Acheron Trix făcea pământul să tremure înaintea sa. Nimeni nu îi cunoștea adevăratul nume, doar cel pe care și l-a ales atunci când a comis prima sa crimă. Și-a luat numele din Infern pentru că vrea să aducă Infernul pe pământ. Trix, spune el, sunt trucurile pe care le face.

Părul său tăiat cu cuțitul, negru precum cel mai întunecat colț al Tartarului, privirea sa sălbatică, mantia neagră din piele, cămașa albă cu cei doi nasturi desfăcuți, pantaloni din piele neagră și mânuși albe mă fac să tresar și atunci când nu este în încăpere.

Aștept tăcută ca acesta să iasă din laboratorul său unde face nenumărate poțiuni pentru a-l ajuta în următoarele jafuri. 

Scârțâie podelele, alerg către bucătărie să îi aduc mâncarea, nu aș vrea să sfârșesc ca cealaltă servitoare, închisă în temniță. 

- Ei bine, Estelle, am o veste bună! spune entuziasmat Acheron.

-Care este aceea, domnule Trix? întreb precaută.

-Am găsit, după atâta timp, poțiunea ce îmi va garanta controlul lumii. Tot ce mai trebuie făcut este să intru la Întrunirea Liderilor Lumii și apoi planul este gata! Lumea aceasta va deveni jucăria mea! Doar așteaptă, dragă Estelle, cutremure! Incendii! Foamete! Toți mă vor venera!

Eram cât pe ce să scap ceainicul pe jos. Nu înțelegeam de ce Acheron își dorea distrugerea lumii, de ce își dorea suferință. Întrunirea Liderilor Lumii avea loc pe 25 iunie, deci aveam două zile să aflu de ce domnul Trix voia să distrugă lumea și să îl opresc. 

Sigur, sunt doar o tânără slujnică, dar cărțile ne învață că oricine poate să fie un erou.

În acea noapte, când Acheron a adormit, m-am furișat în laboratorul său și am adăugat toate ingredientele pe care le-am găsit în poțiunea pe care Acheron urma să o folosească la Întrunire. Speram că am ruinat-o. 

Am ieșit repede din laborator, trebuia să aflu cum să ajung la Întrunire. Am inspirat adânc. Voi găsi soluția doar dacă sunt calmă, asta îmi spunea mama. 

Am intrat în mica mea cameră și am căutat „Unde se va ține Întrunirea Liderilor Lumii anul acesta?”, tremuram în timp ce apăsam butonul Enter. Anul trecut a fost ținută în Cairo, iar acum doi ani în Tokio. Mă speria gândul că va fi pe un alt continent. Apoi am avut o epifanie: nu conta unde era ținută Întrunirea, dacă nu era în România nu ar fi avut cum să ajungă acolo. Domnul Acheron Trix avea un avion privat, însă ea nu avea suficienți bani încât să își cumpere un bilet de avion. Un maestru criminal nu își plătește prea bine angajații. Îmi mut privirea iar către ecran, adrenalina îmi inundă corpul. Întrunirea are loc la București.

Acheron va pleca dimineața zilei Întrunirii, deci eu voi trebui să plec imediat după el. Mi-am cumpărat un bilet de autobuz online și acum trebuie doar să aflu informații despre domnul Trix. Nu îl pot întreba pur și simplu. Va trebui să caut informații undeva, dar nu știu unde. 

Acum este miezul nopții, nu mai este timpul de făcut planuri. Trebuie să dorm, voi rezolva acest lucru dimineața.

Ziua începe devreme pentru servitori în conacul Trix, la ora 5:30 casa trebuie să fie deja mopuită, măturată și praful șters. La ora 6:15 micul dejun trebuie să fie servit. Ziua unui geniu malefic începe devreme. 

Acheron a mâncat, iar apoi s-a dus să facă pregătirile pentru ziua de mâine, nu știu ce va face astăzi, însă un lucru este sigur: am câteva ore să aflu informații despre el.

Am decis să încep investigația în laborator, însă am pierdut timpul fără folos. Tot ce am găsit erau fel de fel de plante și substanțe chimice. M-am îndreptat către dormitor, aveam o cheie, însă era interzis să intru în acea cameră, acesta a fost fapta care a băgat-o pe Ruth în temniță. 

Șovăi o clipă în fața ușii din mahon. Nu, pacea lumii este mai importantă. Descui ușa și intru hotărâtă în cameră. Era un haos de nedescris, patul era făcut, curat și arăta foarte confortabil. Însă asta era tot. Hârtii mototolite peste tot, planuri pe pereți și o bibliotecă foarte plină. Dar o carte arăta foarte ciudat. Am înaintat printre hârtia mototolită de pe jos și am luat cartea de pe raft. Am ajuns într-un birou mic. Era o singură masă pe care erau așezate două hârtii și o cutie. Erau un certificat de naștere, un act de dare spre adopție și în cutie erau numai notițe cu insulte semnate de diferiți copii. Deci de asta Jacob Cromwell a devenit Acheron Trix. 

Am ieșit repede și am lăsat totul exact cum era înainte. 

Acheron, adică Jacob, nici nu și-a dat seama.

A doua zi, a plecat către București, și eu la fel. M-am prefăcut că sunt o jurnalistă și am intrat înăuntru. Așteptam să îl văd pe Acheron, apoi l-am văzut. Se deghizase (foarte bine) într-un chelner și îi servea pe toți liderii cu o băutură verde - poțiunea. 

M-am panicat, eu ruinasem acea poțiune, dar dacă am făcut-o și mai rea pentru lideri?

Apoi m-a văzut. I-am văzut expresia schimbându-se. S-a apropriat furtunos de mine și mi-a șoptit nervos:

-Estelle... ce crezi că faci aici?!

Nu mai merita să mint.

-Încerc să te opresc. Dar este prea târziu... BA NU. Nu este. Poți să le iei băuturile! Încă mai e o șansă, domnule Trix!

-De ce aș vrea să mă opresc? Vreau să distrug lumea.

-Ba nu, domnule Trix, sau să vă spun domnule Cromwell, nu vreți să distrugeți lumea. Vreți să umpleți golul din inima dumneavoastră, dar există o altă cale... una mai bună.

S-a uitat la mine șocat, am crezut că l-am convins, dar apoi și-a scos pistolul. 

Din fericire pentru mine, securitatea l-a prins. Toată Întrunirea a fost amânată, iar oamenii au fost evacuați. Domnul Trix a fost dus la închisoare și liderii au scăpat cu viață. A primit condamnare pe toată viața din cauza tuturor faptelor pe care le-a comis. 

Totuși îl vizitez zilnic. Nimeni nu merită să fie abandonat. Viața a fost crudă cu Jacob Cromwell, dar eu am încredere că el încă este acolo, sub fațada domnului Trix. Poate o să se schimbe și o să iasă mai devreme pentru bună purtare. Până atunci voi continua să vorbesc cu el, mai merită o șansă.

Aceasta este povestea lui Acheron Trix, finalul nu e nici pe aproape, sper doar să fie fericit