Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Zoltan Siska-Szabo, Dan Fărcaș (Arad)
Anul 1999. Vă invităm să descoperim un teritoriu aproape uitat, pe de-o parte datorită exploatării minereului de uraniu, dar și a nerealizării de-a lungul anilor a unor hărți și marcaje turistice.
Acum un secol această porțiune a Apusenilor a fost cutreierată de unul dintre pionierii turismului montan, Czaran Gyula. Născut în județul Arad, în localitatea Șepreuș, și-a dedicat întreaga activitate și avere pentru cunoașterea, amenajarea și scoaterea din anonimat a minunățiilor naturii din acest colț montan. Marea majoritate a traseelor deschise de el în Munții Apuseni sunt folosite și astăzi.
În cele ce urmează vom încerca succint să scoatem din anominat porțiunea de sud-vest a Munților Bihor. Marele descoperitor a descris trei trasee: Circuitul de jos (zona Sighiștel), Circuitul de mijloc (zona Izvoarele Crișului Băița) și Circuitul de sus (zona Crișul Poieni - Cascadele Izvorului Bihariei). Ne vom referi la Circuitul de sus, cu mențiunea că există două grupări de cascade. Am optat pentru tripla cascadă, denumită de Czaran Sfânta Treime, impresionant ținut sălbatic.
Accesul rutier recomandat este DN 76, Oradea - Beiuș - Deva. Din localitatea Cărpinet (la sud de Vașcău) ne îndreptăm spre est, pe drum local, 12 km până în satul Poiana, trecând prin localitățile Leheceni și Săliște de Vașcău. Din Poiana mai sunt 6 km de drum forestier pe Valea Crișului Poieni până la mină. Feroviar putem folosi doar ruta Ciumeghiu - Holod - Vașcău, din direcțiile Arad și Oradea.
Mina, situată la 720 metri altitudine, lângă confluența Pâraielor Marginea, Bihor și Corbul (care formează Crișul Poieni), constituie punctul de plecare spre cascade. Cu toată dezolarea care te cuprinde privind exploatarea minieră, simpla vedere a celui mai înalt vârf al Apusenilor, Curcubăta Mare (Biharia, 1849 m) compensează pe undeva starea sufletească.
Pornind din Poiana între Crișuri, de lângă fost cantină a minerilor, loc de campare, trecem printre clădiri și utilaje lăsate în paragină, intrând spre stânga pe drumul forestier care urcă în amonte Pârâul Marginea, lăsând în dreapta Pârâul Biharia.
După 20 minute drumul cotește la stânga, trecând un pod, urcând apoi ușor într-o serpentină largă care la un moment dat revine deasupra albiei pârâului. Continuăm să urcăm pe drumul forestier părăsit până la finalul lui, încă aproximativ 30 minute.
Suntem chiar lângă firul Văii Marginea. De acum urcăm fără potecă, prin și peste apă, spre inima văii care pare tot mai îngustă și inaccesibilă. Ne aflăm într-o zonă sălbatică care încă nu anunță imaginea de excepție. Suntem atenți doar la pașii pe care-i facem sărind de pe o piatră pe alta, ocolind copacii doborâți de vreme.
La un moment dat, printre copaci, privirea îți este ațintită pe un perete de stâncă vertical de unde coboară cascada cea mai înaltă. Cu toată ardoarea de a ajunge cât mai repede, precauția trebuie să stea în prim plan, având de trecut pasaje care pot deveni periculoase la ape vijelioase sau zăpezi mari.
Curând, ajungem în fața Măreției Naturii, loc unic în Carpații României, unde își dau întâlnire trei cursuri de apă, fiecare formând câte o cascadă impresionantă: în stânga Fântânele (60 m), în dreapta Cârligoi (40 m) și cea mai spectaculoasă cascadă la mijloc, Hotăran (80 m).
Există multe cascade în munții României, dar parcă niciunde nu întâlnești asemenea imagine: trei mari cascade grupate, care își aruncă apele peste pereții abrupți. Ne aflăm la 1000 m altitudine. Pentru a întregi tabloul unic, recomandăm continuarea traseului pe vâlcelul din stânga, înspre nord, pe lângă Cascada Fântânele, în urcare mai abruptă 20 minute, ieșind la baza unei grote. De aici cotim la stânga (spre est) încă cinci minute în urcare lejeră, ieșind deasupra văii, pe o stâncă ce este excelent punct de belvedere asupra a două dintre cele trei cascade.
Cascada Fântânele. Fotografii de Zoltan Siska-Szabo.
Cascada Cârligoi. Săgeata roșie este spre cîteva persoane.
Cascada Hotăran, partea de sus, neobservabilă de la baza ei. Imagine luată de la punctul de belvedere.
Cascada Hotăran, partea de jos.
Au trecut aproximativ 3 ore de la plecare. Pentru întoarcere putem alege varianta pe care am urcat, sau coborârea prin pădure, spre vest, pe versantul drept al Văii Marginea. Ținând seamă de lipsa potecilor și marcajelor, atenția trebuie să fie îndreptată spre firul văii unde la un moment dat descoperim drumul forestier care coboară la mină.
Pentru accesul vizitării cascadelor recomandăm permisiunea postului de poliție din satul Poiana și anunțarea paznicului de la mină.
vezi și
vezi și alte
Page updated
Google Sites
Report abuse