https://www.darkmoon.me/2019/he-died-like-a-dog-isis-leader-abu-bakr-al-baghdadi-killed-in-us-raid/

Trump exults: “He died like a dog!”

“He died like a dog.” President Trump could not have scripted a better one-liner. Abu Bakr al-Baghdadi, fake caliph, ISIS leader, the most wanted man on the planet, was “brought to justice” under Trump’s watch. The dead dog caliph is now positioned as the ultimate foreign policy winning trophy for Trump ahead of the 2020 reelection.

The climatic scenes of the inevitable-as-death-and-taxes movie or Netflix series to come are already written. (Trump: I “watched it like a movie.”) Cowardly uber-terrorist cornered in a dead-end tunnel, eight helicopter gunships hovering above, dogs barking in the darkness, three terrified children taken as hostages, coward detonates a suicide vest, tunnel collapses over himself and the children.

A crack forensic team carrying samples of the fake caliph’s DNA apparently does its job in record time. The remains of the self-exploded target – then sealed in plastic bags – confirm it: it’s Baghdadi. In the dead of night, it’s time for the commando unit to go back to Irbil, a 70-minute flight over northeast Syria and northwest Iraq. Cut to Trump’s presser. Mission accomplished. Roll credits.

This all happened at a compound only 300 meters away from the village of Barisha, in Idlib, rural northwest Syria, only 5km from the Syria-Turkish border. The compound is no more: it was turned to rubble so it would not become a (Syrian) shrine for a renegade Iraqi.

The caliph was already on the run, and arrived at this rural back of beyond only 48 hours before the raid, according to Turkish intelligence. A serious question is what he was doing in northwest Syria, in Idlib – a de facto cauldron-like Donbass in 2014 – which the Syrian army and Russian airpower are just waiting for the right moment to extinguish.

There are virtually no ISIS/Daesh jihadis in Irbil, but lots of Hayat Tahrir al-Sham, formerly Jabhat al-Nusra, as in al-Qaeda in Syria, known inside the Beltway as “moderate rebels,” including hardcore Turkmen brigades previously weaponized by Turkish intel. The only rational explanation is that the Caliph might have identified this Idlib backwater near Barisha, away from the war zone, as the ideal under-the-radar passport to cross to Turkey.

Russians knew?

The plot thickens when we examine Trump’s long list of “thank yous” for the successful raid. Russia came first, followed by Syria – presumably Syrian Kurds, not Damascus – Turkey and Iraq. In fact, Syrian Kurds were only credited with “certain support,” in Trump’s words. Their commander Mazloum Abdi, though, preferred to extol the raid as a “historic operation” with essential Syrian Kurd intel input.

In Trump’s press conference, expanding somewhat on the thank yous, Russia again came first (“great” collaboration) and Iraq was “excellent”: the Iraqi National Intelligence Service later commented on the break it had gotten, via a Syrian who had smuggled the wives of two of Baghdadi’s brothers, Ahmad and Jumah, to Idlib via Turkey.

There’s no way US Special Forces could have pulled this off without complex, combined Turkish, Iraqi and Syrian Kurd intel. Additionally, President Erdogan accomplishes one more tactical masterpiece, juggling between performing the role of dutiful, major NATO ally while still allowing al-Qaeda remnants their safe haven in Idlib under the watchful eye of the Turkish military.

Significantly, Trump said, about Moscow: “We told them, ‘We’re coming in’ … and they said, ‘Thank you for telling us.’” But, “they did not know the mission.”

They definitely didn’t.

In fact, the Russian Defense Ministry, via spokesman Major General Igor Konashenkov, said it had “no reliable information about US servicemen conducting an operation to ‘yet another’ elimination of the former Daesh leader Abu Bakr al-Baghdadi in the Turkish-controlled part of the Idlib de-escalation zone.”

And on Trump’s “we told them,” the Russian Defense Ministry was emphatic: “We know nothing about any assistance to the flight of US aircraft to the Idlib de-escalation zone’s airspace in the course of this operation.”

According to ground sources in Syria, a prevalent rumor in Idlib is that the “dead dog” in Barisha could be Abu Mohammad Salama, the leader of Haras al-Din, a minor sub-group of al-Qaeda in Syria. Haras al-Din has not issued any statement about it.

ISIS/Daesh anyway has already named a successor: Abdullah Qardash, aka Hajji Abdullah al-Afari, also Iraqi and also a former Saddam Hussein military officer. There’s a strong possibility that ISIS/Daesh and myriad subgroups and variations of al-Qaeda in Syria will now re-merge, after their split in 2014.

Who gets the oil?

There’s no plausible explanation whatsoever for Abu Bakr al-Baghdadi, for years, enjoying the freedom of shuttling back and forth between Syria and Iraq, always evading the formidable surveillance capabilities of the US government.

Well, there’s also no plausible explanation for that famous convoy of 53 brand new, white Toyota Hi-Luxes crossing the desert from Syria to Iraq in 2014 crammed with flag-waving ISIS/Daesh jihadis on their way to capture Mosul, also evading the cornucopia of US satellites covering the Middle East 24/7.

And there’s no way to bury the 2012 US Defense Intelligence Agency (DIA) leaked memo that explicitly named “the West, Gulf monarchies, and Turkey” as seeking a “Salafist principality” in Syria (opposed, significantly, by Russia, China and Iran – the key poles of Eurasia integration).

That was way before ISIS/Daesh’s irresistible ascension. The DIA memo was unmistakable: “If the situation unravels there is the possibility of establishing a declared or undeclared Salafist principality in eastern Syria (Hasaka and Der Zor), and this is exactly what the supporting powers to the opposition want, in order to isolate the Syrian regime, which is considered the strategic depth of the Shia expansion (Iraq and Iran).

True, the fake caliph has been proclaimed definitely dead at least five times, starting in December 2016. Yet the timing, now, could not be more convenient.

The facts on the ground, after the latest ground-breaking Russia-brokered deal between the Turks and the Syrian Kurds, graphically spell out the slow but sure restoration of Syria’s territorial integrity. There will be no balkanization of Syria. The last remaining pocket to be cleared of jihadis is Irbil.

And then, there’s the oil question.

The “died as a dog” movie literally buries – at least for now – an extremely embarrassing story: the Pentagon deploying tanks to “protect” Syrian oilfields.

This is as illegal, by any possible interpretation of international law, as is, for that matter, the very presence in Syria of US troops, which were never invited by the government in Damascus.

Persian Gulf traders told me that before 2011, Syria was producing 387,000 barrels of oil a day and selling 140,000 – the equivalent of 25.1% of Damascus’s income. Nowadays, the Omar, al-Shadaddi and Suwayda fields, in eastern Syria, would not be producing more than 60,000 barrels a day. Still, that’s essential for Damascus and for “the Syrian people” so admired within the Beltway – the legitimate owners of the oil.

The mostly Kurdish People’s Protection Units (YPG) did in fact take military control of Deir er-Zor when they were fighting ISIS/Daesh. Yet the majority of the local population is Sunni Arab. They will never tolerate any hint of a longtime Syrian Kurd domination – much less in tandem with a US occupation.

Sooner or later the Syrian army will get there, with Russian air power support. The Deep State might, but Trump, in an electoral year, would never risk a hot war over a few, illegally occupied oilfields.

In the end, the “died as a dog” movie can be interpreted as a victory lap, and the closure of a historical arc languishing since 2011. When he “abandoned” the Syrian Demoratic Forces Kurds, Trump effectively buried the Rojava question – as in an independent Syrian Kurdistan.

Russia is in charge in Syria – on all fronts. Turkey got rid of its “terrorism” paranoia – always having to demonize the Syrian Kurd PYD and its armed wing YPG as a spin-off of the Kurdistan Workers’ Party (PKK) separatists inside Turkey – and this may help to settle the Syrian refugee question. Syria is on the way to recover all its territory.

The “died as a dog” movie can also be interpreted as the liquidation of a formerly useful asset that was a valued component of the gift that keeps on giving, the never-ending Global War on Terror. Other scarecrows, and other movies, await.

TRUMP’S VICTORY

LD: Let me tag on a bit on from another article to give context to the above article by Pepe Escobar:

“This is the biggest there is,” Trump said at a White House appearance, reaching into his customary arsenal of superlatives after announcing the dramatic raid by special forces into Syria.

The raid was, by US accounts, a remarkable success of intelligence gathering, cooperation with multiple foreign powers in the Syrian war, and ruthless execution by helicopter-borne American soldiers.

But Trump — threatened by a snowballing impeachment threat in Washington and stung by widespread criticism of his overall Syria policy — needs the victory to be his.

So The Baghdadi victory wasn’t just the “biggest.” It had to be bigger than the killing in 2011 of Al-Qaeda founder and 9/11 mastermind Osama bin Laden.

The 45th president has long struggled, politically speaking, with the mantle of commander-in-chief. He is dogged by his history of having avoided conscription — along with many other young men of that generation — during the Vietnam War. And his push to extract the United States from what he calls “stupid” wars in the Middle East and Afghanistan may be popular with many voters, but is seen as dangerously naive by the Washington elite, including much of his own Republican party.

A recent abrupt decision to yank a contingent of US troops from a traditionally Kurdish area of Syria – giving Turkey a green light to attack the same Kurdish forces who had partnered with the US – sparked especially deep anger.

See : Trump wins big with Baghdadi death – and intends to milk it

The short video below, from the Pepe Escobar article, indicates that Trump is not universally popular with the American public. Here he is jeered with boos and chants of “Lock him up!” at game 5 of the World Series at National Park in Washington D.C., but he put a brave face on it and still manages to keep smiling . [LD]

Source

El a murit ca un câine: liderul Isis Abu Bakr al-Baghdadi ucis în Raidul SUA

Trump exultă: „A murit ca un câine!”

„A murit ca un câine.” Președintele Trump nu ar fi putut scrie un mai bun linerist. Abu Bakr al-Baghdadi, fals calif, liderul ISIS, cel mai căutat om de pe planetă, a fost „adus în justiție” sub ceasul lui Trump. Califul câinelui mort este acum poziționat ca trofeul final pentru câștigarea politicii externe pentru Trump înainte de reelecția din 2020.

Scenele climatice ale inevitabilului-ca-moarte-și-impozitele de film sau seria Netflix care urmează sunt deja scrise. (Trump: „L-am privit ca pe un film.” tunelul se prăbușește asupra lui și a copiilor.

O echipă medico-legală care transportă mostre de ADN-ul fals al califului se pare că își face treaba într-un timp record. Rămășițele țintei autoexplodate - apoi sigilate în pungi de plastic - confirmă-o: este Baghdadi. În timpul nopții, a venit timpul ca unitatea de comandă să se întoarcă la Irbil, un zbor de 70 de minute peste nord-estul Siriei și nord-vestul Irakului. Taie-l pe presatorul lui Trump. Misiune indeplinita. Credite pe listă.

Toate acestea s-au întâmplat la un ansamblu situat la doar 300 de metri de satul Barisha, în Idlib, ruralul nord-vestul Siriei, la doar 5 km de granița dintre Siria și Turcia. Compusul nu mai este: a fost transformat în dărâmături, astfel încât să nu devină un altar (sirian) pentru un irakian renegat.

Califul era deja pe fuga și a ajuns în acest spate rural dincolo de doar 48 de ore înainte de atac, potrivit informațiilor din Turcia. O întrebare serioasă este ceea ce făcea în nord-vestul Siriei, la Idlib - un Donbass, de facto, caisdron, în 2014 - pe care armata siriană și puterea aeriană rusă abia așteaptă momentul potrivit să se stingă.

În Irbil, practic, nu există jihadis ISIS / Daesh, dar o mulțime de Hayat Tahrir al-Sham, fost Jabhat al-Nusra, la fel ca în Al-Qaeda, în Siria, cunoscute în interiorul Beltway-ului ca „rebeli moderati”, inclusiv brigadele turcesti hardcore armate anterior de către intel. turcesc. Singura explicație rațională este că califul ar fi putut identifica acest fundal Idlib lângă Barisha, departe de zona de război, drept pașaportul ideal de sub radar pentru a traversa Turcia.

Rușii știau?

Complotul se îngroașă atunci când examinăm lista lungă a lui Trump de „mulțumiri” pentru atacul de succes. Rusia a venit pe primul loc, urmată de Siria - probabil, kurzi sirieni, nu Damasc - Turcia și Irak. De fapt, kurzii sirieni au fost creditați doar cu „un anumit sprijin”, în cuvintele lui Trump. Comandantul lor, Mazloum Abdi, a preferat totuși să părăsească atacul ca o „operațiune istorică” cu informații esențiale de intelecție kurdă siriană.

În conferința de presă a lui Trump, extinzând oarecum mulțumirile, Rusia a venit din nou pe primul loc („mare” colaborare) și Irakul a fost „excelent”: Serviciul Național de Informații din Irak a comentat ulterior pauza pe care a obținut-o, printr-un sirian care a contrabandat cu soții a doi dintre frații lui Baghdadi, Ahmad și Jumah, la Idlib prin Turcia.

Forțele Speciale SUA nu ar fi putut elimina acest lucru fără o combinație complexă, combinată de turci, irakieni și sirieni kurd. În plus, președintele Erdogan realizează încă o capodoperă tactică, jonglând între îndeplinirea rolului de aliat important și important al NATO, în timp ce permite totuși rămășițelor al-Qaeda din refugiul lor sigur în Idlib, sub ochiul atent al armatei turce.

În mod semnificativ, Trump a spus despre Moscova: „Le-am spus,„ intrăm ”… și ei au spus:„ Mulțumim că ne-ai spus ”.” Dar, „nu știau misiunea”.

Cu siguranță nu au făcut-o.

De fapt, Ministerul rus al Apărării, prin purtătorul de cuvânt al generalului-major Igor Konashenkov, a declarat că nu are „informații fiabile despre militarii americani care efectuează o operațiune pentru eliminarea„ încă o altă ”a fostului lider Daesh, Abu Bakr al-Baghdadi, în partea controlată de turc din zona de descarcerare Idlib. "

Și despre „le-am spus” lui Trump, Ministerul rus al Apărării a fost ematic: „Nu știm nimic despre vreo asistență la zborul aeronavelor americane către spațiul aerian al zonei de decalare Idlib în cursul acestei operațiuni.”

Potrivit unor surse de la sol din Siria, un zvon prevalent în Idlib este că „câinele mort” din Barisha ar putea fi Abu Mohammad Salama, liderul lui Haras al-Din, un subgrup minor al al-Qaeda din Siria. Haras al-Din nu a emis nicio declarație în acest sens.

ISIS / Daesh oricum a numit deja un urmaș: Abdullah Qardash, alias Hajji Abdullah al-Afari, de asemenea irakian și, de asemenea, fost ofițer militar al lui Saddam Hussein. Există o posibilitate puternică ca subgrupurile ISIS / Daesh și multitudinea și variațiile al-Qaeda din Siria să se reîntrege, după divizarea lor în 2014.

Cine primește uleiul?

Nu există nicio explicație plauzibilă pentru Abu Bakr al-Baghdadi, de ani buni, care se bucură de libertatea de a merge înainte și înapoi între Siria și Irak, evadând întotdeauna formidabilele capacități de supraveghere ale guvernului american.

Ei bine, nu există nici o explicație plauzibilă pentru acest celebru convoi de 53 de brand-uri Toyota Hi-Luxe albe, care traversează deșertul din Siria în Irak, în 2014, înghesuit de ISIS / Daesh jihadis în drumul lor pentru a-l captura pe Mosul, evadând și cornucopia de sateliți americani care acoperă Orientul Mijlociu 24/7.

Și nu există nicio modalitate de a îngropa Agenția de Informații pentru Apărare din SUA (DIA) din 2012, care a numit în mod explicit „Vestul, monarhiile din Golf și Turcia”, ca căutând un „principat salafist” în Siria (opus, în mod semnificativ, de Rusia, China și Iran - polii cheie ai integrării Eurasiei).

Așa a fost înainte de ascensiunea irezistibilă a ISIS / Daesh. Memoriul DIA era inconfundabil: „Dacă situația se dezvăluie, există posibilitatea stabilirii unui principat salafist declarat sau nedeclarat în estul Siriei (Hasaka și Der Zor), iar acest lucru este exact ceea ce vor puterile de susținere ale opoziției, pentru a se izola. regimul sirian, care este considerat adâncimea strategică a expansiunii Shiei (Irak și Iran).

Adevărat, califul fals a fost proclamat definitiv mort de cel puțin cinci ori, începând din decembrie 2016. Cu toate acestea, momentul nu ar putea fi mai convenabil.

Faptele aflate pe teren, după cea mai recentă tranzacție de intermedieri din Rusia între turci și kurzi sirieni, precizează grafic restabilirea lentă, dar sigură, a integrității teritoriale a Siriei. Nu va exista o balcanizare a Siriei. Ultimul buzunar care a fost eliberat de jihadis este Irbil.

Și atunci, există întrebarea cu privire la ulei.

Filmul „a murit ca un câine” îngroapă literalmente - cel puțin deocamdată - o poveste extrem de jenantă: Pentagonul care implementează tancuri pentru a „proteja” câmpurile petroliere siriene.

Aceasta este la fel de ilegală, prin orice posibilă interpretare a dreptului internațional, precum este, în această privință, însăși prezența trupelor americane în Siria, care nu au fost invitate niciodată de guvernul din Damasc.

Comercianții din Golful Persic mi-au spus că înainte de 2011, Siria producea 387.000 de barili de petrol pe zi și vindea 140.000 - echivalentul a 25,1% din veniturile Damascului. În zilele noastre, câmpurile Omar, al-Shadaddi și Suwayda, din estul Siriei, nu ar produce mai mult de 60.000 de barili pe zi. Totuși, acest lucru este esențial pentru Damasc și pentru „poporul sirian” atât de admirat în Beltway - proprietarii legitimi ai petrolului.

Cele mai multe unități kurde de protecție a populației (YPG) au preluat controlul militar asupra lui Deir er-Zor atunci când se luptau cu ISIS / Daesh. Cu toate acestea, majoritatea populației locale este arabă sunită. Nu vor tolera niciodată niciun indiciu al unei dominații kurde siriene de multă vreme - cu atât mai puțin în tandem cu o ocupație din SUA.

Mai devreme sau mai târziu, armata siriană va ajunge acolo, cu sprijinul puterii aeriene rusești. Statul adânc ar putea, dar Trump, într-un an electoral, nu ar risca niciodată un război fierbinte pentru câțiva câmpuri petroliere ocupate ilegal.

În cele din urmă, filmul „a murit ca un câine” poate fi interpretat ca o tură de victorie, iar închiderea unui arc istoric lăsând din 2011. Când a „abandonat” forțele demoratice siriene kurde, Trump a îngropat efectiv problema Rojava - ca într-un Kurdistan sirian independent.

Rusia este responsabilă în Siria - pe toate fronturile. Turcia a scăpat de paranoia „teroristă” - trebuind să demonizeze întotdeauna PYD-ul kurd sirian și YPG-ul său armat ca un spin-off al separatiștilor Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) din interiorul Turciei - iar acest lucru poate ajuta la instalarea refugiatului sirian. întrebare. Siria este pe cale de a-și recupera tot teritoriul.

Filmul „a murit ca un câine” poate fi de asemenea interpretat ca lichidarea unui bun folosit anterior, care a fost o componentă de valoare a darului care continuă să ofere, Războiul Mondial Terorist care nu se încheie. Așteaptă alte sperietoare și alte filme.

VICTORIA TRUMPULUI

LD: Permiteți-mi să etichetez un pic de la un alt articol pentru a da context articolului de mai sus de Pepe Escobar:

"Aceasta este cea mai mare", a declarat Trump la o apariție la Casa Albă, ajungând în obișnuitul său arsenal de superlative, după ce a anunțat atacarea dramatică a forțelor speciale în Siria.

Raidul a fost, după conturile SUA, un succes remarcabil în colectarea informațiilor, cooperarea cu multiple puteri străine în războiul din Siria și executarea nemiloasă de către soldații americani, elicopterizați.

Însă Trump - amenințat de o amenințare cu lovituri de zăpadă la Washington și înțepenit de critici răspândite asupra politicii sale generale în Siria - are nevoie de victoria lui.

Așadar, victoria de la Bagdad nu a fost doar cea mai mare. A trebuit să fie mai mare decât uciderea în 2011 a fondatorului Al-Qaeda și a dirigenției din 11 septembrie, Osama bin Laden.

Al 45-lea președinte s-a luptat de mult, politic vorbind, cu mantaua comandantului-șef. Este înrădăcinat de istoria sa de a fi evitat - împreună cu mulți alți tineri ai acestei generații - în timpul războiului din Vietnam. Iar împingerea sa de a extrage Statele Unite din ceea ce el numește războaie „stupide” din Orientul Mijlociu și Afganistan poate fi populară cu mulți alegători, dar este considerată periculos de naivă de elita de la Washington, inclusiv de o mare parte din propriul său partid republican.

O decizie bruscă recentă de a bloca un contingent de trupe americane dintr-o zonă tradițională kurda din Siria - oferind Turciei o lumină verde pentru a ataca aceleași forțe kurde care s-au asociat cu SUA - au stârnit o furie deosebit de profundă.

Vedeți: Trump câștigă mare cu moartea lui Baghdadi - și intenționează să-l laptelească

Videoclipul scurt de mai jos, din articolul lui Pepe Escobar, indică faptul că Trump nu este universal popular în rândul publicului american. Aici este înfuriat de hohote și scanduri de la „Închideți-l!” La jocul 5 al Seriei Mondiale de la Parcul Național din Washington DC, dar a pus o față curajoasă și totuși reușește să continue să zâmbească. [LD]

Sursă