Despre scutul de la Deveselu, despre Gheorghe Dincă şi proxenetul mort în 2016

https://www.cotidianul.ro/despre-scutul-de-la-deveselu-despre-gheorghe-dinca-si-proxenetul-mort-in-2016/

Cine îşi imaginează că oraşul Caracal mai este un banal oraş de provincie înseamnă că nu a auzit că aici este amplasat „Scutul de la Deveselu”, unde există o bază militară americană. Aici lucrează un număr important de soldaţi americani, de la cei care păzesc baza, pînă la specialişti de înaltă calificare în domeniul militar.

Care este importanţa acestei unităţi militare de elită s-a vorbit mult, dar, pentru a nu se crede că mă dau priceput, citez dintr-o prezentare oarecare de pe Net: „Scutul este echipat cu așa-numitul sistem antirachetă Standard Missile 3 (SM-3) care, la origine, este un sistem neval, dar acesta a fost adaptat pentru o bază terestră și funcționează pe aceleași principii. Forțele Navale ale Statelor Unite folosesc SM-3 pentru interceptarea rachetelor balistice de croazieră și intercontinentale lansate de pe avioane, nave sau vehicule militare terestre inamice, iar sistemul poate fi utilizat în acelați scop și de la sol, nu doar de pe mare”.

După ce am citit aceste rînduri, parcă sîntem cu toţii ceva mai pricepuţi. Dar nu despre acest gen de informaţii aş vrea să scriu în continuare.

Aici, la Deveselu, sînt militari americani, care au şi ei viaţa lor. Dar nu au venit la Deveselu cu prietenele, soţiile sau amantele lor, aşa că, oricît de preocupaţi ar fi de salvarea planetei, este firesc ca uneori să fie şi ei luaţi de val şi să se lase purtaţi de nevoia cerută de instinct. Atunci, pentru a nu rămîne preocupaţi de amintirile cu iubitele, soţiile sau amantelor lor, cineva trebuie să se ocupe şi de satisfacerea acestor dorinţe ascunse, astfel ca ei să se întoarcă repede la misiunile pe care le au de îndeplinit.

Un prieten îmi spunea zilele trecute că preţul închirierilor de garsoniere din Caracal a ajuns la 300 euro, cam cît costă să închiriezi o garsonieră în Bucureşti. Motivul este cererea mare, numai că aceasta nu vine de la elevii din comunele alăturate, care învaţă la liceele din Caracal, şi nici de la muncitorii din comunele judeţului Olt, care muncesc în acest oraş! Vă veţi întreba, ca şi mine: atunci cine închiriază aceste garsoniere şi pentru cine?

Altă cunoştinţă mi-a atras atenţia că atunci cînd a vrut să-şi extindă restaurantul pentru a face şi o mică terasă în faţa lui, primarul i-a spus: „Nea Mircea, totul este în regulă cu actele, numai că trebuie să iei şi acordul americanilor de la Deveselu!” Recunosc, iniţial m-a mirat această poveste, dar apoi m-am gîndit că vorbele primarului au un tîlc firesc: în apropiere este „Scutul de la Deveselu” şi nimeni nu-şi permite ca, la numai cîţiva kilometri, oricine să facă orice, fără un control drastic, chiar dacă acesta are doza lui de discreţie!

DUIOS, „NATAŞA” TRECE PRIN CARACAL

Mai pe scurt, ofiţerii de contraspionaj din zonă trebuie să fie vigilenţi, căci, în apropierea unei astfel de baze militare, în mod cert, trebuie să mişune tot felul de agenţi: de la ruşi, pînă la Al-Qaeda, ale căror misiuni sînt lesne de înţeles.

Şi, atunci, nu e normal ca primul lucru la care să se gîndească agenţiile de contraspionaj să fie protecţia informativă a operaţiunilor militare de la Deveselu, inclusiv atunci cînd, scăpaţi prin Caracal, la plimbare, militarii americani văd o fată frumoasă care acceptă să-şi petreacă noaptea cu ei?

Sau, mai exact, tocmai atunci. Căci, o „Nataşa” tulburătoare ar putea să-l stoarcă pe soldatul John de cine ştie ce informaţii, aşa cum vedem deseori în filme! Aşa că, dacă vor să cunoască fete în Caracal, cu care să-şi petreacă puţinele zile libere, militarii americani trebuie să accepte că totul este controlat de serviciile amerciane de contraspionaj, altfel trebuie să-şi bea ceaiul cu vestita bromură!

Cînd am înţeles că aşa stau lucrurile, mai în glumă, mai în serios, fiind la o cafea în Caracal cu o colegă, i-am spus ca nu cumva să comande la bar „un cocktail” sau să-mi spună că savarina este o „bombă calorică”, dacă nu vrea să fim puşi imediat cu faţa pe podea sau să ne trezim cu pistolul la tîmplă!

Că agenţii de contraspionaj sînt peste tot în Caracal, se simte la fiecare pas. Crede cineva că tocmai relaţiile americanilor cu fetele de prin Caracal au fost lăsate la întîmplare? Eu nu cred! Mai degrabă, presupun că, în interesul protecţiei informative, atît fetele care consimt să petreacă alături de militarii americani, cît şi cei care se ocupă cu plasarea lor în anturajul acestora, sînt verificaţi la sînge, astfel încît „Nataşa” să fie împiedicată să ajungă prea aproape de „John”!

ÎN 2012 SE VORBEA DESCHIS DESPRE PROSTITUATE PENTRU AMERICANI

Şi atunci, se pune întrebarea: nu cumva şi acest Gheorghe Dincă este un pion dintr-o astfel de „reţea de fete”, cu misiunea de a găsi cliente? Sînt din ce în ce mai mulţi cei care vorbesc despre o asemenea ipoteză în spaţiul public şi nu ca simple supoziţii, ci bazîndu-se pe articolele din presă, publicate încă de acum cîţiva ani! Iată cîteva exemple:

– „Americanii de la Deveselu se distrează cu eleve caracalene”: „Procurorii DIICOT au descoperit, lunile trecute, ca acestia au cumparat fete de liceu de la cei mai cunoscuti proxeneti din Caracal. Distractia a luat sfarsit la inceputul lunii iulie, cand capii retelei de proxeneti au fost ridicati de mascati. Proxenetii caracaleni mijloceau actul de prostitutie. Zeci de eleve au fost obligate sa practice prostitutia de o grupare interlopa, pentru placerile americanilor dar si ale unor austrieci aflati in Romania pentru consolidarea unor hidrocentrale” („Ziare.com” din 30 august 2012, citind ca sursă „Ziarul de Olt”)

– „Minore din Caracal, prostituate pentru americanii de la Deveselu”: „Tinerele erau şantajate cu imagini video din timpul partidelor şi erau scoase frecvent de la ore pentru a fi duse la clienţi. În total 30 de fete au fost traficate. Interlopii agăţau fetele în baruri sau prin cunoştinţe. Le violau sau le convingeau să întreţină acte sexuale. Raporturile erau filmate şi folosite pentru a constrânge minorele să se prostitueze pentru bani. Elevele, cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, erau obligate deseori să plece de la ore pentru a face sex pe bani…

Mare le-a fost mirarea procurorilor atunci când au descoperit cine beneficia de activitatea reţelei. „Printre clienţii doritori de servicii sexuale se aflau în mod frecvent cetăţeni străini de naţionalitate austriacă şi americană, care erau detaşaţi în legătură cu serviciul pe raza municipiului Caracal şi comuna Deveselu, judeţul Olt”, se arată în referatul procurorilor care se ocupă de caz” (Antena3, 1 iulie 2012).

Atrag atenţia asupra acestor articole din 2012, despre fapte anchetate de procurori, dar finalizate în mod ciudat. Astfel, după acţiunea din 2012, principalul suspect, Daniel Bogdan, zis Cocoş, a fost condamnat la şase ani de închisoare. Numai că, în timp ce era deţinut la Penitenciarul din Craiova, Daniel Bogdan a murit după ce fusese transportat la un spital! Familia proxenetului l-a acuzat pe un angajat al PMS Craiova că l-a bătut pînă a decedat! Iată ştirea din acea vreme, publicată de „Gazeta nouă” din 9 februarie 2016, sub titlul „Proxenet din Caracal, încarcerat la Penitenciarul Craiova, mort în condiţii suspecte”:

„Bogdan a fost internat la Spitalul Penitenciar Colibaşi, pentru efectuarea de investigaţii suplimentare şi acordarea de tratament de specialitate. De aici, el a ajuns, pe 5 februarie, la Spitalul Judeţean Argeş pentru un consult de specialitate, iar în urma acestuia s-a dispus transportarea şi internarea sa la Spitalul Universitar Bucureşti. La unitatea spitalicească din Bucureşti, deţinutul a şi murit, pe 6 februarie, la ora 4.00. În cauză, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în vederea stabilirii împrejurărilor în care s-a produs evenimentul. O anchetă a fost deschisă şi de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care investighează acuzaţiile de abuz în serviciu, aduse angajatului PMS Craiova. Acesta este cercetat disciplinar şi de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor”.

NIŞTE CONCLUZII necesare continuării anchetei de la CARACAL

Pentru cei care sînt în stare să facă unele conexiuni între fapte petrecute la intervale mari de timp, cazul din 2012, încheiat cu moartea lui Bogdan „Cocoş”, poate spune multe despre evenimentele de acum din Caracal. Totul este ca elementele tragice din această poveste a Alexandrei şi Luizei, căzute întîmplător în mîna acestui monstru de la marginea Caracalului, să nu se transforme într-o telenovelă lacrimogenă, care să se se încheie cu condamnarea criminalului.

Ancheta ar trebui să continue pîna la demascarea întregii reţele, indiferent ce rang poartă persoanele implicate, altfel incredibila poveste a celor două fete, în special efortul disperat al Alexandrei de a cere un ajutor pe care nu l-a primit, vor rămîne o povară de care nici unul dintre noi nu va scăpa vreodată.

Aşadar, ne punem fireasca întrebare: nu cumva şi acum ne aflăm în faţa unei poveşti asemănătoare cu cea din anul 2012? Alexandra şi Luiza aveau 15, respectiv, 18 ani, la fel ca elevele despre care scriau ziarele atunci cînd a fost destructurată reţeaua lui Bogdan „Cocoş”.

Ele au fost răpite din stradă şi duse în casa lui Gheorghe Dincă, unde au fost violate. Au fost oare filmate, la fel ca fetele din 2012, pentru ca apoi să fie şantajate să se prostitueze, mizîndu-se pe faptul că n-ar fi vrut ca părinţii lor şi cei de la şcoală să afle ce li s-a întîmplat? Poate că ele n-au vrut să accepte şantajul şi s-au împotrivit, lucru de care sîntem siguri în cazul Alexandrei şi îl bănuim şi în cazul Luizei, ceea ce l-a făcut pe monstru să încerce să scape de dovezile cruzimii sale!

Sînt multe lucruri care, privite prin această grilă, oferă explicaţii mult mai credibile decît nebunia lui Gheorghe Dincă, deja sugerată de unii, mai ales că actele medicale ale acestuia ar susţine o asemenea variantă.

A spune că Gheorghe Dincă era un simplu nebun care avea obsesii sexuale, dublate de porniri criminale, mi se pare a fi doar o variantă convenabilă pentru cei care ar vrea ca totul să se încheie aici şi, peste o vreme, să aflăm că şi Gheorghe Dincă a murit în condiţii suspecte, ceea ce ar însemna închiderea acestui dosar aşa cum s-a întîmplat cu cel din 2012, terminat cu moartea din 2016 a lui Bogdan „Cocoş”!

Toate bîlbîielile de acum ale anchetatorilor, oameni cu experienţă în meserie, nu sînt deloc credibile, aşa cum nu sînt convingătoare nici variantele cu care sîntem intoxicaţi în aceste zece zile de cînd a fost descoperită Alexandra, variante care sînt schimbate continuu, în funcţie de dezvăluirile din presă.

Este de ajuns să dăm doar două exemple.

Duminică 28 iulie, Georgiana Hosu declarase că Alexandra a fost surprinsă „cu telefonul în mînă” de Gheorghe Dincă la ora 12 şi a fost ucisă. Ulterior, noi am demonstrat că monstrul nu putea fi în Caracal cînd Alexandra suna la 112, întrucît se afla în Craiova, unde, după ce a luat acea cartelă, s-a dus în centrul oraşului, pe strada Câmpia Islaz, pentru a se întîlni cu o anumită persoană, după care a fost filmat în centrul Caracalului la ora 12:14. Imediat, poziţia anchetatorilor s-a schimbat şi au venit alte declaraţii ale procurorilor, care spuneau că monstrul a recunosc că a omorît-o pe Alexandra, dar la ora 20:00! La fel se va întîmpla, probabil, şi cu incinerarea din butoiul acela de tablă, în care temperatura de 1400 de grade, în mod absolut nevorosimil, n-a dizolvat bijuteriile de argint, deşi acest material se topeşte la 962 de grade.

Al doilea exemplu se referă la anunţul INML, după care Ana Birchall, ministrul Justiţiei, s-a grăbit să-i anunţe pe părinţii Alexandrei că s-a stabilit că ADN-ul din cenuşa din butoi este al fiicei lor. După ce noi am demonstrat, pe baza unor studii ştiinţifice, inclusiv al unui curs universitar al unui specialist de la INML, că ADN-ul din cenuşă este greu, dacă nu imposibil, de stabilit, ni s-a spus că, de fapt, ADN-ul s-ar fi extras dintr-un… dinte găsit în butoi!

Toate acestea, puse alături de refuzul inexplicabil al autorităţilor de a face imediat expertiza telefoanelor lui Gheorghe Dincă şi a datelor din laptopul lui, preluate abia duminica aceasta, duc la concluzia că nu se doreşte cercetarea legăturilor sale cu numeroasele reţele de prostituţie din zona Olteniei!

Oricît de naivi ne-ar crede cineva, trebuie să afirmăm că toate aceste bîlbîieli, neconcordanţe şi chiar informări false, venite pe surse, nu sînt doar expresia nepriceperii sau neprofesionalismului anchetatorilor, ci cu totul altceva! Ce anume? Uşor de imaginat, greu de dovedit.

Jurnalistul Ion Cristoiu scria zilele trecute, cînd s-a anunţat rezultatul ADN: „Chiar dacă – sau mai degrabă dacă – IML va susţine că rămăşiţele din butoi sînt ale Alexandrei, nu voi crede în veci teza asasinului singuratic”! Deci, nu sîntem singurii nebuni care se îndoiesc de teoria anchetatorilor sau a jurnaliştilor acoperiţi, conform căreia sîntem în faţa unui nebun care lua la întîmplare fete tinere de pe stradă pentru propriile plăceri, după care le incendia sau le arunca ba în Dunăre, ba în Olt!

Dacă vom închide ochii şi vom accepta diversiunea care ni se oferă, nu va trece mult timp şi, deşi Gheorghe Dincă va fi în închisoare sau într-un cimitir, după o moarte suspectă, alte fete vor fi iarăşi răpite de pe stradă şi găsite prin cine ştie ce alte crematorii artificiale din curtea altui nebun.

Există o singură soluţie pentru a împiedica astfel de monstruozităţi în viitor: ancheta de faţă să fie dusă pînă la capăt, astfel încît reţele de prostituţie să fie destructurate complet, indiferent ce persoane de rang înalt le-ar conduce sau ar fi implicate în activitatea lor.

Şi ar mai fi ceva. Ca soldaţii americani de la Deveselu să-şi păstreze instinctele în pantaloni sau, dacă nu pot, să-şi aducă prostituate din ţara lor, nu să rîvnească la elevele din Caracal!

Mai ales că Hans Klemm declarase recent: „SUA se angajează să lucreze cu românii pentru a elimina traficul de fiinţe umane. Îndemnăm ferm toate guvernele să combată traficul de persoane prin servicii de protecţie cuprinzătoare şi concentrate pe victime, prin măsuri de prevenţie a infracţiunilor care vizează direct tacticile traficanţilor şi informează mai bine comunităţile şi prin acuzarea şi condamnarea traficanţilor, pentru a-i face să răspundă penal pentru faptele lor.

Poate că se referea chiar la acţiunea din anul 2012, care, după cum se pare, a continuat şi acum, cînd victimele care au căzut pradă acestor reţele de nenorociţi au fost Luiza şi Alexandra!