Cărți in dar

APRILIE 2024

Eric-Emmanuel Schmitt - Secta egoiștilor

In penumbra Bibliotecii Nationale din Paris, rasfoind un dictionar ales la intamplare, un cercetator face cunostinta cu un personaj insolit: Gaspard Languenhaert, filozoful olandez din secolul al XVIII-lea care si-a sustinut doctrina "egoista" in saloanele pariziene, unde se declara unicul creator al universului perceptibil. La inceput amuzat de descoperire, cercetatorul devine din ce in ce mai intrigat de viata bizarului personaj, de care se simte inexplicabil legat, astfel ca pleaca in cautarea lui Languenhaert, ale carui urme apar si dispar pe neasteptate. Ancheta il va purta de la Paris in Bretania, apoi la Amsterdam, unde il asteapta o seama de documente misterioase, a caror aparitie pare orchestrata de o mana atotputernica si o minte atotstiutoare. Mai presus de toate insa, aceasta calatorie se dovedeste, pentru narator si cititor, un voiaj interior, o explorare a limitelor ratiunii si a nemasuratelor intinderi ale ego-ului, dincolo de care se afla raspunsul la intrebarea: "Cum poti sti vreodata daca viata e aievea si nu-i doar un vis?"

APRILIE 2024

PAX de Sara Pennypacker

O poveste despre o prietenie deosebită dintre un băiat și un vulpoi, dar și despre o legătură care se formează între un băiat furios și nesigur pe el și o femeie distrusă fizic și psihic.

Peter este un băiat de 12 ani, crescut doar de tatăl său de când îi murise mama, un copil care își dorea să nu devină ca tatăl lui - furios și agresiv și care credea că "așchia nu sare departe de trunchi".

După moartea mamei, el găsește un pui de vulpe, rămas orfan ca și el, și între cei doi se creează o frumoasa relație care este pe punctul să se destrame în momentul în care tatăl lui Peter pleacă la război și-l obligă pe acesta să-și abandoneze prietenul în pădure.

Însă Peter nu este deloc împăcat cu alegerea făcută și fuge din casa bunicului în căutarea lui Pax.

Pe drum are nenumărate peripeții dar întâlnirea cu misterioasa și ciudata Vola, îi va schimba total viața.

Am asemuit-o pe Vola cu posaca Susan Smith a Adei din Războiul care mi-a salvat viața.

Datorită acestei aventuroase călătorii, Peter își va demonstra că "uneori așchia sare foarte departe de trunchi".

În același timp, Pax are și el parte de aventuri din urma cărora se va descoperi, se va maturiza, își va găsi semenii.

De fapt, întreaga carte este despre descoperirea de sine, despre maturizare, dar și despre curaj, răbdare și evident, despre prietenie.

"Doi nu înseamnă neapărat doi."

"Mă aflu exact în locul în care trebuie să mă aflu și fac exact ceea ce trebuie să fac. Asta înseamnă pace."

"Cele mai simple adevăruri sunt greu de înțeles atunci când este vorba despre tine însuți. Fiindcă dacă nu vrei să știi adevărul, vei face tot ce-ți stă în putință ca să-l ascunzi."

MARTIE 2024

Necazuri cu scoala - Daniel Pennac

Povestirile-eseuri ale lui Pennac redau fragmentar amintirile din școală ale autorului, un copil plăpând, dislexic și greu de cap,  dintr-o familie de evrei care s-a străduit până peste poate să-l instruiască. După ani dificili de eforturi multilaterale conjugate - ale părinților, elevului, profesorilor - familia conchide neputincioasă că băiatul este un idiot și o cauză pierdută.

Asta până în gimnaziu, când un profesor abil de limba franceză îl extrage din ceața învăluitoare și-l ajută să înțeleagă. De aici înainte munca intelectuală capătă alte valențe, în copil se naște scânteia autoperfecționării și curiozitatea indispensabilă procesului de învățare pe termen lung. "Visul începe cu un profesor care crede în tine" și se desăvârșește cu Daniel devenit profesor, publicist și scriitor de limbă franceză, stimulând la rându-i alti copii cu dificultati pe care dascălii de dinainte se resemnaseră că nu-i pot educa.

Ultimul paragraf se adresează mai mult lor: când nu-ți găsești locul în lume și zidurile școlii sunt neprietenoase, îndreaptă-te spre cărți. De cele mai multe ori vei constata că nu ești singurul (nici primul, nici ultimul dintre oameni) cu anumite gânduri. În timp vei ajunge să citești nu pentru identificare, ci pentru lărgirea orizontului, iar peste încă o vreme îți vei da seama că te-ai autopropulsat în fiecare zi, puțin câte puțin, spre priveliști mai mari și cu mai mult miez.

MARTIE 2024

Razboiul care m-a invatat sa traiesc- K B Bradley

Cartea este continuarea romanului „Razboiul care mi-a salvat viata“.

Susan devine tutorele celor doi frati: Ada si Jamie. 

Ada este operata si-si poate folosi aproape normal, piciorul. Cea care a platit, a fost Lady Thorton.

Pentru ca Susan ramasese fara casa in urma bombardamentelor, se muta impreuna cu cei doi copii intr-o cabana apartinand familiei Thorton. Adei ii este greu sa se adapteze la noua viata de familie, sa accepte ca cineva sa aibe grija de ea si de Jamie si sa-i iubeasca. Lui Jamie ii e mult mai usor si o numeste pe Susan „mama“ inca de la inceput.

Curand, Lady Thorton este nevoita sa-si paraseasca somptuoasa casa si sa se muta la cabana, impreuna cu Susan si copiii. Viata cu o lady in casa nu-i tocmai usoara, dar intr-un final fiecare ajunge sa invete ceva, de la ceilalti.

La cabana este adusa si Ruth- o tanara emigranta evreica din Germania, care e meditata la matematica, de catre Susan.

Ruth este primita cu ostilitate- fiind nemtoiaca si catalogata spion si dusman. Cu timpul insa, Ruth si Ada se imprietenesc.

Iar Ada si familia ei largita trebuie sa se adapteze vietii din timpul razboiului, cand toate erau rationalizate.

Ada ajunge chiar sursa de inspiratie si curaj pentru pilotii englezi- printre care si fiul familiei Thorton.

Si-n acest roman gasim multa emotie, este o carte despre familie, acceptare, curaj, despre puterea de a merge mai departe. 

MARTIE 2024

Razboiul care mi-a salvat viata - Kimberly Brubaker Bradley

Ada si Jamie sunt doi copii crescuti de o mama ce ii neglijeaza. Daca fata de Jamie pare sa mai arate un minim de interes, pentru Ada mama ei are doar vorbe grele. Femeia o tine pe fata inchisa in casa din cauza unui defect la un picior, dar cred ca mai degraba o facea pentru a o izola, astfel incat sa se ocupe de Jamie si de casa.

Satula de acea viata, Ada prinde curaj si decide sa plece intr-un loc mai sigur pentru ea si fratele ei, avand in vedere ca un nou razboi era pe cale sa porneasca.

Noul loc si oamenii intalniti sunt diferiti, viata fratilor se schimba, insa Ada este sceptica, nu stie ce inseamna bunatatea si ii ia ceva timp sa isi schimbe gandirea.

Mi-a placut cartea, modul in care Ada a trecut de la o viata inchisa intr-o camera la o viata mult mai libera, ce o ajuta sa invete multe lucruri si in acelasi timp sa se maturizeze.

Despartirea de mama lor a fost dureroasa, nici un copil nu ar trebui sa auda asa ceva din gura celei ce ar trebui sa ii fie mereu sprijin.

MARTIE 2024

Inimi chimice

Prima data când îți dăruiești inima cuiva poate fi un sentiment absolut înspăimântător, iar Henry Page simte pe pielea lui extazul, frica, furia, bucuria dar și decepția primei iubiri.

Nu stie când, sau ce anume l-a atras la Grace. Ea e neingrijita, îmbrăcată în haine baietesti murdare, secretoasa aproape grosolană uneori, însă dincolo de ambalaj acesta neatragator, Henry reuseste sa vadă câteva sclipiri din ceea ce a fost odată Grace: o fata frumoasa, joviala, socială, în preajma careia voiai sa gravitezi. Inse aceste momente in care Grace își permitea sa strălucească erau scurte și foarte repede suprimate de starea ei mohorâtă care o definea.

Grace e o enigma, si in pofida sfaturilor prietenei sale, Lola, Henry devine din ce in ce mai curios și mai determinat sa descopere cine e cu adevărat Grace, lucru ce ii va pune în pericol poziția de redactor șef al revistei liceului, poziție pentru care a munctit 2 ani sa o primească.

Un roman care prin mesajul său te înalță, un mesaj despre o iubire sortită eșecului, un mesaj de la care înveți să te bucuri de frumos dar și imperfecțiuni .

MARTIE 2024

Tu mi-ai schimbat viața 

O carte despre prietenie adevărată, despre cum prietenia schimbă oamenii, vindecă sufletul. O carte care inspiră și sădește speranță și credință în oameni. „În viața reală a fost mult mai interesant decât în film.” 

 Abdel Sellou Abdel nu voia acest post, ieșise de foarte puțin timp din închisoare și nu avea nicio experiență și niciun chef să se joace de-a dădaca, cu atât mai puțin să o facă pentru un bogătan. Philippe, în schimb, nu-l voia decât pe el: toți ceilalți aveau prea multă falsă pudoare, prea multă compasiune. Fiecare dintre cei doi protagoniști a oferit celuilalt o șansă, fără emoții exagerate, într-o provocare mutuală: anume să-și transforme propriile slăbiciuni și pe ale celuilalt în puncte forte.

FEBRUARIE 2024

𝐅𝐞𝐦𝐞𝐢𝐚 de 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢

    Explorează condiția femeii în secolul al XIX-lea în societate franceză, victima prejudecăților sociale dar și a propriului cămin. Captivă într-o căsnicie de mult consumată, Julie trăiește o dragoste imposibilă alături de Arthur, doar că din iubirea lor secretă rezultă un final tragic. Pe tot parcursul cărții, Julie se confruntă cu o dilemă morală: să-și urmeze inima și să riște totul pentru dragostea lui Arthur sau să-și păstreze onoarea și statutul social, sacrificându-și fericirea personală.

FEBRUARIE 2024

"Mica librărie de pe Sena"

 Este povestea lui Jean Perdu, un librar francez cu un talent unic de a le spune clienților săi de ce carte au exact nevoie pentru a se „vindeca”. Conducându-și librăria plutitoare aflată pe o barjă de pe Sena, Perdu duce o viață monotonă care și-a pierdut de mult culoarea.

   Când este forțat să citească o scrisoare ce stătea de mult timp nedeschisă, trimisă de marea iubire a vieții sale, care îl părăsise în urmă cu douăzeci de ani, Perdu se hotărăște să lupte cu demonii trecutului și să găsească o modalitate de a merge mai departe în viață.

    Aceasta este mai mult decât o poveste despre o dragoste de mult timp pierdută Este o poveste despre puterea vindecătoare a cărților, despre prietenie, o poveste despre redescoperirea propriului sine, despre vindecarea unor răni vechi, despre iertare și, mai ales, o poveste despre cum o persoană poate învăța să iubeasca din nou, chiar și după o grea pierdere. Este o carte înălțătoare, plină de căldură și de emoție, deoarece aduce în atenția cititorului ideea renunțării la trecut, la regrete, și îmbrățișarea noului.

FEBRUARIE 2024

Motanul care vroia sa salveze cartile

O carte superbă despre carți și pisici. Totul începe într-o librărie oarecare unde se vind cărți la mâna a doua. Aici se refugiază adolescentul, Rintarō să citească. Aici are oaza sa de liniște. Acest paradis este al bunicului său.

Dar din păcate bunicul moare și se gândesc de a vinde acest loc. Dar atunci apare de nicăieri un motan vorbitor ca în povești și îl invită pe băiat într-o misiune frumoasă.

În misiune trebuie să salveze cărțile de la oamenii care nu le pot aprecia, care sunt chinuite și rău tratate. Cei doi amici parcurg un traseu plin de aventuri fel și fel.

Recomand această carte tuturor iubitorilor de cărți și pisici, vă promit că vă va plăcea la nebunie.

FEBRUARIE 2024

Nunta domnitei Ruxandra

Sadoveanu este autorul meu preferat din rândul clasicilor. Niciodată nu am fost dezamăgită de opera sa bazată în mare parte pe evenimente  din istorie.

Despre domnitorul Vasile Lupu nu s-a scris foarte mult dar știm că el a fost domnitor al Moldovei  în două domnii 1634-1653, și a doua domnie a fost de scurtă durată doar trei luni din anul 1653(mai-iulie).A fost un domnitor cu principii bizantine, dovadă stau picturile realizate în timpul domniei lui.

Pentru că era un domnitor pașnic, dorea relații de bună vecinătate, dar acestea au picat odată cu refuzul de a încredința măna domnitei Ruxandra  , fiului capeteniei cazacilor. În urma acestui refuz cazacii uniți cu tătarii au năvălit în Moldova. Cu toții știm din lectiile de istorie cum se desfășura o năvală a tătarilor care spulberau totul în calea lor, ardeau satele, luau oamenii prizonierii etc.Pentru a proteja țara domnitorul va accepta în cele din urmă  propunerea cazacului.

Numai că va trebui să își caute fuga din Moldova, pentru că uneltirile aduc un alt domnitor la scaunul Moldovei.Ruxandra era o domnită care avea limba ascuțită, vorbele ei fiind la fel de tăioase că și un cuțit. În suita ei se află și tânărul Bogdan căruia i se cam aprinse călcâiele după Ruxandra, bine și ea l-a încurajat dăndu-i un sărut  pentru care a primit o căprioară ce va fii jertifită la nuntă.Hmm ce amuzant a fost să citesc despre acele însotitoare ale miresei" druște" care cu greu au ieșit de prin cârciumi.

Pentru tânărul Bogdan vestea că Ruxandra se va mărita nu îi pică bine, dar cum o supărare nu vine singură află că unchiul său drag a fost ucis.Se va ocupa de rânduiala privind înmormântarea, acolo jură să îl răzbune.Aici am găsit asemănarea cu Tudor Șoimaru din romanul Neamul Soimarestilor, unde găsim dragoste neămplinită , bejenie dar și dorința de răzbunare.

Cum se va răzbună Bogdan și dacă află cine este ucigașul unchiului său aflați citind cartea pe care o recomand ca pe o lectură relaxantă dar și interesantă!

11 IANUARIE 2024

Cât timp înfloresc lămâii 

Cartea asta e un strigăt de ajutor, e un strigăt menit să ne facă să întoarcem fața și la drama sirienilor. Toți oamenii au dreptul de a fi liberi, de a trăi în pace, dar dictatorii au fost, sunt și vor fi cei ce vor decide contrariul pentru unii oameni.

Din dorința de a fi liberi, de a avea o viață normală, unii cetățeni ai Siriei s-au răsculat împotriva dictaturii lui Bashar Al-Assad, ceea ce le-a adus numai nenorociri și suferință.

Salama ar fi trebuit să aibă o viață frumoasă, lipsită de griji, să termine studiile, însă războiul a maturizat-o forțat, lăsând-o fără părinți și fără frate. Ororile războiului o transformă într-un medic fără studii, dar dorința de a ajuta e mai puternică decât orice facultate. Locuiește cu Layla, cumnata ei, însărcinată în 7 luni, alături de care reușește să nu clacheze. Salama este împărțită în două: își dorește să rămână în locul de baștină, dar promisiunea făcută fratelui ei este opusă dorinței ei. Pe cât posibil evită să găsească o cale de evadare, dar apariția lui Kenan și a fraților lui în viața ei îi cam dă planurile peste cap.

Viața e pe zi ce trece mai dură și mai sângeroasă, iar tânăra trebuie să ia decizii de care depind vieți. Chiar și în cele mai cumplite locuri dragostea se poate naște și poate supraviețui.

Foarte mult mi-a plăcut această carte, personajele, felul cum Salama încerca să își imagineze viața pe care ar fi putut-o avea, toate astea doar pentru a nu claca. Lupta acestor oameni ne arată că, oricât de încercați am fi, tot mai există speranță.

"Foarte mulți oameni protestează, fiecare în felul lui. Orice formă de protest, pacifică sau nu, este o amenințare la adresa dictaturii."

"Cu vremea, amintirile se degradează."

04 IANUARIE 2024

Jurnalul unui librar  

Shaun Bythell este proprietarul magazinului de cărți The Bookshop din Wigtown , Scotia, cel mai mare și mai vechi magazin de cărți second hand (are 50 de ani).

Shaun văzuse prima data magazinul până să plece la facultate, la vârsta de 18 ani. Peste 12 ani , trecând să-și cumpere o carte în timpul unei vizite de Crăciun , la părinți, se trezește că va cumpăra librăria, deși nu are bani. La sugestia librarului, face un cred" it astfel că la 31 de ani , ajunge proprietar cu acte în regula al librăriei.

Ce vrea autorul sa ne spună, ce a aflat și el după un timp, este că viața de librar nu-i deloc ușoară, și că dacă ar fi citit "Amintirile unui librar" de George Orwell, probabil s-ar fi gândit mai bine înainte de a face acest pas.

Jurnalul incepe într-o zi de miercuri, 5 februarie, și continuă timp de un an. Fiecare luna incepe cu un citat din "Amintirile unui librar", după care urmează propriile impresii legate de citat, urmând apoi jurnalul zilnic, completat cu numărul de comenzi online, numărul de cărți găsite , numărul de clienți, și în încasările zilei.

Problemele pietei de carte sunt fidel redate. Viața de librar a devenit dificila in condițiile in care giganții comerțului online ,își permit să vândă mult mai ieftin. Shaun încearcă să se adapteze timpurilor, colaborând cu librăriile online, promovandu-si magazinul atât pe internet dar mai ales pe Facebook. Însuși acest jurnal este un mod de promovare a The Bookshop, autorul împărtășind cititorilor și eventualilor clienți, viața lui de zi cu zi. Stilul in care o face este plin de umor transformand lectură intr-un adevărat deliciu.

Shaun ne face cunoștință cu Capitan, motanul sau, cu Nicky și celelalte angajate, cu Anna, prietena sa și cu o mulțime de prieteni, care au legătură cu cărțile.

Fiecare carte are o poveste proprie iar cea mai veche carte din anticariat datează din 1501.

Cartea aceasta este o comoară și o recomand tuturor.

04 aprilie 2023

Morometii 

„Morometii” este o monografie a satului romanesc din Câmpia Dunării ce surprinde momentul destrămării clasei sociale a taranimii. Romanul sta sub semnul timpului, al istoriei care generează si drama familiei Moromete. Volumul I: prezintă eforturile disperate ale lui Ilie Moromete de a apăra valorile satului tradiţional si de a împiedica destrămarea familiei sale, pe care se lupta sa o păstreze unita sub autoritatea lui. Acţiunea se desfasoara in preajma celui de-al II- lea război mondial. Un sfert din primul volum cuprinde fapte din viata familiei Moromete si a satului Siliştea – Gumesti ce se petrec de sâmbăta seara pana duminica noaptea mai precis din momentul întoarcerii Morometilor de la câmp (scena cinei) si pana la fuga Polinei Balosu cu Birica. Acţiunea începe intr-o seara de vara (si sta sub semnul ideii ca „timpul avea nesfârşita răbdare”) când numeroasa familie a lui Ilie Moromete se întorcea de la câmp. Aceştia se aduna la cina si in jurul mesei se afla toata familia : Ilie Moromete, Catrina( a doua soţie), Paraschiv, Nila si Achim( băieţii lui Moromete din prima casatorie), Tita, Ilinca si Niculae( copiii din actuala casatorie). La cina sunt puse in evidenta relaţiile familiale : neînţelegerile dintre fraţii proveniţi din casatorii diferite, lipsa de respect a fiilor lui Moromete fata de mama lor vitrega, nemulţumirile lui Niculae, obligat sa meargă zilnic cu oile, deşi el ar fi dorit sa invete. Tot acum se conturează dramele prin care va trece Ilie Moromete : cea a pamantului si cea a paternităţii. Înglodat in datorii si având impozite de plătit, Ilie Moromete accepta după lungi amânări sa-i vanda lui Tudor Balosu( vecinul sau bogat) salcâmul din fundul grădinii. Săvârşită duminca in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plângeau morţii, doborârea salcâmului va fi prima drama trăita de Moromete. Doborârea salcâmului marchează începutul decăderii familiei lui Moromete, căci banii luaţi pe el nu acoperă datoriile. Sfătuiţi de Guica( sora lui Moromete), băieţii din prima casatorie ii propun lui Moromete un plan pentru a ieşi din impasul financiar: plecarea lui Achim la Bucureşti cu oile, urmând ca din banii obţinuţi din vânzarea laptelui si a brânzei aceştia sa-si achite datoriile. După multe discuţii Moromete accepta aceasta plecare fara sa bănuiască adevăratele intenţii ale celor trei. Planul lor va ieşi la iveala abia după seceriş, când Nila si Paraschiv fug cu caii la Bucureşti, luând si o parte din zestrea fetelor si banii din lada. Înglodat si mai tare in datorii, Moromete se vede obligat sa-i vanda lui Tudor Balosu jumătate din pământurile familiei. Chiar daca pentru moment taxele si şcolarizarea lui Niculae sunt plătite, toate aceste lucruri îl schimba pe taranul vesel si ironic de altădată, care se închide treptat in el, devenind tăcut si posomorât. Paralel cu planul central al cartii, destrămarea familiei Moromete, este urmărit si un alt plan, cel al satului. Reţin atenţia scene cu valoare simbolica, cum ar fi : citirea ziarului din poiana fierăriei lui Iocan, pregătirea premilitara, încasarea fonciirii, serbarea de la sfârşit de an, fuga Polinei cu Birica. Citirea ziarului in poiana fierăriei lui Iocan reprezintă una din scenele – cheie ale primului volum, pentru ca aici sunt prezentate si celelalte personaje ale romanului, care treptat vor dispărea, locul lor fiind luat de altele in volumul al doilea. Veselia, glumele acide, ironia la adresa evenimentelor vremii arata clar o existenta lipsita de griji pe care o ducea taranul tradiţional roman, asemenea lui Moromete, Cocosila, Dumitru lui Nae sau Tugurlan. Vocea naratorului încheie primul volum cu o fraza simetrica fata de început : „peste trei ani începea al doilea război mondial: timpul nu mai avea răbdare.” Volumul al II – lea: - acţiunea se desfasoara in anii ’50, când in viata satului au loc „evenimente pline de viclenie”, iar satul lui Moromete „pare o groapa fara fund din care nu mai încetează sa iasă atâţia necunoscuţi”. Sunt surprinse doua evenimente istorice :reforma agrara din 1945 si transformarea agriculturii după 1949. semnele modificărilor majore se ivesc peste tot: autorităţile săteşti se schimba, jandarmul le interzice sătenilor sa stea de vorba, grâul agonisit cu greu de tarani este luat cu forţa, unii tarani sunt consideraţi „sabotori” sau „duşmani ai poporului” si duşi la închisoare. Obligat sa se înscrie in gospodăria colectiva si ramanand fara agoniseala de-o viata, taranul roman traieste o drama uriaşa. Nici pentru Ilie Moromete evenimentele nu aduc nimic bun. El este mereu îngândurat si trist. De băieţii care fugiseră la Bucureşti cu oile si caii nu se alesese nimic, pierduseră tot si isi găsiseră serviciu la început ca maturatori de strada. Destul de târziu Moromete a primit o scrisoare de la aceştia care, pentru prima oara, dădeau detalii despre viata lor in capitala. Paraschiv devenise sudor si muncea din greu pentru a-si ridica o casa, Nila era portar de bloc, iar Achim era singurul care „reuşise totuşi in comerţ”, având un mic magazin alimentar. Înainte de război Moromete face un drum la Bucureşti încercând sa-si aducă feciorii acasă, insa aceştia refuza. Destrămarea familiei va continua cu moartea lui Nila in război, la bătălia de la Cotul Donului, precum si cu sfârşitul tragic al lui Paraschiv, răpus de tuberculoza. Autoritatea lui Moromete scade atât in familia sa, cat si in sat. Catrina îl paraseste după ce afla ca le-a promis băieţilor de la Bucureşti casa pentru a-i aduce înapoi. Niculae, devenit activist îl vizitează din când in când, insa discuţiile dintre ei adâncesc înstrăinarea ce-i separa. Cu vechii lui prieteni nu mai reia legăturile, cu Cocosila „nu se mai împăcase nici pana azi”, iar cu Dumitru lui Nae si cu Iocan nu mai vorbise de multa vreme. Moromete nu se poate acomoda. In locul acestor vechi si buni prieteni apar personaje obscure, venetici, oameni pripasiti in sat pe care Moromete ii priveşte cu dispreţ si ironie: Bila, Mantarosie, Fântâna, Isosica, Ouabei. Aceste noi „personalitati” ale satului duc intre ele o lupta acerba pentru putere, nemaifiind taranii adevăraţi de altădată, ci constituind o lume fals – rurala, lipsita de verticalitate si spiritualitatea ce caracteriza taranul tradiţional. Ultimele capitole reprezintă si ultimele momente de viata ale acestui „ultim taran” (cum îl numeşte Nicolae Manolescu). Ajuns aproape de 80 de ani, împuţinat la trup, Moromete avea o slăbiciune : „nu-i venea neam sa stea acasă,[…] o lua cu ciomagul in mana pe langa garduri”. Ultima oara îl aduseseră acasă cu roaba, căci nu se mai putea tine pe picioare. Fara sa sufere de o boala anume, Moromete se stinge din viata fara zbucium, fara dramatism, iar ultimele lui cuvinte pe care le spune doctorului exprima crezul lui deo viata: „Domnule, eu întotdeauna am dus o viata independenta”. 

sursa https://pdfcoffee.com/

27 martie 2023

Femeia în roșu 

 Introducere: „Femeia în roșu”, romanul scris de trei autori: Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș este un roman postbelic, postmodernist, realist care surprinde cititorul prin viziunea pe care o adoptă autorii în dezvoltarea temelor propuse. Axându-se pe depășirea lucrărilor interbelice, romanul are la bază o viziune postmodernistă care poate fi observată prin faptul că există o defragmentare a textului. Atitudinile personajelor reies din crearea unei pauze narative, ceea ce duce la o deconstrucție a materialului epic. În fond, specifice postmoderniștilor sunt neobișnuitul, senzaționalul, intertextualitatea, adoptarea subiectelor banale și transformarea lor în subiecte literare.

Semnificația titlului Titlul romanului explică viziunea autorului și evidențiază numele enigmatic al „Femeii în roșu”, făcând referire la numele unui film în care chiar eroii romanului sunt în rolurile centrale. După ce Dillinger cade în cursa pregătită de polițiști și este împușcat, apar tot felul de întrebări, printre care și dacă Ana Persida Cumpănaș purta rochie roșie în acea zi sau nu. 

Tema Impresionând cititorii prin intersectarea celor două destine, cel al Anei Persida Cumpănaș și al gangsterului John Dillinger, romanul ne arată o altă față a literaturii, cu personaje tulburător de verosimile, în care planurile narative se imbrichează, dând naștere unor spații românești sau americane. Tema romanului se concentrează în jurul cuvântului „senzațional” și promovează goana după autenticitate și contrazicerea ideilor promovate de canonul oficial. Convențiile literare nu sunt respectate în acest roman optzecist, ci mai degrabă sunt ironizate.

Granița dintre ficțiune și realitate este estompată, goana după inedit, intenția de a șoca, apropierea de verosimil și îndepărtarea de modelele anterioare fiind promovate.  În ceea ce privește viziunea despre lume a autorilor, aceasta este strâns legată de modul în care au ales să construiască subiectul romanului, având în vedere faptul că principiile teoretice ale autorilor impun lipsa oricărui artificiu, spiritul parodic și ludic, impresia de autenticitate și veridicitate. Romanul „Femeia în roșu” impresionează prin arhitectonica lui postmodernă și deschide drumul unei noi epoci literare prin renunțarea la clișee. Astfel, putem spune că tema ṣi viziunea despre lume ṣi creaţie sunt influenţate de formaţia postmodernistă a scriitorilor, aceștia din urmă recreând o lume ca oglindire a realităţii. Viziunea autorilor despre lume şi creaţie asigură operei autenticitate şi personajelor ei credibilitate, trecând astfel proba timpului. 

Rezumatul pe scurt Romanul spune povestea Anei Persida Cumpănaș, personajul principal, feminin al romanului, ale cărei trăsături sunt conturate de mărturiile personajelor care declară că ar fi cunoscut-o. Întrucât romanul nu se situează întru totul nici în realitate, nici în ficțiune, dar este puternic ancorat în real, avem de-a face cu un personaj realist. Aceasta ia parte la acțiunea prezentată în manieră veridică. Deși se creează impresia de autenticitate și verosimilitate, în realitate pluriperspectivismul nu face decât să instaleze confuzia.  Întruchipând „țăranca din Banat”, Ana Persida Cumpănaș îndrăznește să plece pe alte meleaguri pentru un trai mai bun. În fond, romanul face referire la latura biografică a personajului și la inexistența comunicării între oameni, la anii ’80 și la greutățile românilor, semnificația Americii fiind „libertatea interzisă”, existând peste tot o graniță.   Fiind asociată în afaceri cu Tony, un grec, Ana îl concepe cu acesta pe fiul ei, Steve, deși era căsătorită cu Ciolac. Soțul ei moare în mod misterios, iar Ana se va implica mai mult în conducerea „pensiunii”, un bordel în care se practica prostituția, dar în care erau implicați atât interlopi, cât și polițiști.

Întrucât Ana se prefăcea analfabetă (alfabetizarea Anei a avut loc în urmă cu trei ani), Tony recurge la falsificarea câștigurilor financiare, fiind apoi speriat de controlul Anei, care ia registrul de casă la verificat. După finalizarea Primului Război Mondial, Tony continuă să fie asociatul Anei până când este răpit și ucis, cadavrul său fiind identificat de Ana, care leșină atunci când îl vede cu orbitele goale.  Personaj înzestrat cu calități, Ana dovedește că este descurcăreață. Atunci când se teme de faliment se căsătorește cu avocatul Alexandru Suciu, crezând că acesta îi va asigura traiul. Întrucât soțul ei nu va câștiga mai nimic, Ana va fi cea care îl va întreține, fiind activă și venind cu soluții. Colaborarea cu polițiștii pentru capturarea lui Dillinger scoate la iveală spiritul justițiar al femeii, romanul purtând amprentele unui roman detectiv. Astfel, în seara de 22 iulie 1934 polițiștii complotând cu Ana îi întind o capcană „inamicului public numărul unu” al Americii. Atunci când își dă seama că a fost prins în cursă, Dillinger încearcă să scape alergând, însă este împușcat: „Un glonte îl străpunge prin partea stângă a capului. Al doilea îi intră prin ceafă și îi iese prin ochiul drept. Bărbatul cade. Purvis se apleacă peste el. Îl scutură. Nicio mișcare. Niciun răspuns.”. Reușind să capteze atenția ziarelor și curiozitatea tuturor pentru numele Femeii în Roșu, Ana încasează banii pentru serviciul făcut poliției, însă nu scapă de expulzare. Ea recunoaște că este una dintre femeile de la cinematograful „Biograph”, acolo unde a fost ucis Dillinger, fără să menționeze despre complotul cu polițiștii sau recompensa primită. Întorcându-se apoi în România, Ana îl vizitează pe Liviu, confidentul ei care studiase Medicina și ajunsese doctor. Acesta o recunoaște imediat, în ciuda trecerii timpului și o consideră tot frumoasă.  În ultimul capitol aflăm că Ana Persida Cumpănaș moare la vârsta de 55 de ani, din cauza unei boli care i-a afectat inima și ficatul. Finalul este adresat tuturor și surpinde prin faptul că autorii iau în calcul și eșecul: „Nu cerem cititorului să se lase încântat de o astfel de experiență ce pare să ducă la eșec (după cum ne-au asigurat câțiva din cei care, într-un fel sau altul, au fost martorii scrierii acestei cărți), ci s-o privească fără prejudecăți. Adică așa cum a fost scrisă.”.

Caracterizarea personajelor Romanul spune povestea Anei Persida Cumpănaș, personajul principal, feminin al romanului, ale cărei trăsături sunt conturate de mărturiile personajelor care declară că ar fi cunoscut-o. Având statutul de emigrantă în Statele Unite ale Americii, eroina pătrunde în lumea interlopă și îl predă autorităților pe gangsterul Dillinger, având în final un sfârșit misterios. Iau naștere astfel o serie de întrebări: dacă Ana era analfabetă sau nu, dacă a fost ucisă de cineva din gașca lui Dillinger, dacă purta rochie roșie în ziua în care Dillinger a fost ucis.  Sursele oferă viziuni diferite asupra aceluiași eveniment, însă din perspective diferite. Întrucât intriga anunță că „acum 50 de ani, o tânără din Comloșul Mare l-a denunțat pe faimosul gangster american Dillinger”, adunând mărturii, Emunu și Emdoi participă la un demers de investigații, cu caracter detectivist, în care orice e posibil. Din Sursa 1, articolul de magazin al lui Willy Totok și Sursa 2, o rudă îndepărtată a personajului, precum și din documente banale (foaia de deces) aflăm despre Ana Persida Cumpănaș că a decedat la 55 de ani, din cauza unei boli de ficat și a avut ultimul domiciliu în Timișoara, pentru a afla mai târziu că aceasta a avut numele Ana Sage.  Fiind un personaj înzestrat cu calități, Ana dovedește că estedescurcăreață. Atunci când se teme de faliment se căsătorește cu avocatul Alexandru Suciu, crezând că acesta îi va asigura traiul. Întrucât soțul ei nu va câștiga mai nimic, Ana va fi cea care îl va întreține, fiind activă și venind cu soluții. Colaborarea cu polițiștii pentru capturarea lui Dillinger scoate la iveală spiritul justițiar al femeii, romanul purtând amprentele unui roman detectiv. Reușind să capteze atenția ziarelor și curiozitatea tuturor pentru numele Femeii în Roșu, Ana încasează banii pentru serviciul făcut poliției, însă nu scapă de expulzare. Finalul este adresat tuturor și surpinde prin faptul că autorii iau în calcul și eșecul: „Nu cerem cititorului să se lase încântat de o astfel de experiență ce pare să ducă la eșec (după cum ne-au asigurat câțiva din cei care, într-un fel sau altul, au fost martorii scrierii acestei cărți), ci s-o privească fără prejudecăți. Adică așa cum a fost scrisă.”.

Perspectiva narativă Din punctul de vedere al compoziției, subiectul romanului este conturat de mai mulți naratori, aflați în ipostaze diferite, de anumiți martori, scrieri biografice, documente și inserții cunoscute cu numele de „Sursa”. Planurile de acțiune se intersectează, cei trei scriitori participând „cu același fel de vinovăție” la scrierea romanului. Romanul poate fi considerat și un roman experiment, scris în 17 zile, având o viziune discontinuă, întrucât firul narativ nu poate fi reconstituit în totalitate.   În ceea ce privește perspectiva narativă și cea temporală, acestea sunt „maleabile, discontinue”, iar personajele „schimbă măști după măști”. Mai mult decât atât, observăm că există semnul egalității între autor, narator și personaj, adresarea directă către cititor având rolul de al implica în găsirea sensului.

Roman postmodern Axându-se pe depășirea lucrărilor interbelice, romanul are la bază o viziune postmodernistă care poate fi observată prin faptul că există o defragmentare a textului. Utilizând descrierile de topos, care au rolul de a da detalii despre decor, romanul dă impresia existenței indicațiilor scenice. Atitudinile personajelor reies din crearea unei pauze narative, ceea ce duce la o deconstrucție a materialului epic. În fond, specifice postmoderniștilor sunt neobișnuitul, senzaționalul, intertextualitatea, adoptarea subiectelor banale și transformarea lor în subiecte literare. Fiind o operă în proză, de mari dimensiuni, acțiunea este complexă, desfășurată pe mai multe registre narative, iar personajele participante sunt realiste, având o personalitate puternică. În fond, relația dintre personaje se bazează pe estomparea graniței dintre ficțiune și realitate, iar modul în care sunt construite personajele este influenţat de formaţia postmodernistă a scriitorilor, aceștia din urmă recreând o lume ca oglindire a realităţii.   În afară de tema biografică, romanul promovează și problema noncomunicabilității, a graniței, care e peste tot. În fond, avem de-a face cu un „roman fără hotare”, așa cum aprecia Ovid. S. Crohmălniceanu. Goana după inedit, intenția de a șoca, apropierea de verosimil și îndepărtarea de modelele anterioare sunt intens promovate. Romanul „Femeia în roșu” impresionează prin arhitectonica lui postmodernă și deschide drumul unei noi epoci literare prin renunțarea la clișee.

Încheiere Concluzionând, romanul are la bază o viziune postmodernistă care poate fi observată prin faptul că există o defragmentare a textului. Atitudinile personajelor reies din crearea unei pauze narative, ceea ce duce la o deconstrucție a materialului epic. Autenticitatea romanului ṣi împlinirea dorinţei autorilor de a crea un roman care să impresioneze și să ofere senzaționalul au fost demonstrate, opera trecând proba timpului.

sursa https://pdfcoffee.com/

De veghe in lanul de secara  

Holden Caulfield, eroul cărţii, vrea să-i protejeze pe ceilalţi copii de un mare pericol, prin care el deja a trecut. Acest pericol este criza adolescenţei. Holden ar vrea, de fapt, să-i împiedice pe copii să crească. Asta trădează dorinţa lui de a fi veşnic copil. Holden Caulfield este deci un adolescent rebel, care se simte înspăimântat de idea că trebuie să crească, să devină adult. Singurătatea pe care o simte e accentuată de moartea fratelui său, Allie, şi de faptul că părinţii nu-l înţeleg.

Holden Caufield adolescentul si personajul principal al cărții ajunge la un punct din viața sa când societatea se așteaptă ca o persoana să devină adult. De la începutul cărții apare un conflict între dorința lui Holden de a deveni cine vrea el și societatea care vrea să îl transforme! El îşi mărturiseşte revolta şi dispreţul faţă de superficialitatea unor colegi, dar mai ales a adulţilor. Singurul om matur de care Holden încearcă să se apropie, este fostul său profesor de istorie, de la care îşi ia rămas bun după exmatricularea sa din cea de-a treia şcoală Acesta îi face o vizita profesorului de istorie Spencer cu care poarta o discuție. Profesorul îl întreabă pe Holden cum se simte în legătura cu exmatricularea lui și cu faptul ca este corigent la 4 materii. Holden a mai fost exmatrciulat de la 3 școli înainte, de fapt aceste exmatriculări sunt de fapt un pretext pentru Holden care refuză să se maturizeze. Holden ne povestește și motivele pentru care a plecat de la Școala Elkton Hills. El spune că a fost

înconjurat de oameni falși și prefăcuti, printre care și directorul școlii față de care Holden avea o antipatie. Acest director la reuniunile cu părinții, pe cei prost îmbracați doar îi saluta, având conversații cu părinții care erau bine îmbrăcați și aveau o situație materială buna! De fapt Holden are o teamă de a deveni adult, teama este aceea de a nu se trasforma într-un prefăcut la fel ca oamenii de care era inconjurat la acea școală.

Perioada în care a fost scrisă cartea, adică anii 1950 a fost o perioadă în care societatea punea un mare accent pe ideea de a fi adult, de a deveni adult. Majoritatea americanilor văd rolul familiei și responsabilitatea de adult ca fiind sinonime. Pentru un bărbat în anii 50 trăsăturile definitorii au fost acelea de a se căsători si de a întreține o familie, la vârsta de 20 de ani majoritatea tinerilor erau considerați adulti, atât din punct de vedere social cât și economic. În cazul nostru Holden este presat să îmbrațișeze iddea de a deveni adult. Fiecare adolescent, la fel ca Holden este împins la un momentdat într-o lume în care pentru el totul este necunosct, aceea este lumea adulților în care trebuie să supraviețuiască. De aceea și Holden refuză să intre în aceasta lume a adulților, vrea să ramană în lumea lui, aceea a copilariei. Prin faptul că refuză să se maturizeze, Holden vrea să păstreze nu doar inocența lui, ci si inocența lumii.. Holden sufera din cauza lipsei capacității de a relaționa cu ceilalti si pe plan social, in ciuda nevoii acute de a- i face prieteni apropia i pe care o simte. ș ț Aceasta se datorează în principal cinismului de care dă dovadă în relațiile cu cei din jur, fiind un fin observator al defectelor umane, trăsătura care a dat naștere interpretării conform căreia Holden Caulfield caută, ca mulți adolescenți, perfecțiunea.

Întâlnirea cu Sally Hayes, o veche prietena care îl place și din acest motiv l-a invitat s-o ajute la impodobitul bradului de Craciun, se transformă într-o experiența neplăcută pentru tânăra, care se desparte de Holden cu lacrimi în ochi. Motivul: Holden acționeaza la primul impuls, fără a apela la propria rațiune. Dacă Sally reacționeaza pozitiv cand Holden ii spune ca o iubeste, desi naratorul recunoaste ca nu simtea acest lucru, ea nu mai poate face acelasi lucru la finalul intalnirii, cand Holden o invita sa fuga impreuna undeva departe de oras si de lumea in care traiesc. Deoarece partenera nu-i intelege dorinta cea mai arzatoare, frustrarea lui Holden rabufneste la suprafata sub forma violentei verbale. Ca si cum nu ar fi fost suficient, dupa ce consuma bauturi alcoolice in exces, Holden o suna pe Sally dupa miezul noptii.

Fata la care Holden tine cu adevarat este Jane Gallagher, o prietena din copilarie. Gandul ca aceasta iese cu colegul sau de camera, pe care Holden nu-l apreciaza deloc, revine obsesiv pe parcursul cartii. La fel ca impulsul de a-i telefona lui Jane, care insa nu se concretizeaza pana la sfarsit, din cauza unor motive diferite, ca de exemplu o durere de cap.

Holden incearca sa gaseasca raspunsul la o intrebare imatura: ce se intampla iarna cu ratele care traiesc in iazul din Central Park? Evident ca nu este cu adevarat interesat de aceast lucru, dar incearca o evaziune, un fel de evadare undeva ai aproape de copilaria care tocmai se incheiase. Tot astfel se explica trairile pe care Holden le traieste deseori cand isi aminteste de trecut, in special de Allie, sau cand vorbeste cu Phoebe. Aceasta este singura careia ii dezvaluie fantezia de a-si petrece viata de veghe in lanul de secara, o imagine pe care o retinuse dintr-un cantec pentru copii. Desi provine dintr-o familie modestă, relatia personajului principal cu membrii acesteia lasa de dorit: Holden nu poate comunica, din diferite motive, cu parintii si cu fratele mai mare, D.B., in schimb isi idolatrizeaza fratele mort de leucemie cu ani in urma, pe Allie. Singura membra a familiei care pare, sau cel putin isi da silinta sa-l inteleaga si cu care Holden simte nevoia sa vorbeasca este sora mai mica a acestuia, Phoebe. Înainte ca părinţii lui să afle de acest nou incident, personajul narator pleacă la New York, unde petrece două zile, plănuind să fugă de tot de acasă, spre vest. Cea care îl împiedică să o facă este Pheobe, sora lui mai mică, care vrea să-l urmeze oriunde în lume. Aceată dorinţă a fetei îl face pe adolescentul de 17 ani să renunţe la planul său, căci se simte resopnsabil faţă de sora sa.

Holden Caulfield este un personaj foarte inteligent dar care, doborat de dezamagiri si de monotonia cotidiana, devine un inadaptat din punct de vedere social, un frustrat pe mai multe planuri. Holden se exprima vulgar, minte, bea, fumeaza, dar, in realitate, are nevoie de prieteni. El este dispus sa ofere celor din jur afectiune si o cauta pe a lor, relevante in acest sens fiind invitatiile pe care le lanseaza mai multor necunoscuti de a bea un cocktail impreuna, si chiar rugamintea adresata prostituatei de a ramane cu el pentru a conversa.

Ceea ce iese in evidenta in De veghe in lanul de secara a lui J.D. Salinger este faptul ca singuratatea impinge la tulburari comportamentale si in cazuri extreme.

Finalul romanului îl reprezintă pe Holden Caulield mai pregătit să accepte viitorul: el se gândeşte la şcoala pe care o va urma din toamnă. Acest final arată faptul că începe să se maturizeze şi să iasă din criza adolescenţei.

După părerea mea, personajul romanului ‘’De veghe în lanul de secară’’ îi reprezintă pe toţi adolescenţii din toate timpurile şi toate părţile lumii. El trece printr-o criză a comunicării. Părinţii lui par distanţi şi reci, mai ales după moartea fratelui său, Allie. Problemele repetate pe care el le are la şcoală sunt, după părerea mea, nişte îcercări disperate de a atrage atenţia asupra lui. Personajul acestei cărţi, dovedeşte că are nevoie de afecţiune şi tandreţe, dar că nu le primeşte în familie şi nici la şcoală.

În opinia mea, autorul pune o notă de optimism în acest roman, pentru că personajul reuşeşte să-şi exprime sentimentele şi să comunice prin scris, chiar dacă acest lucru este dureros pentru el: ’’îmi pare rău că am spus povestea atâtor oameni. Cam tot ce ştiu e că, într-un fel, mi-e dor de toţi de care v-am povestit […]. Nu spuneţi nimănui nimic niciodată. Dacă o faceţi, o să înceapă să vă fie dor de toţi’’(pagina 279). În concluzie, să scrii înseamnă să-ţi recunoşti sentimentele pe care le ai faţă de cei din jur, chiar dacă sunt dureroase. Acest mesaj este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea citită.

Recomand călduros tuturor adolescenţilor să citească această carte pentru că ea descrie problemele noastre, ale tuturor.

sursa https://pdfcoffee.com/