EDUCAȚIA RELIGIOASĂ

Cultura creştină începe la botez. Copilul are nevoie de însoțire până când, ajuns la maturitate, conștientizează valorile creatoare de bine, adevăr și frumos.

Atunci când învăţăm să cântăm la un instrument, avem pe de-o parte orele de teorie, iar pe de altă parte orele de exercițiu. Tot aşa este și cu educaţia religioasă: orele de religie sunt completate prin închinarea comună în serviciul divin special pentru copii: Actul duminical pentru copii.

În Actul duminical copilul aude Vestea bună a Evangheliei: Christos este Învăţătorul iubirii dintre oameni. Cine îl caută, îl va găsi! („Căutaţi şi veţi găsi, cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide!” Luca:11)

Orele de religie nu au ca scop transmiterea unor conţinuturi confesionale. Preotul sau profesorul de religie conduce copilul, de-a lungul anilor de şcoală, prin întreaga cultură religioasă a omenirii. Astfel, se trece de la basme, povestiri despre plante şi animale, la mituri şi legende; din clasa a treia începe prezentarea Vechiului Testament şi, în continuarea lui, a Noului Testament. Până la Confirmare, copilul dobândeşte o orientare asupra vieţii lui Isus Christos și a semnificației Lui pentru om și Pământ.

După Confirmare urmează punerea bazelor pentru formarea de opinii juste în confruntarea cu materialismul şi fenomenele lui însoţitoare; deschidere, interesfaţă de semenii şi respectarea demnității umane; cunoaşterea celorlalte religii ale lumii, responsabilitatea pentru propria viaţă religioasă etc.

Exemplul personal dat de părinţi este o parte importantă a educaţiei religioase. Autenticitatea căutării lor spirituale este percepută de copii cu mare acuitate.