Diagnosticarea sistemelor tehnice este complicată prin folosirea circuitelor integrate care nu mai pot fi testate prin semnale aplicate la intrarea sau la ieşirea elementelor din circuit.
Rezultă un număr redus al punctelor de liste şi reclamă ca procedurile de testare să utilizeze doar semnalele de intrare şi ieşire ale circuitelor pentru obţinerea informaţiilor necesare detectării şi localizării defectului.
Marea răspunderea funcţională reclamă ca aceste proceduri să fie automate. Ca urmare centrul de greutate al preocupărilor privind diagnosticarea sistemelor electronice s-a deplasat din domeniul exploatării în cel al proiectării.
Aşezând pe o bază formalizată experienţa acumulată în exploatarea întreţinerea şi repararea sistemelor tehnice construite până în prezent.
Diagnoza tehnică oferă un ansamblu de metode, procedee şi tehnici ce urmăresc punerea în evidenţă a defectelor apărute în funcţionare precum şi remedierea rapidă a acestora.
detectarea defectelor;
localizarea defectelor.
Unele sindroame specifice anumitor defecţiuni sunt folosite ca atare in descoperirea rapida a circuitului, motiv pentru care sunt tabelate in aşa numitele dicţionare de defecţiuni.
Fiecărei verificări ii corespunde o anumita informaţie cu privire la partea sistemelor care e testata prin intermediul ei si care e cunoscuta atunci când se face evenimentul.
Din acest obiectiv general derivă cele două probleme standard ale diagnozei tehnice :
Termenul de defect în diagnoza tehnică este asimilat cu acela de funcţionare incorectă.
Înţelegerea termenului de defecţiune este condiţionată de măsura în care procesul de proiectare sau exploatare îşi are conturată noţiunea de funcţionare corectă a produsului pe care-l proiectează sau exploatează. Conţinutul noţiunii de defect depinde esenţial de natura fizică a produsului.
Trebuie făcută deosebirea între defectarea sistemului şi defectarea componentelor sistemelor, prima ( defectarea sistemului ) realizându-se prin cea de-a doua deci realizându-se într-un număr mare de forme.
Pentru combaterea efectelor negative ale defectării există două modalităţi:
mascarea defectelor prin tehnici redundante - utilizate când e necesar un înalt grad de funcţionare pe întreaga durată a mişcării când repararea e dificil sau imposibil de realizat (navigaţia spaţială);
detectarea defectelor prin procedee de diagnosticare - soluţia adoptată în toate cazurile în care apariţia defectelor nu e însoţită de efecte inacceptabile pentru exploatarea sistemului.
Detectarea defectelor - proces prin care se obţine informaţia despre defectarea sistemului.
Localizarea defectelor - proces de obţinere a informaţiilor cu privire la defectarea componentelor sistemului.
Atât detectarea cât şi localizarea se realizează sub forme teste :
detectare;
localizare.
Rezoluţie de diagnosticare a testelor - cantitatea de informaţii obţinută în urma unui test cu privire la defectele componentelor sistemului.
Testul de detectare e testul care are rezoluţia de diagnosticare egală cu 0 în timp ce rezoluţia maximă de diagnosticare se obţine pentru acele teste care permit localizarea oricărei componente defecte.
Test - o mulţime de verificări ale sistemului făcute simultan sau succesiv în scopul detectării sau localizării defectelor.
Lungimea testului - număr de verificări ale mulţimii.
Verificarea - experiment prin care se observă răspunsul (reacţia) sistemului, determinate în anumite puncte de ieşire ale sale, funcţie ale stimulului aplicat în anumite puncte de intrare.
Sindrom al defecţiunii răspunsul sistemului înregistrat in punctele de ieşire ale sistemului.
Fiecărei verificări i se asociază un rezultat al verificării care reprezintă o informaţie ce poate lua o valoare oarecare dintr-o mulţime de trei valori reprezentând :
confirmarea ipotezei ca printre elementele verificate exista elemente defecte;
infirmarea ipotezei;
incertitudine.
Adesea, valoarea semnificând incertitudinea lipseşte, în acest caz avem verificări sigure .
Dacă defectarea sistemului este provocata prin defectarea unor componente distincte, se numesc distinctibile dacă există cel puţin o verificare care poate indica prin rezultatul său care dintre cele doua componente a produs defectarea sistemului.