Embedded Files
Durau -2015
O noua calatorie ne incanta si vacanta aceasta.
Vizitarea statiunii Durau si traseul catre Cascada Duruitoare.
Nu ma pot lauda cu o forma fizica de invidiat, nici macar normal, astfel ca plecarea pe traseul Cascada Duruitoare mi se pare un tel destul de greu de realizat.
Ne imbarbatam si plecam pe traseu, prin padure la o temperature de aproximativ 13 grade Celsius. Cei de la Parcul National Ceahlau ne-au asigurat ca de 10 ani nu au venit ursii pe acest traseu. Perfect, deci nu ne va fugari nici un urs!!! Impresionant este faptul ca sunt multi doritori de natura, de mers prin padure, parca eram pe bulevard, asa de multa lume se perinda pe munte. Tineri si mai putin tineri, unii chiar foarte tineri, copii, chiar si femei insarcinate mergeau pe traseu. Asa ca, noi ce, suntem mai prejos? Mi s-a parut traseul destul de greu pentru ca se urca abrupt, dupa parerea mea. Pauzele dese ne-au ajutat de-a lungul acestui itinerar, admirand din cand in cand brazii, izvoarele. Din pacate nu au fost decat cateva bancute unde puteai sa iti mai tragi sufletul, dar ne puteam odihni si pe copacii care erau cazuti in padure. Taxa de intrare in Parcul National Ceahlau nu este intamplatoare, am vazut salvamontisti care adunau ce aruncau altii in mijlocul naturii. Felicitari Salvamont si sper ca si lumea sa inteleaga sa protejeze natura !
Nu a fost persoana pe care sa o intalnim pe munte si sa nu ne dam binete, lucru care nu s-a intamplat in zona Valea Prahovei, oare nu sunt aceeasi oameni? Oricum, parca eram impreuna cu ceilalti desi nu ne unea decat dorinta de a vedea ceva frumos in natura, natura insasi si bineinteles cascada.
Tot doream sa ajungem mai repede la cascada si ascultam zgomotul de apa si ne spuneam ca suntem aproape. Spre dezamagirea noastra nu erau decat niste izvoare si paraiase pe care le auzeam.
Ajungem in sfarsit si la cascada, lume de nu prea ai loc, toti sa prinda un cadru cat mai placut privirii cand isi vor admira pozele. Asa ca profitam de ocazie si ii lasam pe cei care erau deja acolo si luam si noi pranzul. Nu am aruncat in natura nimic, am luat cu noi inapoi si le-am depozitat la tomberoanele din statiune.
Vedem ca
scada, o cadere de apa in 2 trepte, sunetul nu mi s-a parut asa de puternic cum m-as fi asteptat, pornind de la denumirea cascadei. Frumoasa in schimb! Normal ca am facut si noi cateva poze ca amintire.Acum trebuie sa mai si coboram, ne facem probleme pentru genunchi si nu degeaba, am avut o febra musculara cam 2 zile, dar a trecut! Traseul are un loc unde se aluneca mereu, pamantul era si umed pentru ca plouase cu cateva zile inainte, asa ca am alunecat si eu, sa fiu in rand cu lumea, vorba vine, mi-au alunecat picioarele, noroc ca era o balustrada prinsa de copaci si am avut de ce sa ma tin.
In statiune am mers la terasa si ne-am refacut pierderea de apa cu un suc, o bere, dupa caz! Nu de alta, dar sa nu ne pierdem mineralele!
Cazarea a
fost la camping, la casute, din pacate vremea nu a fost chiar calda, am avut cam 8 grade dimineata, noaptea nu stiu cat a scazut, dar mi-a inghetat nasul.Statiunea cred ca va inflori cat de curand, erau copii in tabere, sunt vile si pensiuni peste tot.
Transraraul si Pojorata
Dupa ce am poposit in Durau 2 nopti a venit vremea sa mergem mai departe pe traseul propus si anume in Pojorata traversand muntii pe noua sosea Transraraul(Drumul Judetean 175B). Este nou asfaltata si marcata, cam ingusta dupa parerea mea. Peisajul este superb! „Traseul mai este si denumit Drumul Comorilor, intrucat unul din puncte sale de atractie sunt Pietrele Damnei, scrie radioaiasi.ro care mai specifica si faptul ca una dintre legende spune ca in 1541 domnitorul Petre Rares si-ar fi gasit un loc in muntii Rarau pentr a-si adaposti familia si o parte de avere de hoardele de tatari. Urmaritide cotropitori doamna Elena, sotia lui Petru Rares si fiul acestora s-ar fi refugiat intr-o pestera sa se roage, iar stanci uriase s-ar fi desprins si ar fi cazut peste locul in care se afla averea, ingropanda-i si pe hoti.„ (http://specialarad.ro/uitati-transfagarasanul-si-transalpina-s-a-inaugurat-transraraul-o-minune-asfaltata-a-tarii/)
Daca tot am ajuns devreme la locul de cazare am zis sa profitam de timp si sa dam o fuga catre Vatra Dornei sa ne plimbam cu telescaunul care este cel mai lung traseul din tara. Mi-a placut foarte mult acest telescaun iar la destinatie, Dealul Negru, care este si partie de ski, poti sa faci o plimbare cu caii, poti admira muntii, respira aer curat. In statiune am mers si in parcul renumit pentru veveritele de acolo. Din pacate nu am vazut mai multe, doar una cam fricoasa. Parcul a devenit parca un targ, plin de haine, cu tot felul de suveniruri. Izvorul care imi ramasese in minte din copilarie, nr.23, este inca in picioare dar nefunctional. Asa ca am plecat la alt izvor de unde am luat o apa rece si buna!
Cam atat ne-a permis timpul in prima zi, asa ca revenim la cazarea din Pojorata si ne pregatim un gratar.
A doua zi am plecat catre Campulung, salina Cacica si monumentul Palma din Bucovina. Am vizitat si muzeul oului din Vama (Jud. Suceava). La intrare ni s-au oferit casti iar in fata fiecarei vitrine ni se dadeau explicatii referitoare la provenienta oualelor si cum sunt prelucrate.
Salina Cacica ,din localitatea cu acelasi nume, ne intampina cu peste 200 de trepte, nici nu mai stiu exact cate erau (aveam febra musculara deja). Treptele sunt din lemn si putin alunecoase. Aceasta salina a fost sapata manual, capela Sfanta Varvara la 29 metri adancime a fost amenajata manual in 1803. Amvonul, altarul si crucea sunt lucrate manual in sare.
Mai jos, la 42 metri adancime se afla lacul sarat pe care se afla o pluta. Pe aceasta
s-a plimbat si regele Carol I in 1902 cand a vizitat aceasta zona. Tinerii din zona cand doreau sa se casatoreasca isi plimbau viitoarea sotie pe lac pe aceasta pluta, ca un fel de cerere in casatorie.
Mai departe se gaseste si Sala de bal, superba, cu candelabre tot din sare. Aici minerii organizau nunti, petreceri.
Palma din pasul Ciumârna
Mai este numit si pasul Palma. Cand s-a inceput constructia drumului dintre Sadova si Radauti au plecat doua echipe din cele doua directii. Au muncit peste 1600 de muncitori
drumari in conditii grele de clima si relief. Acest monument a fost ridicat ca un omagiu adus realizatorilor, ca o victorie a omului asupra naturii. Bineinteles ca si aici erau nelipsitii mici la gratar care te imbata cu fumul lor. Nu mai zic ca patronul ,probabil, ridica vocea la subordonati , de fapt o fatuca ce se ocupa de mititei. Ne mai trebuie mult sa invatam sa ne respectam intre noi!De aici ne retragem spre Pojorata sa ne odihnim pentru o noua ruta. Tusnad
De la Pojorata am plecat spre Baile Tusnad, dar am facut un popas de o zi si la Sovata. Era cam rece apa sa facem o baie, dupa cum ziceam era dupa o perioada ploiasa, asa ca am facut un ocol al Lacului Ursu. Pretul de intrare este de 25 lei de persoana si dupa 3 ore trebuie sa parasesti lacul pentru refacerea stratului de apa, dar undeva in coada lacului se aflau niste lacuri mai mici in care intra lumea si se dadea cu namol, acestea fiind fara plata. Mergand mai departe de-a lungul lacului am gasit si Lacul Alunis care are aceeasi compozitie a apei ca si Lacul Ursu, doar ca are pretul de intrare mult mai mic (15 lei) si nu necesita refacerea stratului de apa. Cu gandul ca a doua zi mergem la Alunis ne retragem la locul de cazare din Sovata. A doua zi insa aerul era destul de rece si nu am mai avut curaj, sau chef, sa intram in apa rece, stiind ca ne indreptam catre Baile Tusnad unde urma sa intram in apa termala. Asa ca plecam cu pasi repezi , de fapt cu masina, catre Tusnad. Aici am gasit cazare in Bixad, undeva intre Tusnad si Lacu Sfanta Ana. Cam departe de centrul unde sunt bazinele cu apa termala, dar dorinta de a fi acolo a fost mai mare. Pretul la acest spa este de 30 lei de persoana pentru 3 ore, la fiecare ni s-a inmanat la intrare o bratara cu arici care probabil are un cip pentru masurarea timpului si cheie de la vestiare unde poti sa iti lasi bagajele.
Superb acest loc, am mai fost si probabil o sa mai mergem daca mai suntem in zona. Bazinul mai mare care are o parte in interior si una in exterior nu este adanc dar are apa caldaaaa! Nu mai zic ca poti beneficia aici si de hidromasaj, acesta este realizat pe marginea bazinului. Mai este un bazin cu apa termala(balneo termala???) la care ai nevoie de avizul medicului sa stai mai mult de 30 de minuta in acea apa, un bazin olimpic unde am incercat sa imi fac febra musculara si la brate, un bazin pentru copii si un bazin jacuzzi cu apa atat de fierbinte incat nu am rezistat prea mult acolo.
Am omis sa spun ca gazdele din Bixad ne-au aratat un loc fantastic in munti, pe drumul catre Lacul Sfanta Ana, bai construite de contele Mikes Benedek si intretinut si de localnici. Acestea au apa naturala cu minerale, dar destul de rece, buna pentru varice si daca nu ma insel reumatism, Baile Mikes. Tot in apropiere de Bixad am mers catre Malnas Bai. Aici inafara de piscina cu apa calda, sauna, salon de masaj, etc, am gasit chiar vis-a vis un izvor cu apa minerala atat de buna incat ne pare rau ca nu am luat decat un bidon de 5 litri.
Predeal
Daca tot ne-a trecut febra musculara am decis sa mai facem cateva trasee montane.
Asa ca plecam catre Predeal. Ne-am cazat undeva aproape de Cioplea, atat de renumit pe vremuri. La Predeal ne interesam de programul de functionare al telescaunului si plecam la o mica plimbare cu el. A mers atat de repede incat nici nu am stiut cand am ajuns in varf. Aici soare si bine, facem poze, bai de soare apoi plecam catre Cabana Govora la o ora de mers pe jos. Traseul pe care am mers a fost unul de masini de teren, mai exista unul prin padure. A fost bine la dus pentru ca s-a coborat tot drumul. Cabana Govora este la o altitudine de 1400 de metri. Dupa atata mers prin soare servim aici o cafea si ne gandim cum o sa urcam inapoi! Cu picioarele vine raspunsul, desi era cineva acolo cu un ATV si doream sa il intrebam daca ne duce si pe noi inapoi la telescaun. Dar am mers tot pe jos, of! De data aceasta am mers pe traseul prin padure, cum va ziceam era soare puternic, dar la un moment dat mi s-a facut frica pentru ca mergea drumul numai prin tufe inalte si imi era frica sa nu deranjez vre un urs de la somn. Asa ca, si nu va recomand, nu faceti ca noi, am urcat catre drumul pe care am venit si a fost cam periculos.
Dupa acest urcus in viteza ne-am asezat pe iarba, ne-am incarcat bateriile si apoi plini de energie (oare?) am mers catre telescaun. Parca nu mai vroiam sa plec de acolo asa de frumos mi s-a parut, dar in cele din urma ne-am retras catre statiune.
Un alt traseu pe care l-am facut a fost la Canionul 7 scari. Citisem despre el si mi s-a parut extraordinar, insa nu am stiut ca si aici se urca pe munte prin padure. Se pleaca din Timisul de Jos, se urmareste indicatorul catre canion. Se merge pana la o bariera unde era un nene foarte vioi care dirija pe toata lumea sa parcheze masinile unde spune dansul. Am scris ca este vioi pentru ca alerga de mama focului dupa masini sa le spuna soferilor sa nu parcheze acolo unde doreau ei ci unde le indica el. Ne-a inmanat o hartiuta pe care sa o asezam la vedere cu numarul de telefon si numarul masinii in caz de nu revenim la masina pana la ora 18 sa ne caute. Interesant acest lucru, chiar mi-a placut, nu am mai vazut asa ceva. Prima parte a drumul este usoara, se merge drept, esti insostit de un rausor care are si pestisori in el. Dupa un prim popas incepe greul, urcusul! Imi aduc aminte de Durau, cam la fel se urca si pe acolo, dar acum avem antrenament asa ca ne descurcam mult mai bine! Daca nu stiati, mai nou nu se mai amageste copilul sa urce cu vorbe de genul „hai ca iti dau o ciocolata” sau mai stiu eu ce dulciuri, am auzit pe cineva spunand fetitei „hai sa urcam pentru ca au deschis un mall sus acolo!” . Nu stiam ca li s-a spalat creierul si copiilor sa devina consumatori inraiti. Poate mai avem o sansa si sunt si unii care vor sa faca si altceva inafara de consum, sa mai doreasca sa si construiasca ceva, sa vindem si noi ceva facut de noi, ma refer la romani.
Inainte de intrarea in canion se afla Cabana 7 scari unde se plateste intrarea si primesti o bratara din hartie plasticata pe care scrie „Canionul 7 scari”, cu adeziv sa o prinzi de incheietura mainii, pe care la intrare puneau o stampila. Daca tot va ziceam la inceputul povestirii ca este lume multa pe munte, am stat cam o ora sa putem urca si noi pe scari, intrau cate 10 persoane. Cand am urcat si noi, din cauza faptului ca era asa de aglomerat nu am putut sa fac poze pentru ca ma impingeau cei din spate sa urcam. Pai nu inteleg, eu am venit sa urc, da, sa ma bucur de miscare, dar in acelasi timp imi doresc si amintiri, cand stau la gura sobei ( a caloriferului de fapt) sa ma uit la poze. Am reusit sa fac filmulete, tot este ceva, pana cand am ajuns la o parte in care era stanca, pentru ca pana acolo se mergea pe scari si schela de-a lungul cascadei 7 scari. Dupa aceea a urmat un drum sapat putin in stanca cu o balustrada prinsa tot in munte. Am trecut destul de repede prin canion pentru ca venea o multime de oameni din urma. Acum urma coborarea, care de fapt a fost o urcare a varfului canionului apoi s-a coborat pana aproape de cabana. Aici ai posibilitatea sa cobori cu tiroliana pana la primul popas de care va ziceam, sau pe jos. Cu tiroliana se plateste 50 de lei de persoana, ti se face instructajul, ti se da echipamentul si poti sa planezi prin padure. Am preferat sa mergemem tot pe jos pentru ca oricum la coborare este mai usor.
In zona in care era parcata masina multi au preferat sa faca gratare, sa stea putin la soare. Chiar era vremea frumoasa asa ca a meritat sa facem si noi putina plaja, sa prindem bronzul de munte.
Dupa ce ne-am facut baia de soare de munte am plecat catre Brasov sa vizitam Gradina Zoo. Aveam atatea asteptari de la aceasta gradina, dar din pacate nu a fost chiar impresionanta. Se vedea ca a fost reabilitata in schimb cu mirosurile de la animale nu au gasit o solutie sa le curete mai des. Nici cu toaletele de acolo nu mi-e rusine, noroc ca vizitand locul unde erau expusi serpii, am gasit toaleta mai omeneasca. Apropos de serpi, frumoasa expozitia. Am ramas uimita ca serpii, desi in captivitate, reactionau la miscarile noastre si se pregateau de atac.
Am vazut si ursii, era chiar culmea ca tocmai aici in regatul lor sa nu fie ursi, era si un ursulet mic care se tinea dupa mama lui, ursoaica. Era ca un catelus mic si dragut.
In alt tarc mai erau doi ursi mari, tarc care intr-o parte nu avea gard, doar un sant de apa. Ma gandeam, oare nu ii trece prin cap sa treaca santul si sa iasa in gradina sa evadeze? Probabil gardul de beton al santului era destul de inalt pentru ei si nu reuseau sa il escaladeze, sper!
Cam atat am vizitat in zona Valea Prahovei, cu gandul ca revenim sa mai facem o vizita la Babele (lucru care s-a si intamplat in timp de o saptamana) plecam catre mareeee.
COSTINESTI
Cazare am gasit foarte ieftina in Costinesti, 50 lei camera, la Vila Mateo. Foarte frumoasa si vila, are apa calda, gradina, aragaz cu butelie, are cam tot ce iti trebuie.
Desi nu imi place asa de mult plaja de la Costinesti pentru ca este geamandura atat de aproape de mal, am mers la plasa si am reusit sa inotam in prima si a doua zi.
Incepand cu dupa amiaza celei de a doua zi au inceput valurile, frumos nu zic nu, doar ca erau din ce in ce mai puternice, te daramau deja. Unii dintre noi mai curajosi au intrat in apa si au riscat sa isi piarda si anumite lucruri personale, cum ar fi ochelarii de soare.
Seara ne-am plimbat pe malul marii, am admirat luna cum se reflecta in mare, am incercat sa facem poze dar nu avem aparat profesionist. Ne-am multumit sa ne ramana imaginea lunii numai in memoria vizuala.
Cum timpul concediului s-a scurs a venit momentul sa ne luam la revedere si de la mare si sa plecam catre casa.
BABELE SI SFINXUL
Dupa cum ziceam, ne-am dorit sa mai facem o plimbare la munte, sa revedem Sfinxul.
Ne-am facut planul sa mergem la Cabana Piatra Arsa pe Transbucegi si de acolo sa plecam catre Sfinx.
Numai ca planul nu iese intotdeauna cum vrei , la Cabana Piatra Arsa si cam un kilometru pana la ea, era plin de masini parcate. Parca se facuse apel sa vina atata lume. Asa ca plecam de unde se termina soseaua asfaltata direct peste munte catre Cabana Babele. Drumul pe aici este iar foarte abrupt. Au fost necesare mai multe pauze pentru ca simteam ca bate inima cam tare. In sfarsit ajungem la cabana si inevitabil facem poze cu Babele. Urcam putin si pana la Sfinx. Chiar ma gandeam ca spunea cineva intr-un documentar ca ar fi facut de mana omului pentru ca se vad straturi diferite ale rocii. Doar ca in acea zona asa mi s-a parut a fi facuta stanca, din straturi diferite. Impresionant Sfinxul nostru, mandru, indiferent de anotimp. Deodata se lasa norul peste noi, incep sa se auda niste tunete. Am zis ca gata, nu mai putem sa coboram. De frica am facut repede cateva poze, macar sa am pozele si vroiam sa plecam. Dar norul s-a ridicat incet, incet, a facut loc soarelui si am putut sa stam sa admiram atat omul de piatra cat si imprejurimile. Dupa un timp, a fost atat de liniste, nici daca ne zicea cineva sa facem liniste nu se facea asa.
Ne-am incarcat cu energia locului si plecam catre Sinaia, unde ne-am si cazat. A doua zi plecam catre Manastirea Caraiman care este foarte frumoasa. Pe langa frumusetea ei se vede si Crucea de pe Caraiman destul de bine.
Mai avem in program si vizitarea Salinii Prahova. Ajungem in ultimul moment, de fapt la minut am ajuns, atunci era ultima masina catre salina. Cand am fost acum cativa ani am coborat cu liftul. Din pacate acesta s-a prabusit si se folosesc masini ca sa poti vizita salina. Cu ocazia asta am vazut ca de fapt salina este imensa, desi pare mare numai partea care se viziteaza, dar pe unde ne-au dus acum am vazut ca e muuuult mai mare.
Google Sites
Report abuse