„Orice propoziție fenomenologică obținută în chip originar poate fi, ca enunț ce a fost comunicat, acoperită. Ea este transmisă mai departe pierzându-și înțelesul și temeinicia și devine o numire fără nici o bază. Posibilitatea ca ceea ce a fost obținut și legitimat în chip originar să se închisteze la un moment dat ține de travaliul concret al fenomenologiei înseși.“
(GA 20, 119)
„Orice filozofie veritabilă, dacă ţinem seama de forţele care o propulsează cu adevărat, este o luptă pentru metodă. […] Nu devii filozof prin aceea că înveţi o metodă şi ajungi s-o stăpâneşti. Trăsătura caracteristică a însăşi metodei filozofice o constituie faptul că ea nu poate deveni o tehnică“
(GA 58, 135-136)
Heidegger și întrebarea privitoare la fiinţă
Fenomenologie versus analiza limbajului (Husserl, Frege, Wittgenstein) ♦ Întrebarea privitoare la fiinţă (sensul ființei) ♦ Teza „uitării“ ființei și diferența ontologică
Necesitatea reluării întrebării privitoare la fiinţă
Problematica deschisă de moto-ul cărţii (Platon, Sofistul) ♦ Privire de ansamblu asupra paragrafelor introductive ale lucrării ♦ Structura formală a întrebării privitoare la fiinţă ♦ Prezentarea structurii tratatului
Destrucţia istoriei ontologiei
Destrucţia fenomenologică, în calitatea ei de metodă a ontologiei ♦ Concepţia asupra tradiţiei (influenţa lui Luther) şi necesitatea „reiterării autentice“ ♦ Timp și temporalitate
Ideea de fenomenologie şi preconceptul fenomenologiei
Conceptul de fenomen (distincţia aparenţă / apariţie) ♦ Conceptul de logos. Turnura hermeneutică a fenomenologiei. Distincţia analiză/interpretare în contextul lucrării Fiinţă şi timp
Analitica ontologică fundamentată a Dasein-ului uman
Faptul-de-a-fi-în-lume, în calitatea sa de „constituţie fundamentală“ a fiinţării de ordinul Dasein-ului. ♦ Categoriile existenţei umane ca existenţiali
Ideea de mundaneitate
„A-fi-în“ versus „A-sălăşlui-în“. Spaţialitatea lumii ♦ Fenomenul trimiterii ♦ Semn şi ustensil ♦ Analiza ustensilului pe linia ideii de mundaneitate ca ansamblu de semnificații
Discurs, rostire, limbă
Problematica limbajului din perspectiva analiticii existenţiale ♦ Ascultarea şi tăcerea ca elemente constitutive ale discursului
Impersonalul „se“
Cotidianitate şi facticitate ♦ Fenomenul căderii şi al sinelui impersonal ♦ Sinele autentic întrevăzut ca posibilitate ♦ Fenomene ale cotidianităţii conotate în registrul căderii: curiozitatea (Neugier), flecăreala (Gerede).
Angoasa ca situare afectivă privilegiată
Distincţia frică / angoasă ♦ Semnificativitatea lumii experimentată ca nimic pur în angoasă
Grija ca „fiinţă“ a Dasein-ului
Structura unitar-tripartită a grijii ca existenţial fundamental ♦ Aruncare în lume / Cădere / Proiect. ♦ Premisele interpretării fiinţei Dasein-ului pe firul unui concept de timp originar. ♦ Problema libertăţii şi problema adevărului, aşa cum reies din contextul analiticii fundamentale a Dasein-ului
Dasein-ul ca fiinţă întru moarte
Proiectul, un „gest“ al Dasein-ului ca fiinţă posibilă. ♦ Anticiparea morţii ca posibilitate ultimă şi de nedepăşit. Schiţă asupra interpretării Dasein-ului ca timp.
Recapitulare, trimiteri culturale
Personaje literare în fundalul analiticii Dasein-ului: Madame Bovary (ca exponent al „reveriei în privinţa posibilităţilor“, interpretare a bovarismului din perspectivă heideggeriană) ♦ Oblomov (ca transcriere literară a fenomenului „neangajării în posibilitate“) ♦ Bouvard şi Pécuchet (discuţie în jurul fenomenelor legate de Dasein ca fiinţă posibilă ce proiectează). ♦ Ivan Ilici (viaţa trăită în registrul neautenticului / autenticului). ♦ Levin (Tolstoi, Anna Karenina) – fenomenul clipei ca garant al autenticităţii Dasein-ului.
„Nu există om care să cunoască și care să se afle, în mod necesar, clipă de clipă, la doar un pas de a cădea în eroare, aşa cum se află cel care filozofează. Cine n-a înţeles acest lucru, n-a bănuit încă niciodată ce înseamnă filozofarea.“