea ce cu adevărat înseamnă biruință: asumarea vulnerabilității și transfigurarea durerii în lumină. În acest registru liric se înscrie și poemul „victorie” semnat de Constanța – Doina Spilca, o creație de forță și sensibilitate condensate, în care cuvântul devine purtător de simboluri subtile și revelații metafizice.

Poemul „victorie” al poetei Constanța – Doina Spilca se încadrează în estetica lirismului metafizic și simbolist, fiind o meditație subtilă asupra suferinței și a transcenderii acesteia prin lumină. Creația este densă, criptică, încărcată de simboluri cosmice și expresii metaforice care transformă poezia într-un univers esențializat.

Poemul se distinge printr-o voce lirică profund simbolică, în care victoria nu desemnează triumful exterior, ci un proces interior de depășire a suferinței.

Poemul debutează cu imaginea unei stele desprinse din imensitatea ursitei înnoptate, metaforă a căderii dintr-un destin cosmic sau poate chiar a ruperii de o ordine universală, ancestrală. Nu este o simplă imagine de efect – e o trăsătură specifică liricii Doinei Spilca: construcția unei lumi poetice prin fractura simbolului și reconstruirea lui prin intensitate lirică.

Această estetică a rănii care luminează, a spiritului care se salvează prin propria durere, destinul este deviat de o explozie tăcută: „și-a frânt lumina / într-un spin de oftat”. Este, poate, unul dintre cele mai puternice versuri ale poeziei recente, o imagine sinestezică și paradoxală în care durerea nu rănește, ci dă formă.

Textul este scurt, dar dens, scris în vers liber și fără punctuație, fapt ce accentuează fluxul oniric și interiorizat. „În glaciațiune / spre țipăt proteguitor” – iată o altă mișcare paradoxală: din îngheț spre viață, din încremenire spre strigăt. E aici o dialectică între moarte și renaștere, un traseu simbolic al ființei care, deși „fracturată”, se lasă susținută de ceea ce poeta numește „atelă din rază de soare”. Imagine de o originalitate remarcabilă, în care lumina devine proteză sufletească – o soluție lirică la imposibilitatea vindecării prin mijloace umane.

Fragilitatea și transcendența se întâlnesc în structuri delicate și în același timp vizionare. Dar și cu expresionismul crepuscular, unde melancolia devine mediu al sufletului, iar lumina nu este niciodată completă, ci „frântă”.

Dacă în poezia clasică „victoria” însemna înfrângerea unui adversar exterior, în poemul Doinei Spilca ea presupune o confruntare tăcută cu sinele, o formă de învingere prin transformare. Victoria nu e clamantă, nu e strigată – e un țipăt protejat, o lumină abia ținută între coastele ființei.

Poeta se înscrie, astfel, într-o linie a liricii feminine reflexive și păstrează o voce distinctă, în care cosmicul se intersectează cu organicul, iar metafora nu explică, ci creează spații de reflecție.

În loc de concluzie

„victorie” nu este un manifest, ci o rugăciune spartă în imagini. Este un poem care nu strigă, ci se aprinde tăcut – și tocmai de aceea are forța să rămână. Prin limbajul său tensionat și epurat de zgomotul retoric, Constanța – Doina Spilca propune o poezie vie, memorabilă, în care victoria devine sinonimă cu supraviețuirea lăuntrică prin lumină.

cale

încolăcită în cuibul reveriei

între orbecăitul nourat al galerei

și linul seninat al astrului iubirii

mijesc din caierul de nouri

țesuta ciocârlie în izbândă

1 iulie 2025

***

Calea dintre vis și lumină în poezia „cale”

de Constanța-Doina Spilca

Poezia „cale” de Constanța-Doina Spilca se conturează ca o meditație lirică asupra drumului interior, desfășurat între neliniște și seninătate, între rătăcirea pământească și chemarea unei iubiri astrale. Este o creație condensată, dar profundă, în care fiecare vers concentrează o imagine metaforică încărcată de sensuri existențiale și poetice.

De la început, vocea lirică se plasează „încolăcită în cuibul reveriei”, imagine care sugerează o retragere din concret, o învăluire într-un spațiu al visării, al introspecției. „Cuibul reveriei” devine locul de germinație al gândului poetic, dar și al unei posibile renașteri interioare. Cuibul este simultan refugiu și origine — o imagine maternă, protectoare, dar și promisiunea zborului viitor.

Opunerea dintre „orbecăitul nourat al galerei” și „linul seninat al astrului iubirii” structurează poetic universul dual al eului liric: pe de o parte, viața terestră (asociată cu suferința, rătăcirea, colectivitatea anonimă a unei „galere”), iar pe de altă parte, idealul luminos, transcendent, întruchipat de „astrul iubirii”. Astfel, calea devine o traversare între două stări ale ființei: zbuciumul teluric și aspirația spre absolut.

Imaginea finală a poeziei — „mijesc din caierul de nouri / țesuta ciocârlie în izbândă” — închide textul într-o metaforă complexă a nașterii poetice și a speranței. „Caierul de nouri” evocă o materie brută, incertă, din care însă se naște un cântec pur („ciocârlia”), simbol al înălțării și al victoriei sufletului. „Țesuta ciocârlie” sugerează nu doar fragilitatea, ci și migala devenirii. Aceasta este o izbândă a spiritului, care își găsește vocea în înălțare, prin poezie, prin iubire, prin lumină.

Din punct de vedere stilistic, poezia mizează pe o densitate metaforică și o atmosferă onirică. Lipsa punctuației și cursivitatea imaginilor contribuie la senzația de plutire, de vis neîntrerupt, amplificând tonalitatea meditativă. Totodată, se observă o influență a simbolismului și a liricii moderne, în care realitatea este transfigurată în simboluri ce exprimă stări interioare.

În concluzie, „cale” este o poezie despre drumul lăuntric al sufletului, despre oscilația dintre zbucium și senin, dar și despre renaștere prin iubire și creație. Este o călătorie metaforică a ființei, în care zbaterile existențiale se topesc în cântecul ciocârliei, semn al împlinirii și al unei izbânzi spirituale.

6 iulie 2025

Ioan POPOIU: „Să nu ne rinocerizăm”

Interviu cu Doina SPILCA

Ioan POPOIU: Aș vrea să-ți mulțumesc, mai întâi, pentru bunăvoința de a răspunde întrebărilor acestui interviu, în numele cititorilor revistei LOGOS ȘI AGAPE.

Cum au fost copilăria și adolescența?

Doina SPILCA: Ursitoarea a fost trimisa Euterpei, m-a ursit cu hobby-uri. Copilăria și adolescența s-au dus. De cele ce s-au dus, numai de bine!

Ioan POPOIU: Acum ai început să scrii versuri?

Doina SPILCA: Versuri? Doar gânduri, semne de carte pentru fiecare filă de suflet, vârf de peniță într-un insectar de viață.

Ioan POPOIU: Cum este „dulcea pasăre a tinereții”?

Doina SPILCA: Răzvrătire – candoare.

Ioan POPOIU: Unde începe maturitatea?

Doina SPILCA: În plan spiritual.

Ioan POPOIU: Există un secret al existenței care ne-ar face fericiți?!

Doina SPILCA: Ne vom petrece spre lut căutând „secretul”, ne vom lamenta mereu că-i tainic și nu-l găsim. De ce-l ferecăm „secret”, de ce nu-l numim sănătate, spiritualitate, senin, zâmbet, normalitate?

Ioan POPOIU: Să vorbim despre poezie! Cum definești poezia?

Doina SPILCA: Esențializare, Univers în bob de slovă.

Ioan POPOIU: Literatura, arta, poezia ce loc ocupă în viața noastră?

Doina SPILCA: Locul pe care îl oferim noi.

Ioan POPOIU: Îți place Shakespeare?!

Doina SPILCA: E imposibil să nu-mi placă Shakespeare. E imposibil să nu-mi placă Eminescu.

Ioan POPOIU: De ce vibrăm atât la ROMEO ȘI JULIETA?!

Doina SPILCA: Emoționează mitul iubirii sacre, jertfa supremă și, de ce nu, „armonia antonimului” junețe – maturitate.

Ioan POPOIU: Și HAMLET? Am putea trăi fără prințul nefericit al Nordului?!

Doina SPILCA: Nu trăim fără el. Și noi ezităm între suspiciune și certitudine.

Ioan POPOIU: Cum percepi poezia ta?

Doina SPILCA: Alean, taină, dodii, griuri.

Ioan POPOIU: Ai un mesaj anume?

Doina SPILCA: Să nu ne rinocerizăm.

Ioan POPOIU: Publici puțin, ești foarte discretă, de ce?

Doina SPILCA: Tac atunci când nimic nu am a spune.

Ioan POPOIU: Poezia ar putea salva lumea?

Doina SPILCA: Poezia ar salva lumea, dar … lumea nu dorește să salveze poezia.

Ioan POPOIU: Cum vezi viitorul nostru, al oamenilor? Mai există viitor?

Doina SPILCA: Dacă vom rămâne solari în lumea glacială.

Ioan POPOIU: Doina, în încheiere, te rog să ne spui cum te vezi tu? Cine este Doina Spilca?!

Doina SPILCA: Confortabil ca observator – disconfort în prim-plan.

***

Acest interviu este o bijuterie de reflecție poetică și luciditate spirituală.

Interviul realizat de Ioan Popoiu cu Doina Spilca, publicat în revista Logos și Agape, este mai mult decât un simplu schimb de întrebări și răspunsuri – este o incursiune subtilă în universul interior al unei ființe care trăiește în tăcere, dar simte în profunzime. Încă din primele replici, se conturează portretul unei persoane discrete, dar profund ancorate în trăirea artistică, pentru care cuvintele nu sunt doar instrumente de comunicare, ci expresii ale unei căutări existențiale.

Doina Spilca răspunde cu o sinceritate poetică, adesea criptică, dar revelatoare. Fiecare răspuns e o metaforă condensată, o reflecție despre lume și sine. De la evocarea copilăriei până la meditația asupra viitorului, intervievata evită clișeele și oferă, în locul lor, fragmente de gând esențializat: „Univers în bob de slovă”, „vârf de peniță într-un insectar de viață”, „să nu ne rinocerizăm” – toate sunt mărturii ale unei conștiințe treze, care refuză superficialul.

Titlul interviului, „Să nu ne rinocerizăm”, este nu doar un avertisment subtil împotriva conformismului, ci și o trimitere culturală clară către piesa lui Eugène Ionesco, sugerând un refuz al dezintegrării umane în fața presiunilor sociale sau ideologice. Mesajul e unul de rezistență prin spirit, prin artă, prin poezie. Într-o lume „glacială”, cum o numește, Doina Spilca ne îndeamnă la solaritate interioară.

Interviul surprinde și o poziție discretă, dar fermă, față de publicare și succes: „Tac atunci când nimic nu am a spune”. Este o formă de etică personală, o dovadă că nu cantitatea, ci autenticitatea dictează expresia artistică. Departe de a fi o prezență zgomotoasă în peisajul cultural, autoarea se manifestă printr-o voce calmă, dar distinctă, ale cărei vibrații se simt adânc.

Această conversație este, în esență, un poem în proză, un autoportret liric al unei ființe care a ales să fie „observator”, dar care nu ezită să exprime neliniști, idealuri și viziuni despre o lume ce ar putea fi mai bună – dacă nu ar renunța la poezie.

cale

încolăcită în cuibul reveriei

între orbecăitul nourat al galerei

și linul seninat al astrului iubirii

mijesc din caierul de nouri

țesuta ciocârlie în izbândă

1 iulie 2025

non lumină

țăndări de umbră

între mine și oglindă

mute

ascunse luminii

gloate de temeri

obsesii în iglița umbrei

eu

devenirea

și umbra siameza

jivina prelinsă din gleznă

25 iunie 2025

umbra

văpaie în misterul sinelui

și frumusețea incompletului

fantasma neîmplinitului luminii

în suspinul stins al iubirii

pe Golgota spre individuare

15 iunie 2025

zori

o strună de vioară

anină cornului de lună

fiori din țipătul acut al nopții

în oglinditul negru al privirii

ce se destramă ca o briză

în incantația arcușului felin

precum un borangic din roua dimineții

25 mai 2025

pețire

luciferică pelteaua surâsului

șerpească grimasa retinei

devorantă cursură a mierii amare

lăcrimândă buleandră sub fățuita-i coclită

abulică foaie cu tuș în tușă mătrăgună

18 mai 2025

scânteiere

zâmbește viața

în leagăn pe apă

pendul acvamarin

ce sfâșie liniștea

pacea profundă

cum doare calmul

și scânteierea de-a viața

meditație și revelație

10 mai 2025

Icarul bizar

temerară…

spre zenit…

m-am luat de mână

mi-am prins dreapta

în căușul celei stângi

unde pulsa o inimă de iubire

dar...

cu fiecare zvâcnet

lăcrima câte o amintire

dintr-o himerică eternitate

27 aprilie 2025

24 martie 2025

reverie

picturală cu soarele opintit spre zenit

un cocon cu năzuințe armonice

dar

coconul…

o canibalică pânză de păianjen

10 martie 2025

anagramă

storuri negre

peste stoluri de cenuși

născătoare de phoenicși

sufocând virtutea

pângărind cuviința

storuri negre dezvelind

ANOMIE

speranța…

anagrama din noi

OMENIA

17 ianuarie 2025

primenire

stropii de ploaie

se rânduiesc în ropot de durere

prin jgheaburi carnale

în pârjol purificator

peste carii în absolut

13 ianuarie 2025

oracol

gând explorator spre viitor

portal

spre emoția lunii

spre mirajul lumii

în ritmurile vieții

cadențat

patetic

printre cununile de spini

nu vei răzbi

nu, VEI RĂZBI!

1 ianuarie 2025

Poveste de iarna

Zborul, valsul fulgilor, bucuria din perioada sărbătorilor de iarnă, dar și zbuciumul nostru în această viață.

De la NAȘTERE la infinit, Crăciunul, geneza galaxiilor (în funcție de convingerile fiecăruia, creaționism sau/și evoluționism).

Devenirea, steluța întregului colaj.

Vremelnicia pământeană în morișca timpului, stelele căzătoare și/sau bucuria viețuirii, o ploaie de artificii, steluțe...

hotar

se duce anul

ca verdele spre altă primăvară

închinăciunea în hotar

ca frunza spre a lutului sărut

sub somn de nea

prin foc domol de Plugușor

duhovnicit de lacrimi ancestrale

31 decembrie 2024

rodire

vara e în oglindă

poame de gheață în clinchet

pe ramuri ciocârlii împietrite

printre harpe de țurțuri

freamăt din aripi de cocori

în liniști de alb necuprins

lumină în nașterea mântuirii

25 decembrie 2024

vreme

lacrima rourează viscol de frunze

în arșiță de spiniș

se pustiește spre cristaluri de nea

dantelate pe răbojul temporal

retrospectiv…

lacrimă în an de destin

ori

pygmalion biruitor?

13 decembrie 2024

ninge metafizic

din ireal

m-a nins o adiere de stea

mi-a înfiorat obrajii

inervați cu rădăcini de iubire

neuitătoare

nerepetabilă

nepieritoare

și au odrăslit ramuri de suflet

cu muguri de stele

ce ninge iubirea

în nimburi de pace

6 decembrie 2024

licăr

cu răbdare și fără durere

pe rană fâlfâit de lumină

spre eu și cu umbra

din alb și din negru

fără nuanțe

fără fuga de eu și de umbră

cu rădăcinile pronie

sub umbrarul tomniu

24 noiembrie 2024

penelopă autumnală

toamna țese giulgiul verii

borangic din fir de ploaie

cu un corn de lună nouă

pe-o urzeală de iubire

molcomă tămăduire

31 octombrie 2024

strălucire

cioburi de sticlă obscure

din fir de nisip în arșiță de prisnă

țăndări din fereastra timpului

ca funingini din ochii căprui

așchii înfiripate în vitralii

zămislite aureole ale sinelui

26 octombrie 2024

furtuna

se zbuciumă vântul

țintat în ființă

răvășiri prin rutina schiloadă

destramă neordinea

curăță calea

așterne spre vindecare

5 octombrie 2024

Mariana Gurza, gând îngeresc la aniversarea neuitării!

Puzderie de stele în candele pe ramuri de salcâmi!

2 octombrie 2024

fi-va

frunză umbrită de roadă

foșnită în cri de vioară

plânsă din arde de soare

în recviem de verde

spre izbândă-n acuarelă

1 septembrie 2024

frici risipite

fricile

siluete în griuri

bântuie pe sub scoarță de falnic copac

în chinuri concentrice

în jocul de-a baba oarba

spulberate în umbre vivace

desferecate spre ramuri de rod

21 august 2020

fără de timp

aștept de niciunde

șoapte de rouă brumate cu neuităciune

nicicum din răsărit de ieri

nicicând ostoite în amurg de jăratic

doar murmur de acum

când azi e fiecare zi

13 august 2024

joc de imagini

sunt imagine în borangicul tăinuit al cosmosului

sunt zbeng de imagini

joc mimetic din trib anatomic

doină iluzorie spre adevărul ființei

crivăț spulberat de frunze în avatar

25 octombrie 2021

deznădejde

o așchie s-a desprins din astrul solar

un fluture cu antene din raze de soare

aripile corolă de idealuri

în zborul ideației rătăcit

între frunză și floare de nufăr

în spumă de mâl și întuneric

în frica atavică a întâlnirii cu focul

pârjolul…

doar

hiperbola unui licurici

28 iulie 2020

liniște nefinită

aud o stea căzătoare

rană pe zare

aseptic scăldată de sarea din mare

audibil e genunchiul în iertăciune

sub mătănii de rouă

auiește mântuirea în zâmbetul din ochii mei

în uguitul iubirii din inima mea

14 iulie 2020

viața

acțiune

motor

dubla 1

și

ultima…

viața

atom și scânteie

sincron în clachetă

ducem cubul de gheață

până-n CUVÂNTUL solar

născut din țărână

10 iulie 2024

iubire înstrăinată

iubire

o clipă de sfială te ucide

o mașteră privire în glacial te țese

o adiere de-ndoială

concav te pustiește

un legământ precar

înfeudat

te hăituiește…

iubire pribeagă

atopică

împovărată

5 iulie 2020

alt tu

prin multivers

caleidoscop haotic

sub plumburi de-ntuneric

mijește luna-n sfeșnic

subtilă ca o umbră

în aură difuză

de taină în ispită

în adevăruri licărite

spre sori din preaînaltul

…

alt tu

sau

miriade tu

28 iunie 2024

înseninare

privirea singuratică

mereu cugetătoare

se îndoieşte

afirmă

neagă

se zbuciumă

a vrea sau a nu vrea

privirea tainică

îndumnezeită în luminăciune

șoptește glas doar dincolo de zare

desface plumbul din vitraliu în culoare

de după vălătuci crispați în fostul negru

corb de ieri

13 iunie 2024

frânturi

secundar în adăstare

în uimire și uitare

la fereastra cerului

spre frânturi dintr-o clipită

fulgerate

luminate de imensitate

2 iunie 2024

cadril

când va fi să aud depărtarea

voi zâmbi în cadril

lent

când senin

când volburat

descătușată între patru ecouri

a fi

a ști

a visa

a ierta

28 mai 2024

reverie

te-am visat în aură

tainic

poate verde primăvăratic

poate trecător autumnal

plăsmuit în violet cernit

dar

sigur

vindecător în armonie

între cer și pământ

între iubire și înțelepciune

în mister vioriu

cu stânjenei în penitență

19 mai 2024

infinit

văd secunda în roșu aprins

cântată în gongul

ce cheamă vecia

memorez cadența de roșu nestins

pe calea reflecției spre Absolut

15 mai 2024

licăr

sub chipul lumii

colbăit de stele stinse

aproape toate căzătoare

pe umerii aduși

de rană

sfadă

și obidă

de după falduri reci

timid tresaltă

nuntirea de amnar

în licărul de cremene

spre alte stele în creare

10 mai 2024

***

Transfigurarea realului în transcendental, creații distincte, dar convergente, emerg o spiritualitate a Ființei în Absolut care determină meditație, înstrăinare, pace, tihnă, seninătate.

luminație

amintirile Universului…

răstignite în brumăria memoriei

brodate peren pe broboada speranței

în suflete încondeiate cu Lumină

spre

Învierea bucuriei harice

4 mai 2024

doina spilca - lumina - 2024.mp4

doina spilca maci 2024.mp4

doina spilca - flori de camp - 2024.mp4

iertare

în fiecare asfințire

iert lacrima crispată

în ascunziș de amintire.

din zori în zori

iert umbra ce se pierde-n noapte.

iert norul zgribulit

în șovăirea licărului din adâncuri.

iert rana de sub vindecare.

3 mai 2024

cupa vieții

strivită de urgii

pierdută-n nod din firul ariadnei

în prăvălit spre ape tulburi

încorsetată în bulboană

deșir din epitaf lumină

domol

mă oglindesc în stea

plutesc în armonia

din coardele iubirii

sunt energie în mișcare

o simfonie-n univers

26 aprilie 2024

volnicie

ți-am desenat tăcerea

în arcadă

spre sine-ți

spre întrebătorul tunet al ploii

spre liniștea infinită

spre rugăciunea și sfiala din zâmbetul irișilor

spre volnicia fără pleoape

21 aprilie 2024

veritate

lacrimi de stâncă

învălurate în seceta

arșiței de adevăr

cristale din stană

între palmele

dornice de mărturisiri

justețe tăioase

răsfirate printre degetele

mângâierii de iudă

15 aprilie 2024

6 aprilie 2024

Draga mea, Mariana Gurza, gând îngeresc, urări dinspre stele!

Mister

Subconștientul în taină, enigmatic, spasmodic în labirintul subteran, ocean nevăzut de lumini știute, dar nearătate.

Conștientul, duhovnicescul de-a experimenta jocul ca ființă umană.

Supraconștientul spre slavă, strop al sufletului în simfonia transcendentului.

***

viața-i mister

timp în spirală

film trăit periculos

printre șinele de tren

acrobatic pe un fir de păianjen

în umbra surâsului

lacrimă de lumină

4 aprilie 2024

Flash-uri

Scriitura mea nu e poezie, e dincolo de „legile poeziei”. E solitudine. E gând în flash-uri, e Jurnalul cugetărilor mele, e reflexia luminii sau tenebrei , meditația esențializată a sinelui, defulare, purificare. Potrivesc imaginea slovelor, de cele mai multe ori, doar pentru mine, iar… pentru alții, dodii, griuri.

1 aprilie 2024

eu

frunză chircită

răsucită din versiunile strămoșilor

mugurată în chinurile facerii

scăldată-n șuvoi de agheasmă

la ospățul lui Eros

înfășată

în soare

lună

pământ

în straturi de slove

în vers și în viers

cunună a mea

cunună în eu

nu cineva sau ceva

27 martie 2024

taină

arde a sărat

a soare pierdut pe buze

iască în cuvinte

consoane ce macină-n

nisipuri mișcătoare

… năuntru…

ardoare

din alte sfere de lucire

26 martie 2024

Mi-e dor!

Mi-e dor de VOI, de Radio Romantic cu Armonie și Bucurie!

Mi-e dor de empatie, de frumos, de taină în vers și viers!

Mi-e dor de AICI, ACASĂ pentru începuturile mele!

Mi-e dor de MARIANA GURZA și MIOARA HUSUSAN, aripile care m-au încurajat să zbor!

Dar… de când ninge din salcâmii Marianei Gurza … treptat, m-am retras în solitudine pe site-ul meu.

Iertare și recunoștință!

Mariana Gurza, lin în lumină! Pioșenie! Onorare!

***

surâs de amintire

de la solitudine

la cromatica armonie

a lumii pieritoare

duioșie de repetabilă finită

speranță de infinită luminoasă stea

26 martie 2024

vindecare

se prefiră

albul de mesteceni

pe vifor de aripi

de tragică buhă

în noaptea de smoală

***

„Integrarea umanului în universul armonios – o dilemă pascaliană a vremuirii temporalului – proiectează paradoxul identității și contradicției simultane între zero și infinit, între supercorzile înfășurate ale microcosmosului și neantul macrocosmic.”

24 martie 2024

liniște

în solitudine

îți aud pulsațiile inimii

din amintirea sufletului

și

cascada zâmbetului

din tihna asfințirii

23 martie 2024

chip

imaginea

legănată

vălurită

în revelatorul iubirii

tulburător unduită în fibra mea

luminată în aprinsul soarelui

din ochii providenței

și

tăinuită în uguitul norilor sihaștri

20 martie 2024

celebrare

suntem bocet

în tangou sincopat

incisiv

incitant

într-o lacrimă imperfectă

de fascinație

pasiune

magie

desferecată

în pași lungi

eleganți

din tangoul spiritului

18 martie 2024

Jerry W. McDaniel, IN MEMORIAM

epilog

în loc de a spune plecare

ne îmbrățișăm între coperțile amintirii

dansăm unduirea culorii

în reverie de vino-mi sub pleoape

ne desprindem de glod

funambuli

pe statornicul șevalet

11 martie 2024

reflexie

Cronos

improvizează diezi

într-o lacrimă de acuarelă

urzește ecouri

în jazz de alămuri

între neunde

și

nemurire

11 martie 2024

crochiu

eu

pod cu palma mâinii

tu

în canon

îngândurat

nesigur

greu

în dăngănit atemporal

spre

punte sau zăgaz

10 martie 2024

miracol

aleargă umbre

despică urme

se poticnesc în mine

se războiesc cu mine

mă-ncolăcesc în șuvoaie

eliberatoare în izvoare

de ape curgătoare

naiade vindecătoare

5 martie 2024

Jerry W. McDaniel, Celebration

9 martie 2024

zori

soarele creionează

raze împleticite

printre

genele înserării

zorii mijesc

iriși alegorici

în gravura sinelui

între capricii și opinii

3 martie 2024

martie

neaua în lacrimi

pe-un ram

de repetabil mugur

în clopoțit

de ghiocel timid

13 februarie 2024

regăsire

cine sunt

înainte de a-mi spune tu cine sunt

cum știu de sunt eu

sau cum mi-ai spus tu

sunt liniștea mea

sau răzvrătirea împotriva ta

sunt adevărul meu

sau frica de veritatea ta

…

sunt rădăcini

în roșul macului eclat

și

infinit

în adumbrirea

cuantei de iubire

29 februarie

cumva

ciorna amurgului

visarea de mâine

pe boare de gene

în adumbrire

ori

verde seninare

18 februarie 2024

pur

se frâng neiubiri

în unghiuri grimase

sticloase

de gheață

în căușul amorului neștirbit

23 februarie 2024

inimă pârloagă

a înflorit ciulinul

purpuriu de iubire

ghimpos în apusuri

ironic

în ramuri de inimă șchioapă

5 februarie 2024

taină

pe muchie de hazard

cu plăselele caznă

între dezastru și mântuire

între suflare amorfă și dăltuire

inima-mi…

Missa Solemnis

2 septembrie 2022

supraviețuire

lumina sub obroc

suspin înăbușit

în menghina

pânzei de păianjen

în frica tahicardică

multiplă

veșnic schimbătoare

5 februarie 2024

reflexie

boarea inimii

improvizează diezi

pe răzvrătirea tenebrei

urzește ecouri

de alămuri sfâșietoare

între neunde

și

nemurire

2 martie 2024

Pentru a fi când nu vom mai fi!

Iertarea înnobilează!

Condensări de lumină, gânduri, unele în premieră, altele onorate în Revista LOGOS și AGAPE fondată de scriitoarea Mariana GURZA; Emisiunea PRINTRE RÂNDURI, PRINTRE GÂNDURI, PRINTRE OAMENI realizată de Mioara HUSUSAN la RADIO ROMANTIC CU BUCURIE și ARMONIE; Revista de cultură OFRANDA LITERARĂ zidită de oamenii de litere Liana NICOLAE și Ioan POPOIU; Revista ARMONII CULTURALE fondată de scriitorii GHEORGHE A. STROIA și IONEL MARIN; BLOGUL lui BEN TODICĂ; Canalul YouTube, Ben TODICĂ; GRĂDINA CU LECTURI îngrijită de scriitoarea Vasilica GRIGORAȘ; pagina online a scriitorului și traducătorului PERE BESSÓ; Revista ASTRALIS, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România; Revista MELIDONIUM, Emilia ŢUŢUIANU, redactor; Publicația OBSERVATORUL, Toronto, Canada, Dumitru Puiu POPESCU, director; MONITOR CULTURAL online, Prof. dr. Francis DESSART, director; Revista VATRA VECHE, redactor-şef fondator Romulus GUGA; MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, prof. dr. Dumitru V. MARIN, director; RADIO ROMÂNIA INTERNAȚIONAL, Mihaela Dincă Băjănaru și Roxana Iorgulescu Bandrabur, moderatoare

Recunoștință tuturor!

24 martie 2023

CONCURSUL SAGA – 2023 pentru POEZIE „EKPHRASIS”

Elogiu câștigătorilor!

Locul I – Ben Todică și Vasilica Grigoraș;

Locul al II-lea – Adrian Botez, Ion Cuzuioc, Ștefan Dumitrescu, Dan Șalapa;

Mențiune – Doina Spilca, Ioan Miclău, Nicoleta Lupșescu, Ioan Mircea Popovici.

Recunoștință organizatorilor, Editura SAGA, Tel Aviv, Israel, domnul Adrian Grauenfels, editor

Felicitări tuturor participanților!

24 iulie 2023

Abisalul și divinul în caruselul cotidian al acuarelei în tușă groasă!

O carte armonică, cimatică, terapia celor 432 Hz!

Ben Todică, Din abis în divin și invers, Editura Pim 2022, Prefața: Nicolae Mătcaș, Lector de carte: Vasilica Grigoraș, Coperta: Luminița Ludmila Zuran

21 noiembrie 2022

epilog

în loc de a spune iubire

ne îmbrățișăm între coperțile devenirii

dansăm unduirea de val

în ecouri de du-te și vino-mi sub pleoape

ne desprindem de glod

funambuli

pe statornica pasiune

29 decembrie 2023

Cuvânt, metaforă, creație!

Elogiu!

Revista de cultură „Ofranda Literară”, Anul III, nr. 3 – 4 (14 – 15), București, 2022, Liana Nicolae, director, Ioan Popoiu, redactor-șef

22 august 2022

zbor

timpul

trece grăbit

pe lângă pașii pe loc

în step metalic

pe vârful inimii

sub călcâiul ridului

galop spre amintiri

de viitoare cuante

24 aprilie 2022

Proclamație, strigăt sfâșietor spre surdul și absurdul redefinirii firescului.

Exclamație din anomia somnambulilor funambuli spre pierzanie.

Anamneza, dincolo de timp și spațiu.

Ioan Popoiu, Sindrom apocaliptic, editura Aius, Craiova, 2022

13 mai 2022

IN MEMORIAM, Jerry W McDaniel

Teme românești la un artist american

Acuarelă într-o lacrimă!

Compasiune, pioșenie!

imagini, © Ileana Costea

A fi!

Ofranda Literară – nr. 1-2 (12-13), București, 2022, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

21 aprilie 2022

Comunicări celeste

In Memoriam

MARIANA GURZA

volum colaborativ realizat sub coordonarea: Vasilica GRIGORAȘ, Dumitru MNERIE, Mioara HUSUSAN

EDITURA FUNDAŢIEI PENTRU CULTURĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT „IOAN SLAVICI”, Timişoara, 2022

***

Mariana Gurza, „Icoană Vie”,

ecoul „Ultimul(ui) strigăt” reverberează în dăngănit de clopot stelar

bisturiul criogenat

incizează efemerul vivifiant

al suspinului terian

înfrigurează

șira nervurilor chircite

în funii de nea

care înnoadă

o serie de abaculi în glaciațiune

soarele sub lințoliu

adoarme în echinocțiul

anotimpului mut

ce doare-n cuvinte de dor

într-un vârtej haotic

de crâmpeie de viață

ce nu știu a se orândui

în înțelesuri pentru alții

șoapte gândite

care sfidează tăcerea

într-un strigăt

pentru lăstarii AENIMA

căință…

nu pot pătrunde taina șoaptei din vis

de sub sudoarea coșmarului

șopotul din roiul de stele

susurul astrului rece

nevolnic de lumi pământene

freamătul palid al aripii de înger

reverberează amintiri

din fuior de iubire și prețuire

în căușul inimii

mulțumescu-ți prin lacrimă de candelă

LUMINĂ călăuzitoare

cu dor de amintirea șoaptei ce-ar fi avut putința... să fie mâine

onorare celestă întru veșnicie

26 martie 2022

pururi

prin fumul lumânării

lacrima ceruiește

penelopean

visurile împletite

în doi

***

failibil

ochii ard

în culoarea cafelei sălbatice

desferecă introspectiv

amnezia ceții

amestec dinamic

arșița florilor de mac

și

ploi staccato în cheia Fa

de frunze pribegite

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul II, nr. 5 – 6 (10 – 11), București, 2021, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

24 martie 2022

pace

pogoară universuri în straturi

peste sori cu razele grape

nourii

șenile pe alb de hulub

luna în coasă peste ram de măslin

vântul clopotește ucigătura

în Facerea Lumii

26 februarie 2022

Ofrandă cugetătorilor de frumos!

Onorare cu lacrima emoției, scriitoarea Emilia Țuțuianu în dialog cu „icoana vie”, Mariana Gurza!

OFRANDA LITERARĂ, Anul II, nr. 5 – 6 (10 – 11), București, 2021, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

29 decembrie 2021

Măicuță!

Țară

Măicuță

râurează fierea pe prund

plouă neghină pe miriști

pârjolul înfioară pădurea

pustiul seacă suflarea

Țară

Măicuță

nu risipi Unirea

nu învrăjbi Omenia

nu adăsta depravarea

nu hingheri Iubirea

pe arginți

de la lotru

din Antologia „Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni”, volumul I, coordonator, Mioara Hususan, Editura „Singur”, 2017

Sântandrei temerar

sfârșit domol de ruginie toamnă

spre Cap de Iarnă

Sântandrei temerar

curajos

luptător

urare de grâu pus la încolțit

mănos

norocos

sănătos

cu nădejde

30 noiembrie 2021

tril abstract

păsări de foc

hora

licăr jăratic

trilul

surdina suspinului în carcera sinelui

năruitul genunchi

rugă

cântare

și

har

aghiasmă de lacrimi

înlănțuire-n abstract

Gânduri din Revista „Ofranda Literară”, Anul II, nr. 3 – 4 (8 – 9), 2021, București, 2021, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

26 octombrie 2021

Un „romantic rece”, sfâșietor introspectiv, dintr-o rătăcire, tăcere a lumii cu voci sugrumate în dincolo de porțile ființei.

ELOGIU!

Mulțumiri pentru împărtășire!

IOAN POPOIU, CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL FIINȚEI, Editura Aius, Craiova, 2021

19 octombrie 2021

Mariana Gurza,

azi, 2 octombrie, de zorii zorilor pământene, lacrimi zâmbesc, amintirile-s dor, amintirile dor!

Aripă de Înger, suav protectoare de vârf de peniță, LUMINĂ călăuzitoare, urare celestă întru veșnicie!

Iubeai nebunia primăvăratică a salcâmilor care te vor roura cu miresme tari de ceruri!

Acum... etern, la tine, înflori-vor salcâmii… la noi, vremelnic, se petrec spre soare-apune.

Onorare!

2 octombrie 2021

alean

se duce verdele

spre primăvară

închinăciunea frunzei

spre-a lutului sărut

sub somn de nea

prin foc domol

de ruginiu

duhovnicit

de lacrimi

ancestrale

***

tomnatică solie

se aude

firul de iarbă

încă văratic

cum izbândește

povara de lut

din destinul naturii

prin simfonie

spre iască

și vânt

se aude

desferecat

de sepale

triumfătoarea corolă

în roadă

de mâine

brumată

de amantlâcul iernii

în divorțul verii

1 septembrie 2021

Emoția slovei încununată într-o „Ofrandă literară”, Anul II, nr. 3 – 4 (8 – 9), București, 2021, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

Prețuire pentru onorarea sufletului de înger, Mariana Gurza!

5 august 2021

luminație

amintirile universului…

răstignite

în brumăria

memoriei

brodate peren

cu ace de brad

pe broboada

stelei de nea

până

spre

Învierea Luminii

2 mai 2021

LUMINĂ!

Izbândă!

Emoția ultimei îmbrățișări teriene… Mariana Gurza.

Revista „Ofranda Literară”, Anul II - Nr. 1-2 (6-7), București, 2021.

Reverență, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

27 aprilie 2021

umbra

țăndări

de umbră

între mine și oglindă

mute

ascunse luminii

gloate

de temeri

obsesii

în iglița

umbrei

eu

devenirea

și

umbra

siameza

jivina

prelinsă

din gleznă

Gânduri din grupajul „Umbre de mugur” publicat în Revista „Logos și Agape”, Fondator, Mariana Gurza

18 aprilie 2021

Scriitoarea și editoarea Mariana Gurza s-a înălțat la îngeri.

Dragă Mariana, n-ai mai avut răbdare să-ți mulțumesc pentru ajutorul în elucidarea enigmei metafizice (24 martie). Te-ai grăbit să devii, și tu, o enigmă metafizică.

Sunt sigură că ne vei oblădui sub aripa ta îngerească precum o făceai și pe pământ!

Ultimul mesaj de la tine a fost „Neputință”, însoțit de o lacrimă.

Adio, DRAGA MEA!

Vasile, Ioana, Vlad, Doina Rizac, compasiune!

Cuvintele dor, cuvintele-s dor!

Lin în lumină!

26 martie 2021

***

firescul nonsens

anotimpuri

în vălmășie

perpetuum mobile

în vrie

firescul

comutator blocat

sub povara aripii de flutur

vălurită – înflorită

contorsionată – brumărită

masca

multicoloră…

funerară

lumina albă

întunericul

spart

de fâșâitul

rolelor de film

imaginile vieții

sfâșie albul zăpezii

priponește confuzie

aberație cromatică

între două șine de tren

paralele

înnodate

spre finișul peliculei

de pe rola

ce macină

rotirea în gol

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 4-5, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

24 martie 2021

măiestrire

mi-aș salva răsufletul

din gâtuirea clepsidrei

aș măiestri

adierea ușoară

în șoapta iubirii

de mâine

aș obloji ecoul

de sub povara

țipătului din nisip…

rănit

de

amăgirea de ieri

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 4-5, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

mugur

cristalul de nea

și-a dezbrăcat

umbra,

a aninat-o

corb

pe un ram

negru

pleșuv

și-a dat

ultima suflare

în zdrob de rouă

până

la nunta

zămislirii

de mugur

Gânduri din grupajul „Umbre de mugur” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

22 februarie 2021

SPOVEDANIE

M-a cuprins o deosebită înfiorare să nu devin un Icar pentru eseurile lui BEN TODICĂ, „CU BRAȚELE ARIPI”.

Cunosc, de mulți ani, anvergura aripilor scriitorului BEN TODICĂ, copleșitor reverbatoare prin spirit, cuvânt, tunet, melancolie, verticalitate, umor…

Sub aripile peniței, pe 400 de pagini, ocrotitor, sub harfa lui Apollo al artelor, dăltuiesc 76 de eseuri:

„De ce scriu?, Cu brațele aripi, Lanțul invizibil, Hristosul limbii române sau Al doilea fiu, Limba, cuvântul și sufletul, Tineret și pastori creștini, Geneza conștientului, Notă la puterea cuvântului, Puterea cuvântului în limba română, Împușcat pentru o carte, A fi, de ce sunt?, Aprind becul și intru, Sărind coarda vieții, Anthony Hopkins, Deja vu civilizația, Jucăria, Jucăria 2, Unde sunt oamenii?, Cine suntem, unde mergem și de ce, Omul secolului, sclavul tehnologiei și al dormirii, Celula SF, Celula SF 2, Celula SF 3, Cântecul perlă a iubirii mele, Stropul, Strigoiul, vis și realitate, Oare cine sunt și ce caut aici?, Visul lucid, Dialog alb negru, Eu sunt omul muncii și faptele mele imposibil de egalat..., 2018 – Piatra de temelie a neamului, Nașterea eternității sau Cum și-a pierdut pantalonii în Japonia, Scrisoare către un frate român, Hipnoza găinilor, Prietenia întinerește, Apreciere – îndemn, Armele culturale, O lacrimă pe sânul mării sau Puterea eternității – DARUL, Despre credință (părerea unui om simplu), Regurgitarea limbajului de lemn, Despre poezie, Cămașa fudulă, Citrice, De unde eternul?, Libertatea, Continuare la libertate, Apărarea lui Eminescu, Iisus s-a cutremurat (Să calci pe urmele Lui!), Mitologiile lui Ioan Miclău, Grădinile Naționale Rhododendron din Munții Dandenongului și Festivalul cireșilor înfloriți, Violența pentru lași, Păstrăm spațiul mioritic vorbind limba română, Ecoul spațiului mioritic în exil, Nea Toduț, Nu compromite!, Privesc înainte și sper (Comentarii la războiul Israel-Gaza), Blândul înțelept, Profesorii mei din Liceul Real Oravița (seral), SOS păstrarea patrimoniului național, Ciudanovița, cetatea vocilor stinse, Sprijiniți ziarul local!, Civilizația ideologiilor, Privilegiu, Canonizare, Clipe care te urmăresc o viață, Sporească iubirea pentru valorile neamului!, O ”bucățică” de țară a murit, Câmpuri magnetice, Croazieră, Despre George Anca, S-a dus și Sava.”

Spovedanii din Ciudanovița copilăriei până la Festivalul înfloririi cireșilor din Grădina Națională Rhododendron, la Madonna în show cu David Letterman, la Anthony Hopkins.

Frământări existențiale, de la spațiului mioritic la geneza conștientului, la civilizația ideologiilor.

Falii culturale, de la Eminescu la limbajul de lemn, la hipnoza găinilor, la cămășile fudule, Louis Vuitton.

Melancolic obituar, de la nenea Toduț, Sava la Sergiu Nicolaescu, la George Anca.

Ben Todică a fost și a rămas optimistul incurabil al izbăvirii spirituale, al nației, al libertății.

Stimați cititori, aprindeți becul și intrați în taina cărții, aflând cine este și ce caută aici Ben Todică și cine suntem, unde mergem și de ce?

Ben Todică, îți dedic aceste gânduri:

aspirație

nu ești tu

așa cum crezi,

ci așa cum te observ

cum te nasc

în sinea mea

procreez

iubire

din uri

de întuneric visceral

lumină

din botnițe

de gânduri ucigașe

speranțe

din colcăit de moarte

printre năpârci înveninate

Universul

se generează în mine

zel

spiritual

solar

Constanța – Doina Spilca

Timișoara, 26 iunie 2020

Prefață la volumul „CU BRAȚELE ARIPI”, BEN TODICĂ, Editura PIM, 2020

tămăduire

stalactite de gheață

despică

focul

patima inimii

în a ne izbăvi

unul pe celălalt

de la nefericirea rebegită

e frig

în speranță

sfâșietor

ne învelim

cu cerul nopții

stelele le tatuăm

pe vindecarea noastră

zăgaz

lacrimi de perseide

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 4-5, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

darts

fulgi de nea…

pe umeri

cu umbre

pustiit sângerânde

fulgi…

dureros

crestați

din priviri piezișe

tăișuri obtuze,

darts-uri

de cupidon

Gânduri din grupajul „Umbre de mugur” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

25 ianuarie 2021

anagramă

storuri negre

peste stoluri

de cenuși

născătoare

de phoenicși

sufocând virtutea

pângărind cuviința

storuri negre

dezvelind

doar

ANOMIE

speranța

anagrama

din noi

OMENIA

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 4-5, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

manifest

în zori

noaptea serii

întinerește

neumbrită

volnicește

din colivie

prinse în piuneze

visele albatrosului

între

zbuciumul valurilor

uraganul devastator

și

seninul văzduh

libertatea absolută

anvergura spirituală

în zbor planat

detașare

spre orizont

mijesc idealuri

proclamații

IARTĂ-MĂ!

MULȚUMESC!

TE IUBESC!

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 4-5, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

oracol

gând explorator

spre viitor

portal

spre emoția lunii

ritmurile vieții

cadențat

patetic

printre

cununile de spini

NU vei răzbi!

NU, vei răzbi!

Gânduri din grupajul „Amintiri temporale” publicat în Revista „Logos și Agape”, Fondator, Redactor – șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

8 decembrie 2022

Dincolo de zgomotul metalic de vremi, izbăvitori, phoenicșii filelor tipărite!

Lumină, Pace, Victorie!

La mulți ani!

Revista „Ofranda Literară”, Anul I – nr. 4-5, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef.

30 decembrie 2020

rodire

vara e

în oglindă

cu poame de gheață

în clinchet

pe ramuri

cu ciocârlii

împietrite

printre harpe

de țurțuri,

cu freamăt

din aripi de cocori

în liniști

de alb necuprins

cu soare

lumină

în nașterea mântuirii

Gânduri din grupajul „Amintiri temporale” publicat în Revista „Logos și Agape”, Fondator, Redactor – șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

25 octombrie 2021

vreme

lacrima rourează

viscol de frunze

în arșiță

de spiniș

se pustiește

spre cristaluri de nea

dantelate

pe răbojul temporal

retrospectiv…

lacrimă

în

an de destin

ori

pygmalion

biruitor

Gânduri din grupajul „Amintiri temporale” publicat în Revista „Logos și Agape”, Fondator, Redactor – șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

7 decembrie 2020

ce scriu?

ce scriu

și

ce palpită

bobul de slovă

germinează ecouri

de lacrimi

înnodate în neant

de iubire

nerepetabilă

nepieritoare

de bucurii

din străfunduri de EU

răul

în râuri tulburate de griuri

de gângave

trăiri dadaiste

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 2-3, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

stare

o stea

într-o găoace

dăltuită

dintr-un sâmbure de măr

trecătoare

prin Universul învolburat

cu doi vâslași

beligeranți

ori

concordanți

iar

la crepuscul

în singularitate

colaps

în negru

alături

de alte stele

înghețate

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 2-3, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

Emoția darului, „Întoarcerea fiarei” de IOAN POPOIU, Editura Pim, Iași, 2020, cu întâmpinarea scriitoarei Liana Nicolae în taina, povestea, profunzimea fiecărui cuvânt al poemelor, spre dincolo de experiența realității, deasupra simțurilor noastre!

Gratitudine!

GAUDEAMUS IGITUR!

20 octombrie 2020

imagine

suntem pământ

început

și sfârșit

suntem

ploi purificatoare

de botez demiurgic

suntem foc și pârjol

sacru și masacru

suntem aer

între cer și pământ

suntem zbor

culori în tremolo

spre ultime piscuri

suntem

fascinantă lumină

în eter

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 2-3, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

„(Ro) Acesta este tabloul dat parintilor miresei la nunta lui Alina Topala Lanoha facut de Jerry W McDaniel la sugestia mea (caci parintii locuiesc in Franta dar sunt romani - deci motivul portii maramuresene inspirat de poarta aurita a sculptorului Cantor si pentru Alina, care a studiat la o universitate din Los Angeles - Peperdine University, floarea de pe aici, floraea "pasarea Paradisului". Deci uitat-va inca odata la postarea cu poarta Maramureseana ... si iata tabloul.

Iata si Youtube-ul in care se vede cum picteaza tabloul ca si celelate tablouri europene.

(En) Look below at the post about the Bird of Paradise flower painting and the golden Maramures wooden sculptured gate of the Romanian sculptor Cantor. The painting here is the one Jerry W McDaniel made for the parents fo the bride (Alina Topala Lanoha) with my suggestions: the element of the gate was for the parents who are Romanian (living in Paris) and the flower (typical for California) was to represent Alina (who studied at a University in Los Angeles - Peperdine).

Also the link to the youtube in which one can see how Jerry paints this painting as well as other European nightscapes...”

Geea

pledoaria iubirii

răsunet

din tulnic

de coajă de tei

doină

din frunză verde de nuc

ecoul

din cântul naiadei

în diapazonul

razelor de soare

ezoterică sevă

prin nervuri ancestrale

spre respirația pământului

metronom

între îngheț și dezgheț

icoane autumnale

Gânduri, „Murmur autumnal”, Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

29 septembrie 2020

înfrigurare ruginie

plouă puf de păpădie

grăbit

spre nicăieri

în clara imagine

de amintiri solare

înfrigurată nițel

de ruginiul

irizant de dincolo

de lacrima tremurândă

a toamnei

sau

poate

iernat spre viitor

în altă toamnă

din nisipuri

de clepsidră

Gânduri, „Murmur autumnal”, Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

7 ianuarie 2021

slavă

fericim cinstea

slăvim neîntinarea

la hotar

dintre vară și toamnă

15 august 2020

tomnatică solie

se aude

firul de iarbă

încă văratic

cum izbândește

povara de lut

din destinul naturii

prin simfonie

spre iască

și vânt

se aude

desferecat

de sepale

triumfătoarea corolă

în roadă

de mâine

brumată

de amantlâcul iernii

în divorțul verii

Gânduri, „Murmur autumnal”, Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

1 septembrie 2020

Icarul bizar

temerară…

spre zenit…

m-am luat de mână

mi-am prins dreapta

în căușul celei stângi

unde pulsa

o inimă de iubire

dar...

cu fiecare zvâcnet

lăcrima câte o amintire

dintr-o

himerică eternitate

Gânduri din Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 2-3, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

frici risipite

fricile

siluete în griuri

bântuie

pe sub scoarță

de falnic copac

în chinuri concentrice

în jocul de-a baba oarba

spulberate

în umbre vivace

desferecate

spre ramuri

de rod

Text din grupajul „Dăngănit de frică” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

8 decembrie 2022

Dincolo de lumea înghețată în amăgire, de suficiența sinelui gâfâind în diez sau crispat în bemol, clepsidra cerne lumina tremurândă de dincolo de real irizând muzicalitatea cuvintelor în vibrația versului.

Versu-i alb, e vers de viață care nu-i rimă – armonie.

Poezia-i caleidoscopul zborului lin, îngeresc, e emoția purificării!

Mariana Gurza cu eterne boabe de lacrimi

gânduri nocturne

cu lumini și umbre

apropieri

șoapte gândite

care sfidează tăcerea

într-un strigăt

al lacrimii iubirii

în destin luminat

cu eterne

boabe de lacrimi

ale fericirii

***

Câteva titluri ale cărților poetei cu suflet de înger, Mariana Gurza, rânduite de mine în dragă urare.

Revista ARMONIA – Saltmin Media

2 octombrie 2017

dangăt lecuitor

iarna

zgribulită

în cuptorul verii

luna sângeriu stinsă

vârcolacii

bezmetici

în blestem teluric

țes din răcnete

molimă

frică nocivă

sanctuare ferecate

în pojar păgânos

în surghiun

se aude

dangăt de clopot

rar și prelung

sau

bătut într-o dungă

Text din grupajul „Dăngănit de frică” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

18 octombrie 2021

rugă

Mărinimie

Angelism

Răbdare

Iubire

Asceză

8 septembrie 2017

și astăzi… nu-i

azi…

soarele

a răsărit

în asfințit…

cu prund

împletit în raze

terne de viitor.

13 august 2020

virtute

Ioanei Miculescu (Gurza)

13 iulie 2020

înviorează

curajul zborului

din aripi de năzuințe

îmbrățișează iubirea

cu înțelepciune

evlavie

blândețe

scaldă-ți EU-l

cu răbdare

și prietenie

în pace

iertare

și dreptate

odrăslește

binele

milostivirea

Text apărut în Revista „Ofranda Literară” Anul I – nr. 2-3, București, 2020, , Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

Bucuria celei de-a doua apariții, Revista „Ofranda Literară”, Anul I – nr. 2-3, București, 2020, Liana Nicolae, Director, Ioan Popoiu, Redactor șef

deznădejde

o așchie s-a desprins

din astrul solar

un fluture

cu antene din raze de soare

cu aripi

corolă de idealuri

în zborul ideației

s-a rătăcit

între frunză

și floare de nufăr

în spumă de mâl

și întuneric

în frica atavică

a întâlnirii cu focul

pârjolul

doar…

hiperbola

unui licurici

Text din grupajul „Dăngănit de frică” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

28 iulie 2020

tenebre

nocturnul smolește

peregrin

încă din zorit

prin pădurea întunecată a păcatelor

și atârnă în ramuri

reci

scâlciate

păgâne

huhurezi aroganți

trufași

animalici

rătăciți

de cremenea divină

Text din grupajul „Liniști în vrie” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

25 iulie 2020

vrie

spicul coacerilor

cu boabele-n vrie

tornadă

spre moara de vânt

măcinar

de adevăr

și dreptate

între groază și burlesc

făinarul candid

Text din grupajul „Liniști în vrie” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

18 iulie 2020

liniște nefinită

aud

o stea căzătoare

rană pe zare

aseptic

scăldată de sarea din mare

audibil

e genunchiul

în iertăciune

sub mătănii de rouă

auiește mântuirea

în zâmbetul din ochii mei

în uguitul iubirii din inima mea

Text din grupajul „Liniști în vrie” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

14 iulie 2020

iubire înstrăinată

iubire

o clipă

de sfială

te ucide

o mașteră privire

în glacial

te țese

o adiere

de îndoială

concav

te pustieșt

un legământ precar,

înfeudat

te hăituiește…

iubire pribeag

atopică,

împovărată

Text din grupajul „Canon între infinit și neant” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

5 iulie 2020

apatie

himere robesc

încâlcite în haos

par amintiri,

tragisme colombine

din matcă seacă

răspicate

între infinit și neant

între EGO și EU

între negru și lumină

Text din grupajul „Canon între infinit și neant” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

2 iulie 2020

canon

te-am rănit

cu o rază de soare

irisul s-a zbătut

între verde și brun

lăcrimă

cascadă-n amonte

limpezi

sorginți pământene

te-am rănit

cu o rază de gând

sufocate răsărișuri

de aduceri aminte

te-am rănit

cu o vorbă

ca focul

vibrantă

în sunet de adio

spre vovedenie

Text din grupajul „Canon între infinit și neant” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

2 iulie 2020

schiță

de ce scriu?

de aceea!!!

de cealaltă!!!

din cauză

sau datorită

din vină

sau căință

de transcendent

sau mediocrul…

empiricesc

șaradă?

de fapt…

de mac

și curcubeu

Text din grupajul „Crochiuri spre Sine” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

26 iunie 2020

aspirație

nu ești tu

așa cum crezi

ci așa cum te observ

cum te nasc

în sinea mea

procreez

iubire

din uri

de întuneric visceral

lumină

din botnițe

de gânduri ucigașe

speranțe

din colcăit de moarte

printre năpârci înveninate

Universul

se generează în mine

zel

spiritual

solar

Text din grupajul „Crochiuri spre Sine” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

25 iunie 2020

mirabilia sinelui

e puțin până departe?

e mult până aproape?

e puțin până la stele?

e mult până mai ieri?

e mult până spre Sine

și atât de puțin

spre deșertăciune

Text din grupajul „Crochiuri spre Sine” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza

23 iunie 2020

Gratitudine, Pere Bessó!

Poema de CONSTANȚA DOINA SPILCA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

POEM

bucuriile

se cuibăresc

în străfunduri

de eu

iar …

durerile

defulează

în verb

în rug purificator

în țipăt

fără ecou

risipit în neant

***

POEMA

Les alegries

nien

en les profunditats

del jo,

i…

els dolors

es desfullen

en el verb,

en la pira purificadora,

en el crit,

sense eco,

escampat en el no-res.

16 iunie 2020

Poema de CONSTANTA DOINA SPILCA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

PEDREGAR

El pedregar de núvols

guillotina el raig de sol,

ensangona l’atzur,

torrencial

allisa circunvolucions,

petrifica

pulsacions vitals,

enerva

un bloc de pedra

cap als turmells abúlics.

***

BOLOVĂNIȘ

bolovănișul din nouri

ghilotinează raza de soare

însângerează azuriul

torențial

netezește circumvoluțiuni

pietrifică

pulsații vitale

inervează

stana de piatră

spre glezne abulice

16 iunie 2020

îndurare!

iertare

nu pot pătrunde taina

șoaptei din vis

de sub sudoarea

coșmarului

șopotul

din roiul de stele

susurul astrului rece

nevolnic

de lumi pământene

freamătul palid

desțelenite

nisipuri mișcătoare

de crâmpeie de viață

Text din grupajul „Gânduri șoptite” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza, Revista „Armonii Culturale”

13 iunie 2020

gândul

e liniște

nămoloasă

cu plumb

de sofisme

țipă

pantomimic

de dincolo de căluș

doar

gândul

în chinurile facerii

gândul

de iubire

înrourată

printre gene-n

răsăriș

gândul ziditor

spre adâncul din noi

și ramurile înmugurite

în dăruirea

spre alții

gândul cuvios

în rugă

spre aura celestă

Text din grupajul „Gânduri șoptite” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista Armonii Culturale

11 iunie 2020

pribegie

pribeagă

spre mine însămi

străină de viitorie

cu ulițe spre nicăieri

cu mărăcini uscați

bezmeticiți

de iasca de iubire

cu intersecții

încâlcite de vertij

în clocot sufletesc

atemporal

Text din grupajul „Griuri de cireșar” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

8 iunie 2020

cireșe amare

se tânguie

coaja de cireș

se spulberă albul

din floarea

stearpă de stamine

se uită

roșul iubirii

din inimă de fruct

în scâncet

de griuri amare

în jelanie

de soare

mereu

în asfințit

Text din grupajul „Griuri de cireșar” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza, Revista „Armonii Culturale” și citit la „Radio Romantic cu Armonie și Bucurie” de Mioara Hususan, realizator

5 iunie 2020

pervertire

aurora

dansul strămoșilor

la porțile soarelui

se înnegurează

în nou

în alt început

în

venin subliminal

hipnoză cârmuitoare

mieros sâsâindă

spre…

pustietatea înghețată…

în șiruri…

inuiți neputincioși

Text din grupajul „Griuri de cireșar” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana Gurza și Revista „Armonii Culturale”

2 iunie 2020

Prefața semnată de Mariana Gurza la „Enigme metafizice” în Revista „Climate literare”, Revista ARMONIA – Saltmin Media, Revista Armonii Culturale

Reverență!

31 mai 2020

Iubesc omul care-i ca macul roșu de câmp, omul de la o extremă la alta, de la fragilitate la rezistență, de la sălbăticie la tihna unduirii, de la roșul dragostei pătimașe la roșul războinic, de la solitudinea florii de mac la cromatica armonie cu celelalte flori de câmp.

Gând spre altă dimensiune

Omului – mac, Dimitrie Spilca, incomod, om al controverselor, al antonimelor,... soare și nori, acalmie și vâltoare ... toate în tușă groasă. Nu YesMan-ul târâtor și invizibil. Ațâța, provoca furtuna. Nu suporta „letargia neuronului”. Sub aparența îndârjirii și a deținerii adevărului absolut era dorința de a incita la duelul în argumente, de a mobiliza neuronul în loopinguri. Spartanicesc, încerca să-i antreneze pe ceilalți să devină puternici, luptători, să nu clacheze, să nu-i maculeze, mai târziu, zoaiele vieții ...

Oho, ... zicerea lui, „ori vă căliți ori vă căcăliți”.

Din volumul „Enigme metafizice”

27 mai 2020

Uneori facem gesturi inexplicabile rațional.

Știe doar Universul, Divinitatea, Îngerul Păzitor, ...

Am o vecină la admirabila senectute. Nu ne vizităm, ne întâlnim accidental, foarte rar, poate o dată pe an, nu stăm la taclale, doar ne salutăm.

Recent, și-a plâns soțul de Adio!

Am simțit nevoia să-i dăruiesc o carte scrisă de mine (oare Cine mi-a dat acest gând?), nu știu de ce, poate din compasiune.

Doamna, după ce a citit cam o jumătate din carte, a venit la mine. Dorea să-și spună părerea, să-mi împărtășească preaplinul sufletului, înainte de a citi tot. A venit cu o mică plachetă pictată cu maci. Am descoperit un om erudit, cald, profund, ... Cu emoție în glas, mi-a mulțumit pentru carte, pentru căldura sufletească pe care a simțit-o citindu-mi versurile. Mi-a apreciat scriitura concisă, de profunzime și cu puternice semnificații.

A spus că versurile mele, „Nimicul nu-i,/dar/el există!”, i-au adus aminte de epitaful Veronicăi Micle „... Nimicul te aduce/Nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă/Nu va mai rămânea!”

28 mai 2020

Nouă apariție editorială de înaltă ținută, „Ofranda Literară”, Liana NICOLAE, director, Ioan POPOIU, redactor șef.

Congratulație!

Triumf!

7 mai 2020

purgatoriul

timpul

a încremenit

în galera Geei

ticăie

doar

cutea pe coasă

inerția

smoala benignă

anesteziază Purgatoriul

expiază

nemernicia

rătăcirea

deșertăciunea

2020, din Purgatoriu spre izbândă!

parcă … mai ieri

curcubeul

s-a scorojit

în petale de mac

peregrine

printre

licăriri siderale

siderând iubirea

de până mai ieri

24 martie 2020

reverie

picturală

într-un cocon

de năzuințe

armonice

opintind soarele

spre zenit.

dar…

coconul era

o canibalică

pânză de păianjen

6 martie 2020

ancestru

e o iluzie

sunt pădure

și îmi șuieră vânt pustiitor

printre crengile

dezgolite

de lacrimi de gheață

înghesuind noaptea crivățului de bocet stelar

printre muguri de verde speranță

sunt aici

sau

sunt departe

este vis

ori

realitate

sunt ...

doar

un ram ancestral

ale cărui inele

scrijelesc

existența

cu mugur

cu rod de iubire

cu sterp

cu pustiu

și canon

26 ianuarie 2020

primenire

stropii de ploaie

se rânduiesc

în ropot de durere

prin jgheaburi carnale

în pârjol

purificator

peste carii

în absolut

13 ianuarie 2020

penelopă autumnală

toamna – penelopă

încă

țese

giulgiul verii

borangic

din fire

de ploaie

în corn

de lună nouă

pe o urzeală

de iubire

caldă

blândă

izbăvitoare

29 octombrie 2019

distonanță

te strig

țipătul

se toarce

din doină

de iubire

amintire

dor

se tânguie

spre

altă vâltoare

izbindu-se

de orizont

în țăndări

mute

reci

însingurate

26 octombrie 2019

genune

în zori

e prea târziu

pentru soarele

asfințind în abisal

în introspecție kafkaiană

16 octombrie 2019

vara se prefiră în toamnă

vara oftează decrepită

agonizând clorofila

cu plete – mătase

dărăcite în câlți

de vântul

șuierând

prin pănuși gălbejite

cu brațe noduroase

dizgrațios dezgolite

de pețioli

și triluri măiastre

cu mersul greoi

șovăind

prin colburi de frunze

amnezice de verde

oblăduind

un greier

furnicat

de viitorul glacial

1 septembrie 2019

transcendent

umbra șoaptei

sihăstrită în neant

țipă

în lacrimă

pe caldarâm

zdrobindu-se

aridă de suflare

13 august 2019

irizație

ziua de mâine

e o amintire

înainte

de a miji

din taina stelară

e un sloi

plutind în derivă

geruind lumina

prin refracție

în caleidoscop

28 mai 2019

nonlumină

radiografia viețuirii

pe șevaletul Universului

țipă în negru

cu pleoape grele

de gene împletite

în odgon – pendul

al inimii ticăit

în ritm de smoală

10 aprilie 2019

martie de toamnă

e martie

de toamnă

seninul se zgribulește

înnegurând o raz

încremenind un zâmbet,

cernind tot orizontul

iartă-mi amintirea

ce nu poate uita

iartă-mi iubirea

de dincolo

de lacrimă

iartă-mi șoapta

stinsă în suspin

iartă-mi toamna

din șnur

de mărțișor

24 martie 2019

reflecţie de viaţă

vârf de peniță

dăltuind gânduri

printre muchii obtuze

de foi

boțite temporar

colbăite

în orizonturi temporale

foi

inert – ghemotoace

rememorând

un copac

descompus

în elementele-i primare

inele

concentric armonice

logodnă pe viață

19 februarie 2019

cuvântul

a fost cuvântul

cuvântul s-a destrămat în vorbă

vorba s-a deșirat în palavră

palavra s-a prăvălit în consoane

îmbeznând alb de mesteceni

vocalele

Armonii

Epopeice în

Iederi

Onirice

Unduiesc alb

prin negrul consoanei

legând consonant

cuvinte ce irump reflexii

pe alb de mesteacăn

iubire

lumină

viitor

Din grupajul „Enigme lirice”, Revista Logos și Agape, fondator, Mariana Gurza

14 februarie 2019

cuvântul

uvertură

tâmplele – percuție

vertij

tam – tam tribal

corzile inimii

capricii

sub arcuș Paganini

cadență-n destin

bubuind beethovenian

și ...

apoi ...

sacâz

ace conifere

în leagăn

de

Brahms

3 februarie 2019

vremelnicie

ispășim vremelnicia

gârbovind

printre dureri și nevoi

orbecăind

spre sori din sclipici

zâmbind

prin lacrimă

de candelă

31 ianuarie 2019

efemeridă

și ...

s-a făcut lumină

stalactită

spre boțul de lut

și ...

s-au răsfirat

sâmburi de măr

iar

boțul cunoaște

și bine

și rău

și frumos

și stihie

și spini de întuneric

și raze de lauri

cu aripi

de păsări călătoare

cu bilete

... doar ...

dus

... spre lumină

20 ianuarie 2019

poezia de dragoste

... e hiperbola ambroziei

al zeilor nectar

din ideal

ori

abandonul

din real.

dar ...

nu-i ambrozia pârloagelor

și

nu-i dulcegărie în rimă diabet

6 ianuarie 2019

introspecție

anii

sunt dinamism

pe lamă tăiș

sunt viață

pe poante

cu artă

și kitsch

de aveam radieră

să tot șterg serpentine

redesenând caligrafic

iluzorii perfecte

năclăiam platitudini

pe o mască

de viață

crispată

din gheață

***

Paradoxul fiecărui prag de An Nou, petrecem că ne petrecem.

Să numărăm anii viitori cu spor și spornicie!

28 decembrie 2018

ninge metafizic

din ireal

m-a nins

o adiere de stea

mi-a înfiorat obrajii

inervând rădăcini

de iubire

neuitătoare

nerepetabilă

nepieritoare

și au odrăslit

ramuri de suflet

cu muguri de stele

ce ning

iubirea

în curcubeie

de pace

6 decembrie 2018

clipa

clipa-i

efemeridă fericire

și amară nemărginire

e frunza

coclind

între verde și brun

e răsuflare

între mugur

și plumb

e zbucium

între suflare de viață

și lut

31 octombrie 2018

hău

aici ...

e zbatere

în tainic colț de geană

acolo ...

aproape de departe

viforniță-i pe stea

26 octombrie 2018

ieri

ieri ...

urzeam azuriul în doi

urzeală cu lin

urzeală cu noduri

dar ...

în doi

țeseam

ciocârlii irizânde

dar ...

și cucuvele

orbecăind

în amiezi

azi ...

războiul singuratic

dezlânat

țese șchiop

sângerând dintr-o rână

nouri în griuri

peste sorii cei reci

9 septembrie 2018

frunza

frunză împovărată

de răuri din râuri vâltorite

de zâmbete în mască grimasă

de iubire în pumnal pe la spate

de schismă frățească

de amară palavră

frunză

înfiorat suspinândă

spre focul iernatic

geruind purificator

spre învierea

în candidul vernal

1 septembrie 2018

13 august

13

nălucă

în cotlon

de pânză diafană

plăsmuită

de cronos păianjen

13 august 2018

urgie

vipia lui cuptor

s-a stins

în stihii sângerii

bocetul norilor

înfiorează

soarele în plumburiu

prin fibră

sâsâie reptile

amnezic văratice

23 iulie 2018

rod

rod de mugur duioșie

rod de ploaie amintire

rod de lacrimă ferice feerie

rod de soare în floare dăinuire

8 iulie 2018

dor

mi-e dor

de amintirea șoaptei

ce-ar fi avut putința ...

să fie mâine

1 iulie 2018

nimicul

nimicul nu-i

dar

el există

nimicul emfatic

bate pasul defilării

în praful

covorului roșu

și apoi ...

tună

și plouă

praful

în ochi

29 aprilie 2018

încotro

uneori

labirintul

e orbecăire

pe drum drept

în vertij

de negru

alb

gri

scânteietor

de ce negru?

unde-i albul?

câte griuri?

care e scânteietor?

18 aprilie 2018

abac

cronos macină petrecerea

înșiruind

abac

de rid

cu rid

lângă alt rid

6 aprilie 2018

2 x 24

martie

mugurul

ghem de gheață

deșirând zâmbet

deșirând cald

deșirând senin

în realul spulberat

de liniștea asurzitoare

24 martie 2018

mărțișor

aș anina

de roș' alb

un strop de zâmbet

pitit după un colț de nor

un strop de gingășie – ghiocel

ițit de sub frunza inert gălbejită

un strop de inimă roșă iubire

chircită în sipetul din asfințit

și ...

apoi ...

sub cascada de stropi

mi-aș scălda sufletul

de negură

hâd

piatră – povară

necuviincios

1 martie 2018

rouă de curcubeu

aș înnoda amintirile

cu fuior de iubire

în căușul inimii

dar ...

ele se răsfiră

în rouă de curcubeu

în ritm sideral

în sunet de doină de dor

11 ianuarie 2018

la mulți ani!

se cerne stea de nea

se cerne dalb pe tâmple

se cerne Noul An pe umeri

se cerne zbatere

pe aripă de flutur

se cerne prag

... nou prag în univers

31 decembrie 2017

colind

colind cu nașterea în ticăit de inversă numărătoare,

colind de cumințenia sufletului

aninat de cetina verde-speranță

cu irizații-bucurii

colind de nădejdea de bine și lumină

colind de sănătate și belșug

24 decembrie 2017

luna de amiază

e luna de amiază

a ațipit

pe-o rază

de soare

cald

și

blând

11 octombrie 2017

uraaa!

clamăm pacea

peste penaj

de alice

și măslin de urzică

clamăm altruismul

peste gard

de vecin

de capră râioasă

clamăm sănătatea

peste cârje fuior

în apă de leac

... și de apoi

clamăm ... ură

pardon

Uraaa!!!

Clamăm!

Și ...?

28 septembrie 2017

copacul

o salbă de verde

de viață speranță

ofilită

mercantil

de câțiva arginți

... și-acum

ne zbatem

încleștați

în rânjet tăios

de stihie

22 septembrie 2017

Dascălilor, cu drag!

Emoție,

talent,

tact!

Înnobilați mlădițe!

Zidiți caractere!

La mulți ani!

11 septembrie 2017

septembrie

lăcrimează pădurea

în vuiet

de frunze de foc

se rușinează iedera

fâstâcindu-se

în roșu lasciv

soarele se alintă

cu rouă

de bob rubiniu

tomnatic ...

zâmbește

încă un rid

1 septembrie 2017

La fereastra mea, un zâmbet din ROGVAIV!

Lacrima s-a înnodat de neant!

13 august 2017

s-a răsturnat universul

soarele-i sub tălpi

orbitor

pârjolește

până și

visul de iarnă

și

de sus

cerne

menghină – țărână

pe suflet

5 august 2017

aripi de năzuințe

sunt un icar

în labirintul viețuirii

pe alei de năzuințe

cu ziduri de Golgotă

în zbatere de aripi

spre liberul albastru

dar ...

în apus

soarele plouă

cu raze de smoală

și ...

diafana speranță

s-a înnegurat

în visul cenușă

de sub vremi

1 august 2017

Printre rânduri... printre gânduri... printre oameni

Dincolo de lumea înghețată în amăgire, de suficiența sinelui gâfâind în diez sau crispat în bemol, clepsidra cerne lumina tremurândă de dincolo de real irizând muzicalitatea cuvintelor în vibrația versului.

Versu-i alb, e vers de viață care nu-i rimă – armonie.

Poezia-i caleidoscopul zborului lin, îngeresc, e emoția purificării!

***

„Deși noi mai avem zile,

Nu mai avem parte

S-o (să-l) admirăm

pe doamna (domnul) ...

Studiind o carte!”

(Dimitrie Spilca, 16 decembrie 2009, ora 8:08)

26 iulie 2017

plăsmuire

împodobim garduri

cu sofisme

urale

sclipici

kitsch

exorcizați

leopardul

de

sofisme

urale

sclipici

kitsch

17 iulie 2017

unde ești cumsecădenie?

diezul progres

se sfârșește-n bemol

sufocat în abis

sirenele sâsâie

amăgitor

magie

de miere amară

sirene șerpești

iluzii spirale

amețitoare

mortale

când desfunda-vom

urechea de ceară?

când slăbi-vom

chinga zăbală?

11 iunie 2017

cine sunt?

sunt un pământean efemer

în echilibru

între adolescență și matusalemic

între fata verde cu părul pădure

și muma pădurii

între Bach și Rammstein

între senin și negură

de regulă

sunt un echilibru de antonime

Urăsc doar Patul lui Procust

10 iunie 2017

colaj frânt

„Din esență-n suprafață

Ea-i tovarășă de viață

Și are supremul gaj

Să mai facă un colaj!”

(Dimitrie Spilca)

macul

toiag printre amintiri

în zi de „da” al veșniciei

...dar

eternitatea are și ea

... piatră de hotar

5 iunie 2017

Măicuță!

Țară Măicuță

râurează fierea pe prund

plouă neghină pe miriști

pârjolul înfioară pădurea

pustiul seacă suflarea

Țară Măicuță

nu risipi Unirea

nu învrăjbi Omenia

nu adăsta depravarea

nu hingheri Iubirea

pe arginți

de la lotru

27 mai 2017

mă tem să nu uit

lacrima timpului

se petrece-n apus

lasă-mi amintirile vii

nu le încețoșa în toamnă

mi-e teamă

să nu se risipească

în plumburiu

la cea mai mică adiere

de suflet

13 mai 2017

trecere

fir de nisip

lăcrimând din clepsidră

... uneori numărătoarea-i junețe

alteori

senectute

uneori

jale de bucium

alteori

„Capriciile” lui Paganini

uneori

floare roșie de câmp

alteori

pin de piatră

... iar mărgelele abacului

înșiră anotimpuri sufletești

repetitiv armonice

ori dizarmonice

în zbatere efemeridă

primăvară de mugur verde

arșiță de galben strălucitor

lacrimă ruginie de frunză tristă

și pustiu de alb înghețat

... iar verdele-n patru foi

ursește pe-o ramură de măslin!

7 mai 2017

dor

cuvintele-s dor

cuvintele dor lăcrimând

într-un vârtej haotic

și nu știu a se orândui

în înțelesuri pentru alții

4 mai 2017

glacial

se înfrigurează nădejdea

primăvăratic tremurândă

în cocon mașter

de alb glacial

21 aprilie 2017

1 aprilie

macule

păcălește-mă că ești

păcălește-mă că-mi zâmbești

... din ROGVAIV

1 aprilie 2017

Macule!!!

Macule

cum e la tine?

te ninge raza de soare?

te plouă albastrul senin?

te luminează negura nopții?

Macule,

știi ce e anul?

Cronos ticăie

în zgomot asurzitor

de praf de stele?

... ori ...

doar palpită

în lacrimi de abac...

ce fost-au?

Macule,

însinguratule,

ascultă-mi tânguirea de spice de gheață!

... aici

amintirile-s semne de carte

pentru fiecare filă de suflet.

Omul – mac incomod, al controverselor, al antonimelor,... soare și nori, acalmie și vâltoare ... toate în tușă groasă. Nu YesMan-ul târâtor și invizibil. Ațâța, provoca furtuna. Nu suporta „letargia neuronului”. Sub aparența îndârjirii și a deținerii adevărului absolut era dorința de a incita la duelul în argumente, de a mobiliza neuronul în loopinguri. Spartanicesc, încerca să-i antreneze pe ceilalți să devină puternici, luptători, să nu clacheze, să nu-i maculeze, mai târziu, zoaiele vieții ...

Oho, ... zicerea lui, „ori vă căliți ori vă căcăliți”.

24 martie 2017

8 Martie

Când viața-i dă un bobârnac 8-ului, zâmbește optimismului spre plus infinit!

***

8 martie 2017

plugușorul vremii

se petrece

prin brazdă de rid

amețitor

în morișcă de destin

în iureș

prin albastrul Geei

petreceți

că ...

ne petrecem!

La mulți ani!

30 decembrie 2016

colind

colind cu nașterea în ticăit de inversă numărătoare

colind de fulg de nea-cumințenia sufletului

aninat de cetina verde-speranță

cu irizații-bucurii

colind de nădejdea de bine și lumină

colind de sănătate și belșug

24 decembrie 2016

rămâneți suflete curate de copii

dor de nuielușa copilăriei

de clinchetul zâmbetului candid

să vă ningă cu tinerețe

cu fapta bună

cu darul omeniei

6 decembrie 2016

1 Decembrie

Rugă în aură tricoloră,

de la bucium de dor românesc

spre îmbrățișarea zării de viitor senin.

La mulți ani,

români de pretutindeni!

1 decembrie 2016

Sântandrei temerar

sfârșit domol de ruginie toamnă

spre Cap de Iarnă,

Sântandrei temerar

curajos

luptător

urare de grâu pus la încolțit

de viitor verde

mănos

norocos

și sănătos

30 noiembrie 2016

nostalgie

plouă nostalgic

între roșul pârg

și galben beteală

20 septembrie 2016

îmi apăr visul – speranță

binețe arămie

de toamnă văratică

în nuanțe de inimi ruginii

cu lacrimi de puf de păpădie

mă înfioară

picurii de frunze căzătoare

în nostalgia petrecerii spre amurguri

de adio

nu tulbur taina

las misterul atârnat în ramuri

ce vor prinde flori și foșnet

de frunze-n primăvară ...

... timid

îmi apăr visul – speranță

ce va să înmugurească

1 septembrie 2016

nostalgie de 13, de răsărit pământean

surâs de amintire

de omul ca macul roșu

de la o extremă la alta

de la fragilitate la rezistență

de la sălbăticie la tihna unduirii

de la roșul dragostei pătimașe

la roșul războinic

de la solitudine

la cromatica armonie

a lumii pieritoare

duioșie de repetabilă finită

speranță de infinită luminoasă stea

13 august 2016

Doina de dor de dragul ce-i stea

sunt lacrimă de stea

sunt lacrimă de vise triste și clinchete de dor de bucurii

sunt lacrimă de soare și negură ghiulea

sunt lacrimă de viață și adio îmbrățișare

sunt lacrimă de-apus și dragă înviere

sunt lacrimă ce picură în metronom de veșnică iubire

24 martie 2016