The Enemy Within: Trump vs. the Deep State
https://www.darkmoon.me/2019/the-enemy-within-trump-vs-the-deep-state/
By Chris Hedges
Abridged by Lasha Darkmoon with brief commentary
November 11, 2019
Is Trump an enemy of the Deep State . . . or is he secretly working for it?
“Trump committed political heresy when he dared to point out the folly of unchecked militarism. He will pay for it. The war between the deep state and Trump began the moment he was elected.” — Chris Hedges
Our democracy is not in peril. We do not live in a democracy. The image of our democracy is in peril.
Trump’s most unforgivable sin in the eyes of the deep state is his criticism of the empire’s endless wars, even though he lacks the intellectual and organizational skills to oversee a disengagement.
The deep state committed the greatest strategic blunder in American history when it invaded and occupied Afghanistan and Iraq. Such fatal military fiascos, a feature of all late empires, are called acts of “micro-militarism.” Dying empires historically squander the last capital they have, economic, political and military, on futile, intractable and unwinnable conflicts until they collapse.
They seek in these acts of micro-militarism to recapture a former dominance and lost stature. Disaster piles on disaster. The architects of our imperial death spiral, however, are untouchable.
The clueless generals and politicians who propel the empire into expanding chaos and fiscal collapse are successful at one thing—perpetuating themselves. No one is held accountable. A servile press treats these mandarins with near-religious veneration. Generals and politicians, many of whom should have been cashiered or put on trial, are upon retirement given lucrative seats on the boards of the weapons manufacturers, for whom these wars are immensely profitable. They are called upon by a fawning press to provide analysis to the public of the mess they created. They are held up as exemplars of integrity, selfless service and patriotism.
LD: The trendy phrase “deep state” appears to be the latest euphemism for international Jewry and their elite non-Jewish collaborators in the big corporations and military-industrial complex. These include the generals, bankers, corporatists, lobbyists, intelligence chiefs, government bureaucrats, technocrats, evangelical Christians, and the fawning presstitutes of the main stream media. All these gentile sycophants of Big Jewry have one thing in common: they are all passionate Zionists for whom the state of Israel is sacrosanct. They would rather see America go up in flames than suffer the loss of a singe acre of stolen land in Occupied Palestine. [LD]
After nearly two decades, every purported objective used to justify our wars in the Middle East has been upended.
The invasion of Afghanistan was supposed to wipe out al-Qaida. Instead, al-Qaida migrated to fill the power vacuums the deep state created in the wars in Iraq, Syria, Libya and Yemen. The war in Afghanistan morphed into a war with the Taliban, which now controls most of the country and is threatening the corrupt regime we prop up in Kabul.
The deep state orchestrated the invasion of Iraq, which had nothing to do with the attacks of 9/11. It confidently predicted it could build a Western-style democracy and weaken Iran’s power in the region. Instead, it destroyed Iraq as a unified country, setting warring ethnic and religious factions against each other. Iran, which is closely tied to the dominant Shiite government in Baghdad, emerged even stronger.
Then there is the fiasco in Syria. The deep state armed “moderate” rebels in Syria in an effort to topple President Bashar Assad, but when it realized it could not control the jihadists—to whom it had provide some $500 million in weapons and assistance—the deep state began to bomb them and arm Kurdish rebels to fight them. These Kurds would later be betrayed by Trump.
Next was Yemen. The “war on terror” spread like a plague from Afghanistan, Iraq, Syria and Libya to Yemen, which after five years of war is suffering one of the world’s worst humanitarian disasters. The financial cost for this misery and death is between $5 trillion and $8 trillion. The human cost runs into hundreds of thousands of dead and wounded, shattered cities, towns and infrastructure and millions of refugees.
Trump committed political heresy when he dared to point out the folly of unchecked militarism. He will pay for it. The deep state intends to replace him with someone—perhaps Mike Pence, as morally and intellectually vacuous as Trump—who will do what he is told.
The removal of Trump from office would not threaten corporate power. It would not restore civil liberties, including our right to privacy and due process.
It would not demilitarize the police or champion the rights of the working class.
It would not impede the profits of the fossil fuel and banking industries.
It would not address the climate emergency.
It would not disrupt the warrantless surveillance of the public.
It would not end extraordinary renditions, the kidnapping of those around the globe considered to be enemies of the state.
It would not halt the assassinations by militarized drones.
It would not halt the separation of children from their parents and the warehousing of these children in filthy, overcrowded conditions.
It would not remedy the consolidation of wealth and power by the oligarchs and the further impoverishment of the citizenry.
The expansion of our prison system and of black sites throughout the world, sites where we torture, would continue, as would the gunning down of poor, unarmed citizens in urban wastelands.
Most importantly, the catastrophic foreign wars that have resulted in a series of failed states and wasted trillions of taxpayer dollars, would remain sacrosanct, enthusiastically embraced by the leaders of the two ruling parties, puppets of the deep state.
The impeachment of Trump, despite the enthusiasm of the liberal elite, is mostly cosmetic. The entire political and governmental system is corrupt. Corporate lobbyists write the laws. The courts enforce them. There is no way in the American political system to vote against the interests of Goldman Sachs, Citigroup, AT&T, Amazon, Microsoft, Walmart, Alphabet, Facebook, Apple, Exxon Mobil, Lockheed Martin, UnitedHealth Group or Northrop Grumman.
We, the American public, are spectators. An audience. Who will be seated when the game of musical chairs stops?
Will Trump be able to hold on to power?
Will Pence be the new president?
Or will the deep state elevate a political hack like Joe Biden . . . or, God forbid, Hillary Clinton?
And what if the deep state fails?
The war between the deep state and Trump began the moment he was elected. Former CIA Director John Brennan and former Director of National Intelligence James Clapper—both now paid news cable commentators—along with former FBI head James Comey soon would accuse Trump of being a tool of Moscow. Intelligence agencies leaked salacious stories about “pee tapes” and blackmail, plus reports of “repeated contacts” with Russian intelligence. Brennan, Clapper and Comey were quickly joined by other former intelligence officials. Their attacks were then amplified by former senior military leaders.
The Russia conspiracy, after the release of the Mueller report, proved to be a dud. The deep state actors, however, were re-energized by Trump’s decision to pressure the government of Ukraine to investigate Biden. Trump, this time, seems to have given his deep state enemies enough rope to hang him.
The impeachment of Trump marks a new and frightening chapter in American politics. The deep state has shown its face. It has made a public declaration that it will not tolerate dissent, although Trump’s dissent is rhetorical and ineffectual.
The effort to impeach Trump sends an ominous message to the American left. Its resources to destroy those on the left are nearly inexhaustible.
There are no internal or external checks on the deep state.
The deep state will further expand the social inequality that has thrust half of Americans into poverty or near poverty, strip us of our remaining civil liberties and feed the rapacious appetites of the military and the war industry.
The resources of the state will be squandered as the federal deficit balloons. The frustration and feelings of stagnation among a disempowered and neglected citizenry, which contributed to the election of Trump, will mount.
There will come a moment of reckoning, as there has during the last few days in Lebanon and Chile. Social unrest is inevitable. Any population can be pushed only so far.
Trump, in the end, is not the problem. We are.
And if the deep state fails to rid itself of Trump it will, however reluctantly, use him to carry out its dirty work.
“Trump, if he manages to survive, will get his military parades.
We will get, with or without Trump, tyranny.”
— Chris Hedges
Inamicul din interior: Trump vs. statul profund
10 noiembrie 2019 Alți scriitori
De Chris Hedges
Abridged de Lasha Darkmoon cu scurt comentariu
11 noiembrie 2019
Trump este un dușman al statului adânc. . . sau lucrează în secret pentru asta?
„Trump a comis erezie politică atunci când a îndrăznit să sublinieze nebunia militarismului necontrolat. El va plăti pentru asta. Războiul dintre statul profund și Trump a început în momentul în care a fost ales. ”- Chris Hedges
Democrația noastră nu este în pericol. Nu trăim într-o democrație. Imaginea democrației noastre este în pericol.
Cel mai neiertabil păcat al lui Trump în ochii statului profund este critica sa pentru războaiele interminabile ale imperiului, chiar dacă îi lipsește abilitățile intelectuale și organizaționale pentru a supraveghea o dezangajare.
Statul profund a comis cea mai mare gafă strategică din istoria americană când a invadat și a ocupat Afganistanul și Irakul. Astfel de fiasco militare fatale, o caracteristică a tuturor imperiilor târzii, sunt numite acte de „micro-militarism”. Imperiile muribunde risipește istoric ultimul capital pe care îl au, economic, politic și militar, pe conflicte inutile, intratabile și de nedescris până când se prăbușesc.
Ei caută în aceste acte de micro-militarism să recupereze o fostă dominație și o statură pierdută. Mormane de dezastre la dezastru. Arhitecții spiralei noastre moarte imperiale sunt însă de neatins.
Generalii nepătrunși și politicienii care propulsează imperiul spre extinderea haosului și prăbușirea fiscală au succes la un lucru - să se perpetueze. Nimeni nu este tras la răspundere. O presă servilă tratează aceste mandarine cu venerație aproape religioasă. Generalii și politicienii, dintre care mulți ar fi trebuit să fie încasați sau judecați, sunt la pensie, dați locuri lucrative pe scândurile producătorilor de arme, pentru care aceste războaie sunt imens profitabile. Aceștia sunt chemați de o presă în favoare pentru a oferi analizei publicului dezordinea creată de ei. Sunt păstrate ca exemple de integritate, serviciu dezinteresat și patriotism.
LD: Expresia la modă „stat profund” pare a fi cel mai recent eufemism pentru evreia internațională și colaboratorii lor non-evrei din elita în marile corporații și complexul militar-industrial. Acestea includ generalii, bancherii, corporatistii, lobiștii, șefii de informații, birocrații guvernamentali, tehnocrații, creștinii evanghelici și președinții înfrânți ai principalelor mass-media. Toți acești sincopanți blânzi ai evreiei mari au un lucru în comun: toți sunt sioniști pasionați pentru care statul Israel este sacrosanct. Mai degrabă ar vedea America să se ridice în flăcări decât să sufere pierderea unei singure acre de terenuri furate în Palestina ocupată. [LD]
După aproape două decenii, fiecare obiectiv presupus folosit pentru a ne justifica războaiele din Orientul Mijlociu a fost ridicat.
Invadarea Afganistanului trebuia să șteargă Al-Qaida. În schimb, al-Qaida a migrat pentru a umple vacuurile de putere ale statului profund creat în războaiele din Irak, Siria, Libia și Yemen. Războiul din Afganistan s-a transformat într-un război cu talibanii, care controlează acum cea mai mare parte a țării și amenință regimul corupt pe care îl susținem la Kabul.
Statul profund a orchestrat invazia Irakului , care nu a avut nicio legătură cu atacurile din 11 septembrie. Acesta a prezis cu încredere că ar putea construi o democrație în stil occidental și va slăbi puterea Iranului în regiune. În schimb, a distrus Irakul ca țară unificată, stabilind factiuni etnice și religioase în război unul împotriva celuilalt. Iranul, care este strâns legat de guvernul șiit dominant din Bagdad, a apărut și mai puternic.
Apoi, există fiasco în Siria . În statul adânc înarmat „moderat” se răzvrătește în Siria, în efortul de a-l răsturna pe președintele Bashar Assad, dar când a realizat că nu poate controla jihadiștii - cărora le-a oferit arme și asistență în valoare de 500 de milioane de dolari - statul profund a început să le bombardeze. și armează rebelii kurzi pentru a-i lupta. Acești kurzi vor fi ulterior trădate de Trump.
Următorul a fost Yemen . „Războiul împotriva terorii” s-a răspândit ca o ciumă din Afganistan, Irak, Siria și Libia până în Yemen, care după cinci ani de război suferă unul dintre cele mai grave catastrofe umanitare din lume. Costul financiar pentru această mizerie și moarte este cuprins între 5 trilioane și 8 miliarde de dolari. Costurile umane sunt implicate în sute de mii de morți și răniți, orașe, orașe și infrastructură distrusă și milioane de refugiați.
Trump a comis erezie politică atunci când a îndrăznit să sublinieze nebunia militarismului necontrolat. El va plăti pentru asta. Statul profund intenționează să-l înlocuiască cu cineva - poate Mike Pence, la fel de vacuos din punct de vedere moral și intelectual ca Trump - care va face ceea ce i se spune.
Înlăturarea lui Trump din funcție nu ar amenința puterea corporativă. Nu ar restabili libertățile civile, inclusiv dreptul nostru la confidențialitate și la procesele corespunzătoare.
Nu ar demilitariza poliția sau campionarea drepturilor clasei muncitoare.
Nu ar împiedica profiturile industriilor bancare și combustibil fosil.
Nu ar aborda situațiile de urgență climatică.
Nu ar perturba supravegherea fără drept a publicului.
Nu s-ar pune capăt unor redactări extraordinare, răpirea celor de pe glob considerați a fi dușmani ai statului.
Nu ar opri asasinele de către dronele militarizate.
Nu ar opri separarea copiilor de părinții lor și depozitarea acestor copii în condiții murdare și supraaglomerate.
Nu ar remedia consolidarea bogăției și puterii de către oligarhi și sărăcia ulterioară a cetățeniei.
Extinderea sistemului nostru de închisori și a site-urilor negre din întreaga lume, site-uri în care ne torturăm, ar continua, la fel ca și eliminarea cetățenilor săraci, neînarmați, în pustii urbane.
Cel mai important, războaiele externe catastrofale care au dus la o serie de state eșuate și irosite trilioane de dolari contribuabili, ar rămâne sacrosancte, îmbrățișate cu entuziasm de liderii celor două partide aflate la guvernare, marionete ale statului profund.
Punerea în practică a lui Trump, în ciuda entuziasmului elitei liberale, este în cea mai mare parte cosmetică. Întregul sistem politic și guvernamental este corupt. Lobbyistii corporatisti scriu legile. Instanțele le aplică. În sistemul politic american nu există nicio modalitate de a vota împotriva intereselor Goldman Sachs, Citigroup, AT&T, Amazon, Microsoft, Walmart, Alfabet, Facebook, Apple, Exxon Mobil, Lockheed Martin, UnitedHealth Group sau Northrop Grumman.
Noi, publicul american, suntem spectatori. O audienta. Cine va fi așezat când jocul scaunelor muzicale se va opri?
Va putea Trump să țină la putere?
Va fi Pence noul președinte?
Sau statul profund va ridica un hack politic precum Joe Biden. . . sau, Doamne ferește, Hillary Clinton?
Și ce se întâmplă dacă starea profundă eșuează?
Războiul dintre statul profund și Trump a început în momentul în care a fost ales. Fostul director CIA John Brennan și fostul director al informațiilor naționale James Clapper - amândoi au comentat acum cablurile de știri - împreună cu fostul șef al FBI, James Comey, în curând l-ar acuza pe Trump că este un instrument al Moscovei. Agențiile de informații au scos povești grozave despre „casete pee” și șantaj, plus rapoarte despre „contacte repetate” cu informațiile rusești. Brennan, Clapper și Comey s-au alăturat rapid de alți foști oficiali de informații. Atacurile lor au fost apoi amplificate de foști conducători militari superiori.
Conspirația Rusiei, după publicarea raportului Mueller, s-a dovedit a fi un dud. Totuși, actorii statului profund au fost energizați de decizia lui Trump de a presiona guvernul Ucrainei pentru a-l cerceta pe Biden. Trump, de data aceasta, pare să-i fi dat dușmanilor săi adânci suficient de funie pentru a-l agăța.
Punerea în practică a lui Trump marchează un nou și înfricoșător capitol în politica americană. Starea adâncă și-a arătat fața. A făcut o declarație publică că nu va tolera disidența, deși disidența lui Trump este retorică și ineficientă.
Efortul de a-l imputa pe Trump trimite un mesaj rău către stânga americană. Resursele sale pentru distrugerea celor din stânga sunt aproape inepuizabile.
Nu există verificări interne sau externe asupra stării profunde.
Statul profund va extinde și mai mult inegalitatea socială care a împins jumătate din americani în sărăcie sau în apropierea sărăciei, ne va dezlega de libertățile civile rămase și va hrăni poftele violente ale armatei și ale industriei de război.
Resursele statului vor fi risipite pe măsură ce baloanele cu deficit federal. Vor crește frustrarea și sentimentele de stagnare în rândul unei cetățene disprețuite și neglijate, care a contribuit la alegerea lui Trump.
Va veni un moment de socoteală, așa cum s-a întâmplat în ultimele zile în Liban și Chile. Tulburările sociale sunt inevitabile. Orice populație poate fi împinsă doar până acum.
În cele din urmă, Trump nu este problema. Noi suntem.
Și dacă statul adânc nu reușește să scape de Trump, oricât de reticent îl va folosi pentru a-și îndeplini munca murdară.
„Trump, dacă va reuși să supraviețuiască, își va face paradele militare.
Vom obține, cu sau fără Trump, tirania. ”
- Chris Hedges