Ghetarul de la Scarisoara

Drumul pana la pestera este chiar impresionant deoarece are multe sepentine, este asfalt nou si privelistea te lasa mut, aviz celor care vor sa scape de cei guralivi! Nu stii la ce sa te uiti mai intai, la frumusetea brazilor sau la norii care deja raman mai jos. Desi destul de ingust drumul, reusim sa ne facem loc si sa ajungem la destinatie. Aici specific noua, poti sa cumperi tot ce vrei si ce nu vrei, de la instrumente de suflat pana la ustensile de bucatarie facute din lemn de catre motii din zona.De aici drumul este mai usor accesibil piciorului decat masinii asa ca plecam la drum prin padure. Pentru cei care nu sunt obisnuiti cu muntele este un pic mai greu de urcat, dar nu este imposibil, poti sa mai faci cate un popas, mai admiri pasarile, copacii si iti mai tragi sufletul.

Ajungem si la intrare de unde cumparam bilete si astempam sa iasa un grup pentru ca se intra numai cu ghid. Locul de asteptare este si acesta frumusel, cateva mese din lemn cu bancute.

Pana sa ajungem la pestera trebuie sa coboram niste scari din metal, un adevarat labirint. Coboratul ca coboratul dar sa ne vedem la urcare! Ultima scara mi s-a parut cea mai greu de coborat pentru ca este destul de abrupta. Dar se uita totul in momentul in care ajungi in pestera printr-un impresionant aven cu diametrul de 60 de metri.

Sa mergi vara pe gheata cand afara sunt aproape 30 de grade, este chiar placut.

Cea mai veche gheata de la baza are o vechime de 4000 de ani .