Avenul de sub Vârful Godeanu, la Obârșia Cloșani, în Munții Mehedinți
Ică Giurgiu, Horia Mitrofan, Tarquinius Vădeanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Pentru a ajunge la el se suie pe poteca de pe Cracul cu Via (vezi harta/ figura 11), apoi, după dispariţia potecii, se urcă direct printre lapiezuri şi tufe de liliac, pe muchia cracului, până se intră în pădurea de fag. De la limita ei suim în continuare, în diagonală spre dreapta, aproximativ 50 metri diferenţă de nivel. Gura avenului (4 x 3 metri) se află la 930 metri altitudine, parţial acoperită de o streaşină de rocă, într-o pădure rară de fag; nu poate fi văzută decât din susul pantei (imaginea 9).
Chiar de la început trebuie să montăm o scară sau o coardă, prinse de un copac. Se coboară o treaptă de 2,5 metri, apoi o pantă foarte abruptă, până la 4,6 metri adâncime. De la pragul existent aici începe un puţ spectaculos, cu o singură regrupare, incomodă, aflată la cota -12 metri. În stânga peretelui pe care coborâm, aproximativ la cota -25 metri, se poate observa o sală de 20 x 20 metri, cu blocuri enorme şi stalagmite lumânări de aproximativ 4 metri înălţime. Puţul are dimensiunile de 3 x 5 metri în partea superioară şi se lărgeşte mai jos la 7 x 11 metri; este spectaculos concreţionat.
De la baza puţului, unde ploua continuu, se coboară o pantă cu bolovani, apoi, pe o scăriţă prinsă de formaţiuni, o treaptă verticală de 7 metri, de la baza căreia se mai zăreşte încă lumina zilei. Din acest loc avenul devine şi mai generos. După o mică pantă, pe coarda sau scara agăţate de o punte de bolovani, coborâm un puţ de 17 metri, printre pereţii apropiaţi ai diaclazei. Partea inferioară a puţului, precum şi peretele drept (în sensul de coborâre) din zona cotei -96 metri prezintă cuiburi de rândunică (pe stalactite de 30-50 cm, cu diametru de 1-3 cm, sunt grupate, la distanţe aproximativ egale, 2-4 grupuri de coralite, fiecare grup având 10-15 cm diametru şi înălţime de 5-10 cm).
În continuare sunt cinci săritori, înalte de 3-6 metri. Două dintre acestea (punctele de cartare 12 şi 10) au fost coborâte pe o scăriţă prinsă de o stalagmită masivă, de pe buza săritorii de la cota -93 metri. O altă scăriţă, de 5 metri, prinsă de o mică stalagmită, a fost utilizată pentru depăşirea săritorii din punctul 5 de cartare. S-a ajuns astfel la cota -113 metri, într-o sală înaltă de aproximativ 10 metri, cu speleoteme; pe podea, con înalt de 5 metri, format din prăbuşiri concreţionate.
Cursul subteran, care ajungea aici în perioada de formare a golului, a săpat la baza conului un canion strâmt, impenetrabil. Am lărgit canionul, în punctul 1 de cartare, prin derocare, după cinci ore de eforturi; cel mai subţire din echipă, Jean Popa, a intrat destul de greu în spaţiul care se întrezărea şi a atins cota -114, apreciind că nu se mai poate continua.
Avenul a fost explorat şi cartat în două etape: prima dată de o echipă de vârf compusă din Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, cu Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu în echipa de susţinere de la suprafaţă, până la cota -96 metri, în 7 ore; apoi, până la fund, de echipa formată din Jean Popa, Ică Giurgiu, Adrian Done, Dan Nanu, Petru Indrei, la suprafaţă cu echipa de sprijin Valentin Bălan, Mihaela Giurgiu, Denisa Drafta, în 18 ore. Puţul de 52 metri a fost coborât în rapel, pe coardă rigidă, cu coborâtorul. El a fost urcat pe coardă, cu diverse tipuri de blocatoare, în timpi de 13-40 minute, sau pe scăriţe, cu asigurare de sus, în 15-20 de minute.
În 1985, o echipă de la clubul bucureştean de speologie Niphargus, a depăşit cota -114, anunţând că a ajuns la adâncimea de 129,6 metri.
aflați mai mult despre zonă de la