SOV paște pe islaz cu VĂCUȚA MOV : Eu știu cine sunt și ce vreau. Tu?

Chiar dacă gunoiul ăla de Băsescu ne-a trădat pe toți, transformând România într-o colonie, avem totuși posibilitatea ca, în anumite zone, să luăm singuri decizii. Una dintre aceste zone (și care, în opinia mea, este între primele cinci ca importanță) este zona ideologiei.

Dacă în occident capitalismul a apropiat cele două ideologii până la pierderea identității lor, denumirea partidelor fiind doar niște simple sigle fără conținut ideologic, în țările estice, lipsa totală de cultură politică a tuturor partidelor, a presei, a intelectualității și a cetățenilor, face ca definirea ideologiilor să devină vitală pentru țările respective. Voi încerca, generație, să-ți explic într-o manieră inteligibilă care sunt abordările ideologice ale celor două mari direcții de gândire privind relațiile dintre stat și cetățean, pentru că la asta se referă practic ideologia politică.

Ambele direcții ideologice au căzut de acord asupra faptului că statul este obligat să asigure protecție și prosperitate cetățenilor săi. De aici însă, gânditorii se despart. Cei de dreapta susțin că interesele statului primează în raport cu cetățenii săi, iar cei de stânga susțin opusul, adică interesele și nevoile cetățeanului trebuie să primeze în fața intereselor statului. Ideologii dreptei susțin că doar un stat puternic poate asigura protecție și prosperitate, motiv pentru care vor prevala proiectele economice generatoare de profit în detrimentul programelor sociale, iar profitul generat se va vărsa majoritar în visteria statului.

Ideologii stângii susțin că starea de satisfacție personală a comunității și a fiecărui cetățean în parte, generată de venituri decente care să le satisfacă nevoile specifice epocii în care trăiesc, creează un stat puternic, motiv pentru care programele lor vor fi preponderant sociale, încercând să producă o satisfacție individuală cât mai mare redistribuind profiturile cu precădere către cetățeni. Voi ilustra cele două direcții de gândire printr-o frază celebră dintr-un discurs a lui J F Kennedy și două dintre versurile lui Adrian Păunescu.

JFK – Nu întreba ce face America pentru tine, ci ce poți face tu pentru America.

NU garantez pentru acuratețea formulării frazei, ci pentru acuratețea sensului ei. Cetățeanul în slujba statului. Gândire de dreapta în cel mai pur înțeles.

Adrian Păunescu – Viața noastră unde e? / Viața noastră, ce-ați făcut cu ea?

Deci statul în slujba cetățeanului, gândire de stânga în cel mai frumos sens al ei.

Una dintre greșelile frecvente pe care o regăsim chiar și la nivelele superioare de gândire este asocierea comunismului cu stânga. Dincolo de declarațiile sforăitoare și sloganurile manipulatoare, comunismul este, în mod paradoxal, o construcție ideologică de dreapta cu niște vagi inserții ale ideologiei de stânga. Pentru comuniști, cetățeanul este în slujba statului, lucru care s-a văzut extrem de clar pe timpul guvernării Băsescu, când cetățenii au fost siliți să se lipsească de o parte dintre venituri pentru a echilibra finanțele statului. Celebra zicere a lui Băsescu din timpul dezbaterii cu Năstase a reprezentat un adevăr de care idiotul nu și-a dat niciodată seama – cetățenii erau blestemați să voteze între doi comuniști. Dacă în privința lui Adrian Năstase mai există încă niște dubii cu privire la această definiție, în privința lui Băsescu, tot parcursul lui îl definește ca pe un comunist needucat, tiranic.

Evident că fiecare ideologie a generat în timp tot felul de curente, dintre care unele au fost de natură să distorsioneze ideea centrală, astfel încât masele să poată fi mai ușor manipulate în vederea obținerii unor avantaje conjuncturale de către cei aflați în acel moment la putere, asta generând confuzia totală în care se află astăzi țările ex-comuniste, printre care și România. Pe fondul acestei concluzii se generează falii majore în societate, slăbirea până la anemiere a coeziunii sociale, ura și un groaznic sentiment de neputință națională, soluția salvatoare părând a fi cedarea suveranității și autodeterminării reflectate prin formulări de genul: – ‘Mai bine să mă conducă americanii decât rușii” sau – “Fără UE suntem condamnați la sărăcie”.

Hai să vedem acum, generație, ce ar trebui să facă principalele partide din România, conform denumirii lor.

PNL – are o ideologie de dreapta cu o doctrină care îl are ca părinte spiritual pe Jean Jaques Rousseau. Adică cetățeanul se află în slujba statului dar statul are obligația de a-și respecta cu sfințenie obligațiile pe care și le-a luat față de cetățean, instituțiile sale fiind obligate să-i respecte drepturile și libertățile, se preocupă prin toate mijloacele de a asigura cadrul necesar pentru a genera profit (printre altele, beneficiarii contractelor cu statul fiind cetățenii acestuia, nu alții), întărește puterea politică, economică și militară a statului în raport cu alte state.

PSD – are o ideologie de stânga cu o doctrină care îl are ca părinte spiritual pe Karl Marx. Pentru stânga, statul este în slujba cetățeanului, profiturile obținute fiind dirijate cu precădere către aceștia, nivelul dărilor către stat fiind la minimul necesar pentru funcționarea acestuia și pentru dezvoltarea serviciilor pe care el le prestează pentru populație (sănătate, învățământ etc)

Stânga nu se ocupă (așa cum greșit se crede) doar de binele muncitorilor și țăranilor (comuniștii au folosit această doctrină). Ea se ocupă de binele întregii comunități și de binele fiecărui cetățean în parte, de la șomer până la cel mai mare om de afaceri, având grijă ca interesele acestora să primeze în fața intereselor statului (nu discutăm aici de situațiile extreme car pun în discuție securitatea sau existența statului însuși). Pentru stânga, statul este doar un prestator de servicii, un mediator între membrii societății și responsabil cu împărțirea echitabilă a profiturilor în interiorul comunității pe care o conduce.

Ceea ce ți-am spus până acum n-are nicio legătură cu manualele după care învață cei ce vor să se dedice acestei profesii. Le consider nu doar depășite ci și generatoare de confuzii. Le consider nu doar contra-productive, ci și responsabile de criza ideologică în care se află astăzi întreaga UE, criză ale cărei consecințe le suportă fiecare membru al acestei organizații și care va conduce, în mod inexorabil, la prăbușirea ei.

Reducând și mai mult, generație, dreapta vrea un stat bogat, puternic și temut, pentru asta fiind dispusă să sacrifice interesele unora dintre cetățeni în numele intereselor superioare ale statului, iar stânga este preocupată de calitatea vieții fiecărui cetățean, considerând că pentru asta statul trebuie să renunțe la o parte suficientă din profituri spre a fi distribuite comunității și să se pună prin toate instituțiile sale la dispoziția ființei umane pe care o păstorește.

Nu este nimic rușinos în a adera la ideologia dreptei, așa cum nu este nimic rușinos în a adera la ideologia stângii. Tendințele moderne sunt mai puțin categorice, admițând că formula ideală nu este aceea de stat vs cetățean sau cetățean vs stat, ci stat + cetățean. Adică, cetățenii puternici și bogați generează un stat puternic și bogat, reciproca fiind admisă doar parțial, mai ales în statele ex-comuniste, unde propaganda vestului califică drept corupție încredințarea contractelor cu statul firmelor autohtone, aici presa având rolul de megafon tâmp al intereselor occidentale în detrimentul celor locale.

Mai rămâne ca măcar una dintre formațiunile politice nou apărute să reprezinte aceste trend.

Iată deci, generație, care ar fi rațiunea de a exista a partidelor politice, dincolo de împărțirea prăzii după alegeri. Fără o ideologie clar asumată și comunicată prin toate mijloacele cu putință în esența ei, aceste partide sunt doar niște adunături de prădători cu ifose, care generează în mod deliberat confuzie, ură, discordie. Iar de acest lucru profită marii prădători externi.

Din acest motiv România are astăzi un stat slab și abuziv, cetățeni care au atins limitele unei adânci frustrări generatoare de ură continuă și o țară care se descompune pe bucățele.

Ideologiile, generație, dau un sens real votului, dau un sens real democrației. Cetățenii sunt cei care decid că în următorii patru ani trebuie întărit statul sau că în următorii patru ani trebuie ajutată mai mult comunitatea, și asta în funcție de modul în care stânga sau dreapta vin cu argumente mai solide. Ideologiile sunt cele care în timp generează atât state puternice și bogate, cât și oameni fericiți. Fără ele, ai România de azi – un stat de rahat, o pulime tâmpă, săracă și plină de ură, o țară în care mori cu zile în spitale, unde-ți ies de pe băncile școlii un mic ticălos și un mare tâmpit, unde toată structura este dezintegrată, dar cu politicieni fericiți și bogați.

Astăzi, când vorbim, PSD n-are nicio legătură cu stânga, PNL n-are nicio legătură cu dreapta, iar celelalte partidulețe sunt doar niște hrăpărețe mai mici care vor să rupă măcar o ciozvârtă din prada hrăpăreților mai mari și care n-au nicio legătură cu niciun fel de ideologie.

În ceea ce mă privește, în ciuda formației mele umaniste, sunt un tip eminamente de dreapta. Eu vreau un stat puternic, bogat și temut pe plan internațional, vreau ca acest stat să-mi dea mie toate contractele din comenzile lansate de guvern în economie, pentru a deveni eu, românul, un tip bogat și puternic. Vreau ca statul să-mi protejeze averea până la ultimul bănuț, nu să mă bage la pușcărie pentru a ajuta niște derbedei să-mi fure afacerile. Sunt suveranist, naționalist și adeptul concentrării, pentru o perioadă limitată, a întregii puteri într-o singură mână. Pentru mine UE este doar o vacă de muls. Se lasă mulsă? Bine. Nu? Dă-o dracu’!

DECI EU ȘTIU CINE SUNT ȘI CE VREAU. TU ȘTII CINE EȘTI ȘI CE VREI?