BIBLIOTECA COLEGIULUI PEDAGOGIC "GEORGE BELDESCU"

Scurt istoric

Colegiul National Pedagogic “Spiru Haret” se află situat în municipiul Buzău, str. Spiru Haret nr 6. Plasat în zona rezidenţială cea mai frumoasă a oraşului, liceul este una din instituţiile reprezentative pentru învăţământul şi educaţia din judeţul Buzău, atât prin vechimea de 185 de ani, cât şi prin statutul de “formator de formatori”.

Începuturile Şcolii Normale sunt legate de activitatea lui Dionisie Romano ca profesor al Şcolii Naţionale, prima instituţie de învăţământ modern din Buzău. Modernizarea societăţii româneşti nu se putea face fără dezvoltarea învăţământului, iar pentru aceasta era nevoie nu numai de întemeierea de şcoli, ci mai ales de învăţători. Răspunzând acestei nevoi, la 29 aprilie 1838, Eforia Şcoalelor înfiinţează pe lângă Şcoala Naţională din Buzău şi o Şcoală Normală în care îşi încep pregătirea candidaţii de învăţători ce urmau a deveni învăţătorii şcolilor săteşti. 

Primele referiri la biblioteca Colegiului Național,, Spiru Haret” Buzău le-am găsit în Anuarul Scoalei Normale de băieți “Spiru C Haret” (1 sept.1901- 1 sept. 1905, 1 sept.1908- 1 sept. 1929) întocmit de prof. EMIL PALADE, directorul școalei.

La înființare, în anul 1901-1902, școala a funcționat cu o clasă, în 1902-1903 cu două clase, în 1903-1904 cu trei clase, iar în 1904-1905 când erau patru clase școala a fost desființată, elevii au fost repartizați la școli normale din Câmpulung , Bârlad etc. Este reînființată în 1908-1908 cu un nr de 54 elevi, ajungând în anul 1914 să dea prima promoție de  48 învățători, tot din acest an drept recunoștință față de ministrul Spiru Haret, care reînființează școala cu numele Scoala Normală de băieți Spiru C Haret, și este fixată ziua de sărbătorire  a școlii, patronul- Sf. Spiridon - 12 decembrie.

În anul școlar 1915-1916 școala număra 290 elevi, este transformată în spital în timpul războiului, În raportul nr 484 din 28 dec. 1918 se arată că localul a suferit mari stricăciuni, școala a pierdut toată gospodăria, biblioteca și arhiva.

La 12 dec. 1925 se face inaugurarea localului neterminat încă. Anul școlar 1928-1929 număra 350 elevi. Biblioteca școlii conținea 2000 vol. literare, științifice, era pusă la dispoziția elevilor în fiecare marți, joi și sâmbătă după amiază. In acest an școlar au fost consultate și citite circa 1400 cărți. Pe lângă școală funcționa si biblioteca pedagogică a județului, cu un nr de circa 500 volume. In arhive pe bugetul de exercițiu, biblioteca avea alocat 10.000 de la comitet, in anul 1930 suma se ridica la 20.000.

În anul școlar 1929-1930 biblioteca a fost îmbogățită cu 226 de broșuri nou editate, peste cele 2000 existente. In 1936, profesorul de religie Ioan Iliescu (director adj.in perioada 1924-1925), a lăsat un fond de 50.000 lei pentru carte și ajutorarea elevilor.

Anul 1934 găsește Biblioteca școlii, repartizată pe clase și funcțională in mod regulat: fiecare elev trebuind sa citească cel puțin 2-3 volume lunar, având la îndemână, în clasă, cărțile bibliotecii, la care s-au mai adăugat si altele cumpărate în cursul anului. Școala este înzestrată cu colecțiile de material didactic cumpărate de Casa Școalelor si Comitetul Școlar. Pentru unele cărți deosebite era pusă la dispoziția elevilor și biblioteca domnilor profesori de la cancelaria școlii.

      Biblioteca școlii deținea în anul 1970 - 15600 de volume, fondul de carte a continuat sa crească in anul 1999 număra 20572 de volume , organizate pe criterii științifice.

         Există cărți de patrimoniu, printre care se numără: Psaltirea de la Sibiu (1912), Pravoslavnica mărturisirilor (1827), Pomelnic-manuscris (1790), Acatistier- manuscris (1822).

Există și o bibliotecă în limba franceză care conține 2000 de volume, precum si 300 volume care aparțin Facultății de Psihologie si Științe ale Educației- filiala Buzău, găzduite în biblioteca scolii.

Denumirea bibliotecii in Biblioteca George Beldescu s-a înfăptuit după trecerea la cele veșnice a profesorului George Beldescu.

Domnul George Beldescu face parte din galeria celor mai străluciți dascăli buzoieni, care s-au remarcat prin activitatea didactică în învățământul secundar, universitar precum și activitate științifică prodigioasă.

A funcționat ca profesor de limba și literatura română al Scolii Pedagogice de Băieți (1946-1957), în perioada 1952-1955 a fost director adjunct,  după care a plecat la București unde și-a continuat activitatea, astfel: redactor principal la Editura Didactică și Pedagogică, cercetător la Institutul de Științe Pedagogice, lector universitar la Universitatea din București, a îndeplinit funcția de secretar științific la Societatea de Științe Filologice.

În activitatea științifică și publicistică a abordat psihopedagogia lingvisticii școlare, didactica literaturii și literatura romană, a publicat manuale, a susținut comunicări, dezbateri, articole și culegere de studii.